Recenziile lui Gică 95 - Străinul de Harlan Coben

Titlu: Străinul  

Autor: Harlan Coben

Editura: PALADIN

Titlu original: The Stranger (2015)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 360

Media pe Goodreads: 3,89 (din 81.412 note)

 

Tu cum ai reacționa dacă într-o zi un străin ți-ar spune că viața ta e doar o minciună? Cum ai proceda în cazul în care ar avea dovezi prin care să-ți arate că oamenii din jurul tău nu sunt atât de sinceri cu tine? Evident, nu l-ai crede... L-ai înjura, poate chiar l-ai lovi, fiindcă și-a permis să-ți îndruge o astfel de inepție. Cine e omul ăsta care vrea să te cufunde în incertitudine? De unde a apărut și ce legătură poate avea el cu soția sau cu copiii tăi? Nu, vorbește doar prostii... Tu îi cunoști cel mai bine, tu știi că familia ta e perfectă și că nimeni nu are nimic de ascuns. Ai muncit zi și noapte ca să ajungi aici, ai luptat pentru această locuință și pentru tot ce se află în ea, ai strâns din dinți și ai mers mai departe, iar acum poți să te bucuri de liniște și de confort, să-ți urmărești fiii cum cresc și să îmbătrânești lângă cea căreia ai decis, pe când erai un tânăr cu multe speranțe, să-i dăruiești inima.

Adam Price este un avocat despre care se poate spune că trăiește Visul American. Locuiește în Cedarfield, are o casă imensă cu patru camere, o mașină de lux, doi băieți care-l fac mândru în fiecare zi prin performanțele lor sportive și o soție frumoasă și iubitoare, profesoară la liceul din oraș. Chiar astăzi, Ryan, fiul cel mic, urmează să fie selectat în echipa principală de Lacrosse a școlii. Dar, în timp ce tații mândri își urmăresc odraslele pe teren, un necunoscut se apropie de Adam și-i spune un lucru de necrezut despre Corinne, cum că aceasta și-ar fi înscenat o așa-zisă sarcină ca să-l readucă, într-un moment de răscruce pentru cei doi, înapoi în sânul familiei. Odată străinul plecat, Adam rămâne sceptic cu privire la cele aflate, însă este decis să-și confrunte partenera pentru a descoperi adevărul. Însă în următoarea dimineață femeia dispare, lăsând în urmă doar un mesaj straniu, prin care îi transmite că este în siguranță și că se va întoarce acasă atunci când va sosi momentul potrivit.

Simțind cum pământul îi fuge de sub picioare, avocatul nostru începe să pună întrebări în stânga și-n dreapta, prietenilor și colegilor de muncă ai soției, încercând să găsească pe cineva care să știe motivul pentru care ea a ales să plece. În lipsa acesteia, Adam ajunge să-și privească fiii dintr-o altă perspectivă, substituind, la nevoie, poziția mamei absente. Abia acum înțelege ce înseamnă să întreții moral o familie, să le oferi toate lucrurile de care au nevoie și să fii alături de ei atât în clipele minunate, cât și în momentele de cumpănă, atunci când nu poți să le spui unde e mama lor și când o să se întoarcă în sfârșit acasă. Demersul detectivistic al protagonistului ia o altă turnură după ce descoperă încă o persoană care a avut de-a face cu Străinul, însă căreia i s-a cerut o anumită sumă de bani ca secretul ei să rămână în siguranță.

Deși orașul din roman pare un loc aproape utopic, lucrurile nu stau deloc așa, pentru că paradisul este, de fapt, al celor care știu cum să profite de el. În ciuda faptului că luxul există în fiecare casă din Cedarfield și pare că buzunarele celor care trec pe stradă sunt doldora de bani, mulți dintre ei sunt șomeri și, la nevoie, sunt în stare să ucidă pe cineva pentru a-i proteja pe cei dragi. În orice clipă ordinea socială se poate prăbuși. Aici nu ești ales în echipă pentru abilitățile tale sportive, ci pentru că tatăl tău este în măsură să-i ofere un loc de muncă celui care te selecționează. Fiecare are un interes, fiecare este capabil să facă rău celorlalți pentru confortul său, însă nu toți au curajul și puterea să-și pună planurile în aplicare.

În lumea asta plină de vicii și prădători, un necunoscut bate la porțile cetățenilor onorabili și le distruge pentru totdeauna familiile. El nu ucide, nu maltratează, doar scoate la lumină secretele întunecate ale oamenilor, acele lucruri despre care le este frică sau rușine să vorbească. Mai mult decât un străin care creează probleme peste tot pe unde trece, el este un exorcist al societății, un martor ce-și susține cauza, dar care pleacă înainte ca judecătorul să dea ultimul verdict. În final, vreau să vă spun că acesta nu e romanul meu preferat de la Harlan Coben, nici pe departe, dar este o poveste bună, plină de clasicele răsturnări de situație și de personaje interesante, împinse, în stilul celebrului autor de suspans, până la ultimele limite. Așa că... vă invit într-o nouă aventură psihologică, în care Visul American se va transforma în cel mai întunecat coșmar al lui Adam Price.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 38 - Memoriile unei reptile de Silje O. Ulstein (Blog Tour #33/2022)

Titlu: Memoriile unei reptile  

Autor: Silje O. Ulstein

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Krypdyrmemoarer (2017)

Traducere de Mădălina Udrescu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 3,63 (din 787 note)

 

            „Întotdeauna e în regulă să fii furios, nu pe băieții răi, nici în timpul anchetărilor, nici la interogatorii, dar, în rest, întotdeauna.”

