ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

vineri, 31 iulie 2020

O veșnicie și încă o zi (James Bond 007) de Anthony Horowitz



Autor: Anthony Horowitz 
Editura: RAO
Anul apariției: 2020
Număr pagini: 304

Un spion moare. Se naște o legendă. Așa a început totul.

 Agentul secret britanic 007 este găsit mort, plutind în apele Rivierei Franceze, ucis de o mână necunoscută. Se afla acolo pentru a investiga o anomalie: scăderea traficului de heroină din Marsilia. M decide că este momentul să-l promoveze pe James Bond în Secția 00 și-l trimite în Franța pentru a descoperi adevărul.

 James Bond intră într-o lume dominată de mașini rapide, cazinouri și iahturi luxoase. Apar misterioasa și seducătoarea Madame 16, Scipio, un gangster corsican grotesc, Irwin Wolfe, un afacerist american, și Reade Griffith, un agent CIA trimis și el pe Rivieră. Dar sub toată această strălucire descoperă o rețea periculoasă de crimă organizată și un plan diabolic pus la cale din răzbunare. Este timpul ca noul agent 007 să-și câștige dreptul de a ucide. Trebuie să îi găsească pe cei responsabili și să le dejoace planul înainte să devină următoarea lor victimă.

joi, 30 iulie 2020

Recenziile lui Gică 3 - Călăul de Daniel Cole





MEDIA PE GOODREADS: 3.96 DIN 4.064 NOTE
  

            Nu chiar la fel de alertă, în comparație cu prima parte, dar este o poveste realizată bine, cu puncte în care suspansul ajunge la cote înalte. Autorul preia elemente din volumul precedent pe care le îmbracă într-o altă formă, realizând o poveste complet nouă.

            Avem de-a face, din nou, cu lumea din „Ragdoll. Ultima ta zi”, un univers din care lipsește orice formă de divinitate și în care ucigașii în serie ajung să se creadă îngeri căzuți. Îmi place destul de mult predilecția lui Cole pentru personaje demonice, deoarece dă un sens mitologic narațiunii, Te face să crezi că psihopații dețin un fel de puteri supranaturale, dacă le putem spune așa, și că nu pot fi prinși, cu toate că tu ești conștient că citești un roman polițist și știi că toate cărțile de gen au cam acelați final, Veșnica poveste cu binele învinge, iar personajul rău ori este închis, ori cel mai adesea moare.

            De data aceasta, în centrul poveștii se află polițista Emily Baxter, căreia i se solicită de către cei de la FBI să îi ajute în investigarea unor crime care au avut loc atât în Londra, cât și în New York. Omorurile sunt plasate în oglindă. Astfel, după ce o crimă este comisă în state, ea se va repeta și la Londra. Ce oferă un aspect straniu acestor atentate este faptul că ele sunt comise în doi, unul fiind victima, iar celălalt ucigașul care se sinucide după ce și-a făcut treaba sau chiar în momentul în care și-o face.  Cireașa de pe tort stă în inscripțiile pe care le au scrijelite amândoi pe piept, așa încât pe unul scrie momeală, iar pe celălalt marionetă. Pentru cei care au citit prima parte, cred că este evidentă corelația cu păpușarul, personajul care trage sforile..

            Baxter este la rândul ei un personaj aparte, o individă cu probleme de comportament, alcoolică notorie și o șoferiță în a cărei mașină nu își dorești să fii, pentru că în orice moment îți poate trece viața prin fața ochilor. Pe Baxter nu ai cum să nu o îndrăgești, comportamentul ei respingător față de ceilalți parcă te face să o apreciezi și mai mult.

            Un alt aspect care mi-a plăcut este prezența celor doi agenți FBI care participă la anchetă, Race și Curtish, două personaje pe care ajungi să le apreciezi pe parcursul lecturii. Curtish este fata unui ambasador și nu are voie să folosească arma nici măcar în autoapărare ca să nu își pună tatăl într-o lumină proastă. Race este personajul curajos care înfruntă moartea în față, dar care pare să ducă cu el și un secret foarte întunecat. Cei doi, împreună cu Baxter, formează un trio de detectivi aparte care se confruntă cu o minte diabolică, ce se folosește de indivizi cu probleme pentru a naște teroare.