 

De trei zile mă tot uit pe site-ul celor de la Crime Scene Press, și încă nu-mi vine să cred că e acolo. Pot spune că mi-am primit cadoul de Crăciun cu o lună mai devreme – prima mea traducere e proaspăt ieșită din tipar și gata să ajungă la voi. Lunile august și septembrie au fost pentru mine un tur de forță, o perioadă plină de senzații, de nervi și hohote de râs, de fiori reci pe șira spinării, de capitole pline de cruzime, de personaje  extrem de diferite pentru care a trebuit să găsesc vocile potrivite și alături de care am dat viață unui thriller macabru, construit pe baza traumelor imposibil de vindecat și a obsesiilor ce conduc la săvârșirea unor fapte abominabile. Am avut norocul să traduc un roman plin de suspans, de întorsături neașteptate ce mi-au pus abilitățile de investigator la grea încercare. Nu o dată m-am lăsat furată de intrigă, curiozitatea mea atingând cote alarmante, uitând că nu mai sunt un simplu cititor și că misiunea mea este alta... 😊 Aș putea vorbi ore în șir despre ceea ce a însemnat pentru mine această șansă, însă mă voi rezuma la a spune că „Memoriile unei reptile”, de Silje O. Ulstein, a fost o experiență inedită, din care am avut foarte multe de învățat, care m-a făcut să-mi dau seama cât de frumos este să fii traducător și să ai senzația că tu ești cel care rescrie cartea. Cred că am spus destule despre mine, așa că e momentul să eliberăm scena pentru adevărata vedetă...

Liv, Egil și Ingvar sunt colegi de apartament și foarte buni prieteni, iar pentru ei distracția nu poate fi decât la superlativ. Asta înseamnă petreceri zgomotoase, nopți lungi îmbibate în alcool, droguri și sex. Ei bine, într-o astfel de seară, când jointurile trec din mână în mână, iar vodca îi face pe toți euforici, cei trei tineri i-au decizia de a-și mări familia cu un animal de companie, nu o pisică, nu un câine, ci un piton tigru pentru care Liv dezvoltă o obsesie de-a dreptul bizară. Încercând să umple un gol și să-și vindece rănile încă sângerânde, Liv îl folosește pe Nero ca pe un balsam, transformându-l în cel mai bun prieten al ei, dar, în același timp, și în stăpânul ei. Tânăra începe să gândească la fel ca un șarpe, fiind subjugată de frumusețea lui și de dorințele îngrozitoare pe care ea i le împlinește fără să stea pe gânduri.

            În paralel cu evenimentele din 2004, ne sunt prezentate cele din 2017, când Mariam Lind își abandonează fetița de unsprezece ani în Centrul Comercial Storkaia. Din păcate, gestul ei impulsiv va avea consecințe tragice. Iben, în ciuda faptului că știe drumul spre casă, dispare fără urmă, ceea ce pune în mișcare toate forțele de poliție din Kristiansund. Dispariția, posibilă tentativă de crimă, este anchetată de Roe Olsvik, un polițist pe cât de priceput, pe atât de secretos și ursuz. În urmă cu unsprezece ani, fiica sa a fost găsită moartă în împrejurări suspecte, și, chiar și după atâția ani, Roe nu poate lăsa scheletele îngropate, pentru că bănuiește ceva, iar presimțirea sa are legătură cu familia Lind. La investigație mai participă și Ronja, o tânără diletantă în ale poliției, pentru care povestea se transformă într-o epopee, la finalul căreia ea dobândește curajul de a-și spune părerea și de a participa activ în noile misiuni.

            Povestea este una extrem de complexă, imaginea de ansamblu fiind construită pe baza a cinci perspective diferite, cinci personaje egoiste, ale căror destine sunt legate de minciunile din trecut, ce au repercusiuni fatale în prezent. Liv, Mariam, Roe și Ronja trec pe rând în lumina reflectorului, evidențiind în nenumărate rânduri tipologia în care pot fi încadrați: Liv – tânăra traumatizată, inconștientă, care face tot ce-i trece prin cap pentru a atrage atenția; Mariam – femeia de succes, mama care n-a vrut să fie mamă, care nu-și iubește copilul, aproape la fel de meschină ca vrăjitoarea cea rea; Roe – polițistul cu zeci de ani de experiență, plin de regrete și stafii și  care a ajuns să urască oamenii, comportându-se la fel ca Morocănosul; Ronja – polițista frumoasă, dulce, timidă, dar sclipitor de inteligentă, care, printre îndatoririle primite de la serviciu, găsește timpul necesar să se gândească la bărbatul perfect pentru ea. Concluzia ar fi că toate caracterele sunt pline de defecte, și tocmai asta le face unice; nu sunt oameni formidabili ce pot muta munții din loc, ci sunt niște indivizi pe care viața i-a zdruncinat zdravăn, aruncându-i în brațele alegerilor greșite, dar care servesc de fapt scopuri nobile.

Însă adevăratul protagonist al romanului este Nero, pitonul manipulator, al cărui țel suprem este răzbunarea pe mârșavele ființe umane care-l țin captiv. Deși puține la număr, capitolele în care șarpele ne vorbește despre viața sa reprezintă sarea și piperul cărții. Nero este mărul discordiei, dar și firul roșu ce leagă toate întâmplările și planurile temporale. Volumul are la bază câteva versuri celebre din Divina Comedie, în care este ilustrată metamorfoza omului în șarpe și viceversa, una dintre pedepsele eterne pe care hoții le primeau în infern. Toate personajele din carte pot fi comparate cu niște reptile, a căror piele se schimbă în funcție de interesele urmărite. Năpârlirea simbolică, dublată de cea reală în cazul lui Nero, scoate la iveală adevăratele fețe ale personajelor, ura și suferința ce zac sub aparențele foarte atent construite.

Nu știu ce aș mai putea să vă spun ca să vă conving s-o adăugați pe lista voastră de lecturi, decât că „Memoriile unei reptile” cu siguranță vă va surprinde. În ciuda faptului că ancheta detectivistică este puțin cam statică, cu alte cuvinte, prea multă hârțogărie și planuri, povestea vă va ține cu sufletul la gură, tensiunea escaladând cu fiecare pagină, până la finalul complet neprevăzut. Cred că mi-ar fi plăcut la fel de mult romanul chiar dacă nu l-aș fi tradus, dar așa am un motiv în plus să mă bucur de lectură și să fiu mulțumită de rezultatul final.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Silje O. Ulstein:

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri   

Falled

Citește-mi-l

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 93 - Specialistul în gelozie și alte povestiri de Jo Nesbø (Blog Tour #32/2022)

Titlu: Specialistul în gelozie și alte povestiri 

Autor: Jo Nesbø 

Editura: TREI

Titlu original: Sjalusimannen og andre fortellinger (2021)

Traducere de Ivona Berceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 288

Media pe Goodreads: 3,59 (din 1.995 note)

 

Te-a înșelat! La dracu, știi că te-a înșelat și că o comite din nou chiar în acest moment. Și tu, ca un bărbat fidel, dar incredibil de prost, ai crezut tot timpul că ea e la muncă și ai așteptat cu inima deschisă seara, ca să te întorci acasă și să te bagi lângă ea în pat. Însă ea... ea nu e nimic mai mult decât o târfă. Chiar în clipa asta își face de cap cu nenorocitul ăla de avocat, iar tu, ca un imbecil neputincios, o supraveghezi din afurisita asta de mașină luată în rate. Dar de data asta ai un plan, fiindcă de data asta vrei s-o faci să sufere cu adevărat. Pleci. Treci pe la supermarket și faci câteva cumpărături. Nimic deosebit, doar un pachet de țigări, o sticlă de vin pentru o „seară minunată” și o pungă de Twist, bomboanele ei preferate. Totul trebuie să fie perfect, pentru că asta e ultima noapte în doi, iar de mâine îți vor ține companie doar colegii de celulă, alți criminali asemenea ție.

De la oameni nevinovați, la ucigași, acesta este parcursul psihologic pe care Jo Nesbø îl exploatează în volumul său de povestiri, „Specialistul în gelozie”. Nimeni nu e vinovat, dar cu toții suntem în stare de crimă. Toți avem un mecanism înăuntrul nostru, o bombă cu ceas gata să explodeze la cea mai mică vibrație. E nevoie doar de un imbold ca totul să sară în aer. Iar cel mai adesea declanșatorul este chiar ura. Gelozie sau dorință de răzbunare, frică sau furie, oricum am vrea s-o numim, ideea este aceeași. Te simți rănit, înșelat, neputincios, suferi, disperi, ești în pragul depresiei, dar ai puterea să comiți un ultim gest de revoltă și să-i dai o lecție celui care te-a adus pe marginea prăpastiei. Și există o mulțime de metode prin care a-i putea să-i faci rău. Strangulare, otrăvire, împușcare, înjunghiere – toate îți pot oferi satisfacție pe moment, însă, odată descoperit, libertatea ta se va sfârși. Dar la urma urmei tu ești cel trădat... Poate putem face cumva ca totul să pară un accident...

Pasagera de lângă tine plânge și începe să-ți povestească despre soțul care a înșelat-o cu cea mai bună prietenă și despre decizia pe care, cu mult amar în suflet, a luat-o. Din replică în replică, ajungeți să vă îndrăgostiți. Dar e prea târziu, pentru că ea urmează să fie ucisă de către o agenție care se ocupă cu omorurile asumate, un soi de eutanasie voită, serviciu plătit chiar de cel care urmează să moară. Însă, totuși, poate există o speranță pentru voi.