            Cred că am spus destule. Nu voi intra în demersul anchetei ca să nu vă stric plăcerea din momentul în care o veți lectura. Până la urmă este un roman polițist, cu nuanțe de thriller, a cărui esență stă în misterul pe care îl evocă în paginile lui. Aștept ca Editura Trei să publice și finalul trilogiei și voi reveni în acel moment cu o privire de ansamblu asupra întregii serii. Până atunci, vă urez lectură plăcută la cele două volume deja traduse.

miercuri, 29 iulie 2020

Lupta (Titanii #3) de Jenifer L. Armentrout



Titlu: Lupta
Autor: Jenifer L. Armentrout
Editura: Corint (Leda Edge)
Traducere de Iulia Dromereschi
Anul apariției: 2020

AU ALES CALEA SÂNGEROASĂ...

MARELE RĂZBOI SE APROPIE!

Lupta continuă, căci titanii par mai hotărâți ca niciodată să stârnească haos în întreaga lume. Între timp, folosindu-și puterile și nimicindu-l pe Atlas, Seth a devenit Ucigașul de Zei. Cu toții se tem de el sau îi pun la îndoială intențiile. Toți, mai puțin Josie, femeia care ar putea fi singura lui șansă de izbăvire.

Îndrăgostită până peste cap, tânăra ar fi în stare de orice pentru a dovedi că Seth este de partea binelui. Unicul mod prin care cei doi iubiți pot salva lumea este să înfrunte necunoscutul împreună. Va fi însă nevoie de mai mult decât de încredere în forțele proprii. Va fi nevoie de iubire necondiționată și de putere absolută.

La finalul acestei aventuri, viețile lor se vor schimba pentru totdeauna.

Sfârșitul vechii ere se apropie, iar viitorul bate la ușă.

„Jennifer L. Armentrout este o scriitoare incredibilă. Inima încă mi se zbate în piept din pricina emoțiilor.” Book Gossips

„Cartea este plină de emoție, acțiune și (paradoxal, ținând cont de evenimentele care se petrec) delicios de amuzantă.” amreading.com

marți, 28 iulie 2020

Fragment în avanpremieră: Fără ieșire de Taylor Adams





Autor: Taylor Adams
Traducere din limba engleză de Roxana Brânceanu
Titlu original: No Exit
paperback, 288 p, 125x205 mm
ISBN 9786069000434
Colecţie: Paladin CRIME Masters

Minciunile cele mai ușor de spus sunt cele adevărate.

Ce poți face facă un viscol te-a blocat într-un refugiu din creierul munților, fără nicio cale de comunicare, alături de patru străini, dintre care știi că unul a răpit un copil? Pe neașteptate, tânăra Darby se vede pusă în situația de a deveni îngerul păzitor al unei fetițe de șapte ani. Hotărâtă să salveze viața micuței, ea nu poate decât să se bazeze pe propria ingeniozitate, demers ce devine o luptă cruntă pentru supraviețuire într-un spațiu pe care natura l-a decretat fără ieșire...

Uneori Dumnezeu pune oamenii
exact acolo unde e nevoie de ei.
Chiar dacă ei n-o știu.

„O combinație subtilă și excelent realizată între psihologia camerei închise a Agathei Christie și teroarea pură, viscerală a lui Stephen King… Adams își clădește cu grijă decorul și plăsmuiește personaje distincte și perfect verosimile, pentru ca în ultima treime a cărții să dea frâu liber unei intensități incredibile a derulării acțiunii.“ – Entertainment Weekly

„Senzațional… Romanul are o propulsie cinematică ce captivează atenția cititorului, iar Adams își distribuie cu mână sigură revelațiile șocante. Deplasările narative dezvăluie trecutul celorlalte personaje, totuși Darby rămâne eroina principală aflată în căutarea unei rezolvări aparent imposibile.“ – The Wall Street Journal

„O poveste captivantă, care are în centru o eroină credibilă și extrem de curajoasă, în stilul Fetei cu un dragon tatuat și al altor romane polițiste similare.“ – Booklist

„Captivează de la bun început și te ține cu sufletul la gură până la sfârșit, prin numeroase răsturnări de situație.“ – freshfiction.com