Într-o altă parte a lumii, o vânzătoare emigrantă încearcă să-și ia inima în dinți și să refuze să-l servească pe bărbatul din fața ei, un colos misogin și plin de prejudecăți. Însă tânărul nu vrea să plece fără țigări, așa că scoate o lamă și o amenință pe biata femeie, spre stupoarea și frica clientei care urma, în mod normal, la coadă.

Pe stradă, doi gunoieri se ocupă cu treaba lor zilnică, preluarea de deșeuri, sortarea și distrugerea reziduurilor într-un compactor. Doar că asta nu-i cea mai bună dimineață pentru Ivar, fiindcă, în timp ce cară împreună cu coechipierul său tomberoanele, își aduce aminte că ceva cumplit s-a petrecut azi-noapte, iar pe undeva ar trebui să existe un cadavru.

În Grecia, o țară cu rata criminalității extrem de redusă, un specialist în gelozie, angajat în cadrul poliției din Atena, investighează dispariția unui turist german, un tânăr despre care se crede că ar fi fost ucis chiar de propriul geamăn. La mijloc, după cum ne-a învățat încă din cele mai vechi vremuri Homer, se află Helena, o fată îndrăgostită, în mod inconștient, de ambii frați. Însă omul nostru este cel mai în măsură să afle adevărul, pentru că el a reușit să se lecuiască cu mult timp în urmă de cumplita gelozie, iar acum este capabil să observe pe chipul oamenilor până și cel mai mic semn al apariției acestui sentiment sfâșietor.

De la mărturisirea unei crime pasionale, la descoperirea de către un taximetrist a unui cercel enigmatic pe bancheta din spate, de la psihoza unui scriitor care nu vrea să-și dea acordul pentru ecranizarea romanului său celebru, până la un accident „neprevăzut” în timpul unei partide de cățărat, Jo Nesbø explorează, într-un stil visceral, cele mai întunecate cotloane ale sufletului uman. Mai mult decât un proces literar de amploare, în care autorul Norvegian își expune talentul într-un număr redus de pagini, volumul de față reprezintă un excelent proces de psihanaliză, o radiografie a dorințelor care zac în noi și pe care societatea ne obligă să ni le reprimăm. Dar, așa cum susținea însuși tătucul Freud, cazanul este deja pe foc, aburii se tot adună și e doar o chestiune de timp până când toți demonii își vor părăsi, într-un final, atât de sigura temniță a minții.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre volumul lui Jo Nesbø:

Literatura pe tocuri   

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi

Falled

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 92 - Băiatul din pădure de Harlan Coben

Titlu: Băiatul din pădure  

Serie: Wilde #1

Autor: Harlan Coben

Editura: PALADIN

Titlu original: The Boy from the Woods (2020)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 3,94 (din 77.608 note)

 

De fiecare dată când vreau să mă apuc de-o carte de-a lui Harlan Coben, încep prin a mă întreba de ce îmi place așa mult acest autor, ce îl face atât de special și cum reușește, repetând de zeci de ori același tipar, să mă facă să-mi doresc să-i citesc absolut toate romanele. Am stat puțin pe gânduri și, analizându-i textele lecturate în anii trecuți, am ajuns la o concluzie cât se poate de logică. În primul rând, autorul american creează o lume ficțională angrenată în real, dă naștere unei societăți moderne, cu familii cu probleme, adolescenți ce se confruntă cu cruda maturizare și avocați care cunosc foarte bine drepturile cetățenilor și care, pentru a păși tot mai sus pe treptele faimei, sunt în stare să se implice în orice fel de caz juridic, de la furturi mărunte, până la crime în care vinovatul pare să fie deja recunoscut de întregul oraș. În al doilea rând, odată ce avem locul, personajele și întâmplările incipiente bine stabilite, apare și fatidica ruptură. Însă, spre deosebire de alți scriitori de gen care mizează totul pe omor, specialitatea lui Coben este dispariția. Cineva se face pierdut într-un context favorabil al vieții sale sau, dimpotrivă, într-un moment de răscruce, fiind abuzat psihic sau chiar violentat. De asemenea, există și situația când cineva dispărut sau mort cu mulți ani în urmă dă semne, într-o clipă vulnerabilă pentru protagonist, că e pe cale să reapară (chiar din propriul mormânt) teafăr și nevătămat. Dar nu vreau să transform recenzia de față într-un studiu literar, așa că a sosit timpul să vorbim despre volumul vizat.

Wilde reprezintă, în mod paradoxal, o anomalie a naturii. Găsit pe când era doar un puști, având vârsta undeva între șase și opt ani, acesta colinda pădurile, încercând să facă rost de hrană și să-și găsească un loc în care să se adăpostească până la următorul răsărit. De altfel, printre obiceiurile sale din acea vreme se număra și scotocitul prin casele orășenilor, cu scopul de a găsi alimente și materiale de care să se folosească în mediul său primitiv. Dar astea-s povești vechi, iar acum Wilde, ajuns un adult în toată firea, trecut prin cariera militară și specialist în tehnologie, este abordat de către Hester Crimstein, o avocată celebră, căreia-i poate spune liniștit „mătușă”, care îi cere ajutorul, pentru că Naomi, o adolescentă cu probleme, chinuită zilnic de colegii ei de liceu sadici, pare să fi dispărut fără urmă.