„Un thriller genial, provocator, despre patru străini în viscol, un copil răpit și o tânără hotărâtă să demaște și să păcălească un psihopat agresiv.“ – HarperCollins Publishers

„Taylor Adams derulează surprizele cu o viteză ce vă va sili să vă opriți la răstimpuri ca să vă trageți răsuflarea și să vă reamintiți că nu este totuși decât o ficțiune.“ – nyjournalofbooks.com

„Adams atrage cu certitudine prin originalitate și capacitatea de a-i «prinde» pe cititori foarte devreme și de a le păstra atenția neabătută până la ultima pagină.“ – The Real Book Spy



FRAGMENT

Bine e cel mai rău cuvânt din limba engleză. Scos din con­text, nu semnifică nimic. Bine putea să însemne că mama ei Maya se simțea mai bine, putea să însemne că se simțea mai rău, putea să însemne că era… în sfârșit, doar bine.

Se spune despre cancerul pancreatic că ar fi un ucigaș rapid, pentru că adesea moartea urmează diagnosticului în câteva săptămâni sau chiar zile – dar nui adevărat. Durează ani ca să ucidă. Numai că nu are simptome în fazele incipi­ente, se multiplică invizibil în interiorul gazdei, icterul sau durerile abdominale nu se manifestă decât după ce este mult prea târziu. Ideea era înfiorătoare; cancerul existase în interi­orul mamei sale încă de când Darby era în liceu. Fusese acolo când mințise despre etichetele Sears rupte din interiorul gen­ții ei. Fusese acolo când șofase până acasă la 3 noaptea întro duminică, amețită de ecstasy prost și cu o brățară verde fos­forescent la încheietură, iar mama ei izbucnise în lacrimi pe verandă, numindo târfuliță stricată. Creatura aceea invizibilă pândise în tot acel timp pe umărul ei, trăgând cu urechea, și ea murea încet, fără ca niciuna dintre ele să știe.

Ultima dată vorbiseră de Ziua Recunoștinței. Convorbirea însemnase mai mult de o oră de ceartă, dar ultimele câteva secunde trenau în mintea lui Darby.

Din cauza ta nea părăsit tata, își amintea că spusese. Și dacă aș fi putut, laș fi ales pe el în locul tău. Așa aș fi făcut. Întro clipă.
Întro nenorocită de clipă, Maya.

Își șterse lacrimile cu degetul mare, deja înghețând până la os. Expiră în aerul mușcător de rece. Mama era pregă­tită pentru operație, chiar acum, la Spitalul Utah Valley, iar ea era acolo, blocată întrun popas părăginit la kilometri întregi în interiorul Munților Stâncoși.

Și știa de asemenea că nu mai avea suficientă benzină ca so țină pe Blue încălzită. Centrul pentru vizitatori, cel puțin, era dotat cu căldură și electricitate. Fie căi plăcea, fie că nu, probabil va trebui să stea la taclale cu Ed, cu Ashley și cu cel care trăsese apa la toaletă. Șii imagina – o adună­tură de străini în furtună, ca pionierii și căutătorii de aur care probabil împărțiseră refugiul în aceiași munți cu secole în urmă – sorbind cafele slabe, spunând povești de tabără și ascultând la radio știri trunchiate, de exemplu când vor sosi plugurile de zăpadă. Poate căși va face câțiva prieteni pe Facebook și va învăța să joace poker.

Sau poate se va duce să stea în Honda ei și să moară de frig.

Ambele opțiuni erau la fel de tentante.

Aruncă o privire celei mai apropiate statui.

— O să fie o noapte lungă, puștilor.

Își mai verifică o dată iPhoneul, dar renunțase deja la speranța în magicul loc cu semnal al lui Ashley. Tot ce făcea afară era să irosească bateria și să riște degerături.

— O noapte a dracului de lungă.

Se îndreptă spre clădirea Wanapa, simțind cum o migrenă începe săși facă simțită prezența. Zăpaghedonul lovea din nou, ascunzând munții după fulgii răscoliți de vânt. O rafală puternică trecu prin spatele ei, făcând brazii să trosnească și umflândui hanoracul. Din mers, numără involuntar mașinile din parcare: trei, plus Honda ei. O dubă gri, o camionetă roșie și un vehicul neidentificat, toate pe jumătate îngropate de valuri de zăpadă înghețată.