La rândul său, Hester este un personaj excentric, plină de zel și dornică să-i facă de râs pe toți cei care au alte păreri față de-ale ei, chiar în emisiunea pe care o prezintă la televizor. Pe lângă faptul că este mama celui mai bun prieten din copilărie al lui Wilde și bunica lui Matthew, colegul de clasă al lui Naomi și cel care a raportat prima dată dispariția fetei, ea constituie un caracter recurent în opera lui Harlan Coben, un așa-zis fir roșu care, trăindu-și viața de la un volum la celălalt, devenind agent al justiției, apoi mamă și bunică, iar în prezent ajungând la onorabila vârstă de șaptezeci de ani, confirmă, într-un mod cât se poate de elegant, veridicitatea lumii ficționale în care există. Datorită acestui demers, ea este unul dintre personajele cheie ale întregului proiect auctorial, alături de la fel de celebrul procuror, Paul Cope Copeland, care, din motive necunoscute mie, nu este prezent în povestea de față.

Revenind, ancheta începe, iar eroii noștri pun întrebări și cercetează fiecare pistă posibilă, pentru a da de urma fetei. Însă, ca de fiecare dată, cei care se fac dispăruți au un motiv puternic să recurgă la gestul radical. La rândul lor, cei care sunt răpiți au ceva pe care răufăcătorii îl vor. Cine a luat-o pe Naomi? Ce secrete întunecate poate ascunde o fată persecutată zi de zi la școală? Ce știe tatăl ei adoptiv și nu vrea să divulge poliției? Cine a avut un motiv ca fata să se evapore din comunitate? Multe întrebări, la fel de multe răspunsuri și un om care este foarte dornic să dea o mână de ajutor celor pe care îi iubește. Folosindu-și abilitățile deprinse în armată și șarmul cu care a reușit să se strecoare noapte de noapte în locuințele femeilor pe care le-a sedus, Wild pendulează între orașul aglomerat și iluzoriu, și adăpostul său tehnologizat din pădure, locul în care a luat naștere și unde a reușit să deprindă măreața artă a supraviețuirii.

În final, chiar pot să spun că „Băiatul din pădure” a reprezentat lectura plăcută la care am sperat. A fost din nou o plăcere să dau mâna cu celebra doamnă Crimstein, să mă furișez alături de Wilde pe ușa din spate a fiecărei locuințe în care a pășit, să simt adrenalina din momentul confruntărilor și să mă bucur de momentul în care adevărul, în sfârșit, a ieșit la iveală. Și ca să închei într-o notă meditativă, vreau să vă las aici un citat care pe mine, să fiu sincer, m-a cam pus pe gânduri.

„Wilde simți ceea ce ajunsese să numească Tulburarea.

Unii o numeau semn, sau intuiție, sau premoniție, ceva ce conferea un aer supranatural capacităților sale și așa sporite. Dar nu era așa. Nu tocmai. Timp de milenii, omul se adaptase și la bune, și la rele. Un exemplu recent: navigația de tip GPS. Studiile arată că unele părți ale creierului nostru – hipocampul (zona folosită la orientare) și cortexul prefrontal (asociat cu planificarea) – se modifică deja, poate chiar se atrofiază, pentru că acum ne bazăm pe GPS. Acest lucru s-a întâmplat în câțiva ani. Să ne gândim la întreaga întindere a istoriei umanității, la viața în peșteri și în păduri, dormind (la figurat) cu un ochi deschis, fără protecție, conduși de instinctul nostru primitiv de supraviețuire, apoi să ne gândim la cum s-a înmuiat și s-a erodat acest instinct în decursul anilor odată cu apariția caselor, a ușilor încuiate și a compromisurilor civilizației.”

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 37 - Un om mai bun de Louise Penny (Blog Tour #31/2022)

Titlu: Un om mai bun   

Serie: Inspectorul-șef Armand Gamache #15

Autor: Louise Penny

Editura: TREI

Titlu original: A Better Man (2019)

Traducere de Daniela Purgaru

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 576

Media pe Goodreads: 4,30 (din 49.739 note)

 