Alese să înconjoare parcarea cu modesta colecție de mașini înzăpezite. Practic fără motiv. Mai târziu avea să reme­moreze de mai multe ori decizia aceea involuntară și să se întrebe cât de diferit ar fi putut decurge noaptea dacă sar fi întors pur și simplu pe urmele lui Ashley.

Trecu pe lângă șirul de vehicule.
Prima era camioneta roșie. Saci de nisip în remorcă, lan­țuri la roți. Pe ea era mai puțină zăpadă decât pe celelalte, semn că nu stătea de mult acolo. Presupuse că de vreo jumă­tate de oră.

A doua mașină era complet îngropată, doar un munte inform de zăpadă. Nui putea discerne nici măcar culoarea; la fel de bine putea fi un tomberon. Ceva lat și pătrățos. Se afla acolo de cel mai mult timp.

A treia era Blue, Honda ei de încredere. Mașina în care învățase să conducă, în care mersese la colegiu, mașina în care își pierduse virginitatea (nu toate în același timp). Ștergătorul din stânga lipsea în continuare, proiectat în vreo movilă de zăpadă pe autostradă, cu un kilometru în urmă. Știa că avusese noroc să ajungă până la spațiul de refugiu.

Ultima era duba gri.

Aici Darby alese să scurteze drumul prin parcare până la aleea ce ducea la ușa din față a clădirii, aflată la vreo cinci­sprezece metri. Plănuia să treacă printre dubă și Honda ei, sprijininduse de portierele propriei mașini ca săși țină echilibrul.

Pe laterala dubei era imprimată o vulpe portocalie ca din desenele animate, un fel de copie a lui Nick Wilde din Zootopia. Ținea un pistol pentru cuie așa cum un agent secret ține o armă, promovând servicii de construcții sau de repa­rații. Numele companiei era acoperit de zăpadă, dar slo­ganul spunea: NOI TERMINĂM CE AM ÎNCEPUT. Duba avea două ferestre în spate. Cea din dreapta era acoperită cu un prosop. Cea din stânga era liberă, reflectând o rază din lumina becului, iar înăuntru Darby întrezări ceva palid. O mână.

O mânuță, ca de păpușă.

Se opri din mers, cu răsuflarea tăiată.

Mânuța strângea un fel de gratii în spatele geamului înghețat – degetele albe se desfăceau unul câte unul, în stilul necoordonat al unui copilaș care abia învață săși stăpâ­nească sistemul nervos –, apoi, brusc, se retrase în întune­ric. Dispăru din vedere. Totul se întâmplase în trei, poate patru secunde, lăsândo pe Darby mută de uluire.

„Nu se poate.“

Înăuntru era liniște. Nu mai mișca nimic.

Se apropie încet, puse palmele căuș pe fereastră și privi înăuntru, mijind ochii. Genele îi atingeau sticla rece. Abia vizibil în beznă, aproape de locul unde dispăruse mânuța, distinse o semilună micuță, o reflexie aproape vizibilă a luminii becului cu vapori de sodiu. Era lacătul rotund cu cifru care închidea o structură din zăbrele, pe care o strân­sese mâna copilului. Ca și cum ar fi fost întro cușcă.

Apoi Darby expiră – o greșeală – și sticla deveni opacă de la răsuflarea ei. Totuși ea văzuse. Navea cum să pre­tindă că nu văzuse.

Se dădu înapoi, lăsând o amprentă palmară pe porti­eră. Își simțea inima bubuindui în gât. Un ritm care se intensifica.

În dubă… În dubă encuiat un copil.“


luni, 27 iulie 2020

Vânătorii de capete de Jo Nesbo



Autor: Jo Nesbo
Editura: tREI
Traducere: Bogdan Perdivară
Anul apariției: 2020
Număr pagini: 304

Un thriller senzațional, care pare desprins direct din filmele lui Quentin Tarantino și ale fraților Coen.