            Inspectorul-șef Armand Gamache, soț iubitor, prieten devotat, tată grijuliu, cel mai bun anchetator pe care l-a văzut Canada și, poate, întreaga lume, mentor dedicat învățăceilor săi, om de acțiune care știe să asculte și să-i citească pe cei din jur dintr-o singură privire, bărbat cu un caracter puternic, care nu se sfiește să recunoască atunci când greșește, protector al celor lipsiți de apărare și, nu în ultimul rând, vedetă locală și subiect controversat pe site-urile de socializare, revine în lumina reflectoarelor într-o nouă misiune ce pare imposibilă. Însă, așa cum bine știm, el nu se va da înapoi din fața pericolului și, fără să fie vreun erou nemaipomenit, împreună cu ginerele său, Jean-Guy Beauvoir, se va da peste cap să oblojească inima rănită a unui tată care și-a pierdut fiica în circumstanțe necunoscute. Asta apreciez atât de mult la personajele autoarei Louise Penny, mai presus de orice, sunt oameni care nu fac din țânțar armăsar și care își asumă condiția limitată și efemeră pe care o au. Nu sunt atoateștiutori, nu sunt făcuți din titan sau orice alt material indestructibil, așa cum am întâlnit în alte thrillere, nicidecum, sunt pur și simplu ei înșiși, pe cât de diferiți, pe atât de uniți, găsind mereu un strop de bunătate pentru toți cei care pătrund în marea lor familie.

            „Un om mai bun” este partea a cincisprezecea din lungul periplu al Inspectorului-șef Armand Gamache, și, în ciuda faptului că am început seria de la coadă la cap, curiozitatea mea n-a avut decât foarte puțin de suferit. Iar când spun asta, mă refer la scenele foarte ambigue din volumele anterioare, care m-au enervat cu încăpățânarea de a nu divulga cu adevărat ce s-a întâmplat, dar care m-au intrigat și m-au făcut de o mie de ori mai curioasă. Și în romanul de față, la fel ca în cazul celuilalt, mi-aș fi dorit ca suspansul să fie puțin mai bine distribuit, adică să nu existe acele ferestre descriptive, adevărate poezii și tablouri în mișcare, ce se întind pe pagini întregi. Îmi place stilul poetic al autoarei, dar intervine în momentele de maximă tensiune, iar atunci când personajele sunt gata să cadă de pe un pod în vâltoarea râului furios, parcă nu-ți arde de frumusețea pădurii de la început de primăvară. Iar acum că mi-am spus păsul, să vedem cu ce caz ne întâmpină cei doi polițiști faimoși...

            Armand Gamache și Jean-Guy Beauvoir se confruntă cu un potop de probleme. Pe lângă impedimentele vieții personale – Armand revine la serviciu după o lungă perioadă de concediu, iar Jean-Guy trebuie să-și calce admirația în picioare și să-i dea ordine subalternului și socrului său, plus că se pregătește să părăsească Canada și să se mute cu familia în Franța –, comunitatea liniștită din Three Pines este alertată de ieșirea din matcă a râului Bella Bella, care amenință să distrugă totul în cale. Însă greutățile nu se opresc aici. Dispariția Viviennei Godin, o tânără însărcinată, abuzată fizic de către soțul ei, complică și mai mult situația. Forțele Surete lucrează cot la cot cu civilii pentru a opri înaintarea râului, dar și pentru a afla detalii despre femeia gravidă. Indiciile apar unul după altul, de parcă ar fi fost plasate în mod intenționat pe traseul pe care ajung să-l parcurgă polițiștii. Și pentru că evenimentele trebuiau cumva legate, Vivienne este găsită la cotul râului, fără suflare. Așa cum se petrece adesea în astfel de cazuri, după ce este eliminată suspiciunea de sinucidere, vina cade asupra soțului violent... Dar oare chiar așa să fie?

            În paralel cu posibila crimă și dezastrul natural produs de topirea zăpezii, este dezvoltată și criza artistului care creează pentru o societate care mai mult îl critică și-i terfelește operele, decât să-l aprecieze și să-l susțină. Clare este pictoriță, dar totul merge prost în cariera ei. Rețelele de socializare ajung, în acest sens, un mijloc eficient de ponegrire și diminuare a încrederii în sine, însă ea e puternică și reușește să treacă peste obstacole, mai ales că printre prietenii săi se numără Armand Gamache și soția sa angelică, Reine-Marie. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o comunitate restrânsă, în care fiecare membru se confruntă cu propriii demoni, iar secretul este să nu se lase doborâți de răutatea adevărului și să încerce să devină oameni mai buni.

            Nu pot afirma că sunt un fan înfocat al lui Louise Penny, dar îi citesc romanele cu interes, în special pentru faptul că nu știu niciodată la ce să mă aștept. Uneori, cum se întâmplă și în cazul volumului de față, investigația e atât de încâlcită, încât nu vei știi cine e cu adevărat criminalul. Numai pentru finalurile pline de tensiune, suspans și adrenalină voi continua să lecturez restul părților din serie, iar eu zic că ăsta e un motiv destul de bun care să mă încurajeze s-o fac.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Louise Penny:

Literatura pe tocuri   

Falled

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Editura Lebăda Neagră are plăcerea să vă anunțe noutățile editoriale ale lunii noiembrie

David Blixt

PENTRU CE SUNT BUNE FETELE 

Editura Lebăda Neagră

Titlu: PENTRU CE SUNT BUNE FETELE. Incredibila poveste a lui Nellie Bly

Autor: David Blixt

Traducător: Smaranda Enache

Colecția: Green Spot

Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Roman biografic

Public: Publicul larg

Dimensiuni: 130x200 mm

Pagini: 672

Greutate: 700 g

Conținut ilustrativ: Nu

Format: softcover

ISBN Print: 978-606-9623-25-1

ISBN pdf: 978-606-9623-27-5

ISBN ePub: 978-606-9623-26-8

Data apariției: Octombrie 2022            

Preț: 88 lei

https://www.blackswanpublishing.ro/pentru-ce-sunt-bune-fetele-david-blixt.html

„Dramatic, captivant și plin de spirit, romanul Pentru ce sunt bune fetele îl poartă pe cititor direct în inima unei eroine americane – o emblemă a feminismului a cărei voce sună clar și răspicat.” (Olivia Hawker, autoarea bestsellerului The Ragged Edge of Night)

Înfuriată de un articol intitulat „Pentru ce sunt bune fetele”, Elizabeth Cochrane scrie o scrisoare înverșunată către Pittsburgh Dispatch, fără să-și închipuie că un ziar victorian ar angaja vreodată o femeie ca reporter. Sub pseudonimul Nellie Bly, își începe lupta cu industria dominată de bărbați și corupția guvernamentală, relatând subiecte inedite. Feministă, aventurieră, sursa de inspirație pentru toate ziaristele bătăioase din literatura ultimului veac, celebră pentru călătoria sa în jurul lumii și expozeul sub acoperire dintr-un spital de psihiatrie, Nellie Bly a lansat un nou tip de jurnalism de investigație. Bazându-se pe fapte reale din viața personală și profesională a lui Nellie Bly, Pentru ce sunt bune fetele e o poveste despre furie, hotărâre și triumf – povestea unei femei iute la mânie din Pennsylvania care a refuzat să lase lumea să-i spună cum să-și trăiască viața și care a schimbat ea însăși lumea.

DAVID BLIXT este dramaturg, actor și regizor american. asociat artistic la Festivalul Shakespeare din Michigan. Acțiunea romanelor sale se desfășoară de la începuturile Imperiului Roman (seria Colossus, piesa de teatru Eve of Ides) și din Renaștere (seria Star-Cross’d) până în epoca elisabetană (savuroasa comedie de spionaj Her Majesty’s Will). Romanele sale îmbină dragostea pentru teatru cu un respect profund pentru ciudățeniile istoriei. David a fost dat afară din Muzeul Vaticanului și binecuvântat de Ioan Paul al II-lea, s-a prăbușit cu un balon cu aer cald, a sărit de pe stânci pe insulele Greciei, a luat masa cu conți și criminali și a urcat până în vârful Muntelui Sinai. Dar cel mai fericit e la biroul său. Se descrie ca fiind „actor, scriitor, tată, soț – în ordine inversă”. 

Sara Di Furia

UCENICUL LUI GOYA

Editura Lebăda Neagră         

Titlu: Ucenicul lui Goya

Autor: Sara Di Furia

Traducător: Alina-Monica Țurlea

Colecția: Green Spot

Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Roman istoric / Suspans / Mister

Public: Publicul larg

Dimensiuni: 130x200 mm

Pagini: 306

Greutate: 350 g

Conținut ilustrativ: Nu

Format: softcover

ISBN Print: 978-606-9682-46-3

ISBN pdf: 978-606-9682-48-7

ISBN ePub: 978-606-9682-47-0 

Data apariției: Octombrie 2022            

Preț: 48 lei

https://www.blackswanpublishing.ro/ucenicul-lui-goya.html

• Cel mai sângeros eveniment pe care l-a cunoscut vreodată lumea artei

„Povestea celebrului artist Francisco de Goya se împletește cu măiestrie cu enigme tulburătoare. Autoarea ne oferă un thriller uluitor, în care vinovatul crimelor odioase comise la Madrid în 1791 nu este deloc ușor de identificat.” (Thriller Nord)

Madrid, 1791. Arta înflorește sub privirile atente ale Inchiziției. Manuèl Alvèra este ales de Goya însuși să-i devină ucenic. În același timp, în oraș sunt descoperite mai multe cadavre – artiști celebri uciși prin același modus operandi. Madridul e cuprins de freamăt și, în timp ce întâmplările sunt puse pe seama păcatului trufiei săvârșit de pictori, Manuèl bănuiește că în spatele acestor crime se află chiar Goya. Studiind opera maestrului său pentru a-i imita geniul, tânărul ucenic descoperă un secret cumplit și devine deopotrivă victimă și complice într-o țesătură de intrigi și minciuni elaborate, care îi vor pune sub semnul întrebării întreaga viață.          

SARA DI FURIA s-a născut și trăiește în Italia, la Brescia. Predă istoria, filosofia și teologia la un liceu din localitatea natală. Ucenicul lui Goya a apărut în urma unei excursii cu clasa la Madrid, unde a fost atât de impresionată de lucrările pictorului spaniol, încât a decis să-i dedice un roman. Este autoarea mai multor volume de factură istorică, printre care La regina rossa, I segreti di Kane Town, Cuore d’istrice, Anima nera.

Kyle Perry

CHEMAREA OMULUI FLĂMÂND

Editura Lebăda Neagră

Titlu: Chemarea Omului Flămând

Autor: Kyle Perry

Traducător: Irina Moisoiu

Colecția: Black Spot

Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Thriller

Public: Publicul larg

Dimensiuni: 129x190 mm

Pagini: 504 pagini

Greutate: 400 g

Conținut ilustrativ: nu

Format: softcover

ISBN print: 978-606-9623-29-9

ISBN pdf: 978-606-9623-34-3

ISBN ePub: 978-606-9623-33-6

Data apariției: Octombrie 2022            

Preț: 59 lei

https://www.blackswanpublishing.ro/chemarea-omului-flamand-kyle-perry.html

„Proiect: Vrăjitoarea întâlnește aici Micuțele mincinoase, cu o doză zdravănă de Twin Peaks! Alt nou romancier impresionant, care spune o poveste tasmaniană gotică foarte modernă.” (Heather Rose, autoarea bestsellerului The Museum of Modern Love)

La capătul lumii e o insulă, un ținut sălbatic și aspru, unde se spune că nu doar tigrii dau târcoale. Când un grup de adolescente dispare în sălbăticia izolată a Tasmaniei, locuitorii din Limestone Creek intră imediat în alertă. Cu trei decenii în urmă, alte cinci fete au dispărut în zona falezelor periculoase. Legenda „Omului Flămând” continuă să-i bântuie pe localnici. Detectivul Con Badenhorst știe mult prea bine că, în orășelul cu polițiști corupți și politici mărunte, toată lumea ascunde câte ceva.

Kyle Perry este consilier și asistent social pentru probleme de tineret. A lucrat în licee, adăposturi și instituții pentru dezintoxicare. Mama lui Kyle a crescut la poalele Great Western Tiers, în inima Tasmaniei, unde bunicul său era chemat pentru salvări în munți. Kyle însuși s‑a pierdut în munții Tasmaniei de două ori și o dată a folosit pagini rupte dintr‑un jurnal pentru a‑și găsi drumul înapoi. A văzut lucruri ciudate în tufișuri, care sfidează explicațiile și despre care crede că este cel mai bine să nu se vorbească. Kyle își împarte timpul între micul său oraș natal din nord‑vestul Tasmaniei și Hobart. Chemarea Omului Flămând este romanul său de debut.

Jung Ildikó Judit

A felhők fölött mindig kék az ég

Editura Lebăda Neagră

Titlu: A felhők fölött mindig kék az ég

Autor: Jung Ildikó Judit

Limba: Maghiară

Colecția: Green Spot

Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Proză scurtă

Public: Publicul larg

Dimensiuni: 130x200 mm,

Pagini: 228 pagini

Greutate: 200 g

Conținut ilustrativ: Nu 

Format: softcover

ISBN print: 978-606-9623-44-2

Data apariției: Octombrie 2022            

Preț: 35 lei

https://www.blackswanpublishing.ro/a-felhok-folott-mindig-kek-az-eg-jung-ildiko-judit.html

Jung Ildikó Judit már jól ismert név a kispróza barátok világában az erdélyi magyar közösségben. Ez az új kötet az erdélyi magyar társadalom melankólikus varázsát őrzi a múlt század második felétől, és a témaköröket tekintélyes ügyvédi, plasztikus és írói pályafutása során szerzett gazdag élettapasztalata ihlette. Erős karakterek, érdekes életesemények és egyéni sorsok, amelyekből végtelen szeretet sugárzik embertársai, szülőhelye és a család, mint társadalmi intézmény iránt.

A felhők fölött mindig kék az ég, nemcsak kiválóan megírt próza könyv, hanem tisztelgés is az egyszerű ember, szenvedései és sorsa előtt. Jung Ildikó Judit írásaival ismerté tesz egy olyan világot, amely a kihalás felé halad, ahol a szeretet, a méltóság és a társadalmi tudat képviselte a törvény betűjét. Egy világ, amelyet a szerző az optimizmus és a gyengédség nem sejtett tartalékaival ragad meg. (Adrian Christescu – szerkesztő)

Jung Ildikó Judit Marosvásárhelyen született. Középiskolai tanulmányait a Képzőművészeti majd az Unirea líceumban végezte. Bukarestben a Jogi Egyetem hallgatója, majd annak elvégzése után az Ügyvédi Kamara tagja. Ügyvédként dolgozott Bukarestben, Segesváron és Marosvásárhelyen.

A hetvenes évektől kezd írogatni, majd 1995‑től a Népujságban közli alkotásait. Első önálló elbeszélése­ket tartalmazó kötete 2017‑ben jelent meg, Gondolatok címmel, majd a következő évben Amiről nem beszélünk című kötete. 2020‑ban jelent meg a „Lebăda Neagră” kiadónál a Sorsok és szerelmek című kisprózakötete.

A fedőlapon, valamint a könyvekben megjelenő festmények a szerző munkái. Nemcsak ír, hanem fest is, a Marosmegyei Képzőművészek Egyesületének tagja, több egyéni és közös kiállitáson vett részt.