Inteligent, bogat, căsătorit cu o femeie superbă: Roger Brown are totul. Iar ca să-și susțină stilul de viață luxos și să simtă adrenalină când slujba lui de recrutor de manageri devine monotonă, se ocupă și cu furtul lucrărilor de artă.
Soția lui i-l prezintă pe Clas Greve. Ambițios și talentat, e candidatul ideal pe care-l caută Roger pentru un post de conducere – iar tabloul celebru pe care îl deține îl face ținta perfectă a unui jaf.
Curând însă Roger descoperă că acest Clas Greve ascunde mult mai multe decât lasă să se vadă... În scurt timp vânătorul devine el însuși pradă…

„Vânătorii de capete ne oferă o galerie strălucită de personaje atât de diferite în imperfecțiunile lor. Intriga complexă, analiza psihologică subtilă, efectele cinematografice și finalul surprinzător fac din romanul lui Nesbo un thriller autentic de la un capăt la celălalt." – Library Journal

„Un roman alert, cu răsturnări de situații, amintind de filmele lui Hitchcock. Nesbo își șochează cititorii la fiecare pas, culminând cu lovitura de grație de la final. O lectură compulsivă." – Booklist

„Rămai captiv în povestea încărcată de atmosferă nordică și populată de personaje imprevizibile. Ceea ce îl face pe Nesbo atât de special este dexteritatea intelectuală cu care conduce intriga." – News Day

„Nesbo are talentul unui vrăjitor de a transforma situațiile obișnuite în scene memorabile." – The New York Times Book Review

(Precomandă) Miracle Creek de Angie Kim




Titlu: Miracle Creek
Autor: Angie Kim
Editura: CREATOR
Anul apariţiei: 2020
Număr pagini: 466

Cât de departe ai merge pentru a-ţi proteja familia sau prietenii? Vei păstra secretele? Vei ignora minciunile?

Miracle Creek este un debut uimitor despre părinţi, copii, prieteni și speranță de neclintit într-o viață mai bună, chiar și atunci când toată speranța pare pierdută.
Într-un oraș mic din Virginia, un grup de oameni participă la un centru de tratament experimental, o cameră hiperbarică care poate vindeca o serie de afecțiuni de la infertilitate la autism. Într-o zi, în urma unei explozii devastatoare, mor două persoane și altele sunt rănite, fiind evident că explozia nu a fost un simplu accident.

Intriga se conturează pe măsură ce firul poveștii se mișca printre personaje care par să păstreze toate secrete și sa ascundă trădări, într-un joc emoțional complex și plin de suspans.

WINNER OF THE EDGAR AWARD FOR BEST FIRST NOVEL NATIONAL BESTSELLER
Best Book of the Year: Time, The Washington Post, Today Show, Real Simple, Kirkus, Library Journal,Chicago Public Library, BookPage, CrimeReadsWashington Post Bestseller, Goodreads Choice Award Finalist, Good Morning America Hot Summer Read, Entertainment Weekly April Jewel, Southern Living Best Spring Book,Elle Reading List Selection, People Best New Book, IndieNext Pick, LibraryReads Selection,Book of the Month Selection

duminică, 26 iulie 2020

Recenziile Mădălinei 1 - Vraja spinilor de Margaret Rogerson



  
            Romanul „Vraja spinilor” (Sorcery of thorns) face parte din literatura Fantasy, dar poate fi încadrat și în genul YA, personajele principale fiind adolescenți. Cartea a fost publicată în limba română, în luna mai a acestui an, la editura Storia Books, în traducerea Simonei Ștefana Stoica și a Alinei Marc Ciulacu. O lume magică plină de forțe întunecate, de mistere, de cărți vrăjite care, la cea mai mică jignire, se pot transforma în creaturi grotești care distrug totul în jur. Aceasta este lumea pe care Margaret Rogerson o construiește în cel de-al doilea roman al ei.

Mi s-a părut fascinant să citesc o carte despre cărți vii și cred că ăsta este, de fapt, aspectul care o face atât de interesantă și de atractivă. Grimoarele pe care trebuie să le îngrijească Elisabeth, o tânără ucenică bibliotecară, sunt cărți rare care ascund secrete despre magie. Acestea trebuie alintate, protejate și îngrijite mai ceva ca un animal de companie. Însă, sub nici o formă, nu trebuie enervate sau vătămate, deoarece pot reprezenta un pericol la adresa tuturor
.
Elisabeth este un personaj cu o personalitate destul de puternică. Temătoare și plină de întrebări, la început, ea devine din ce în ce mai sigură pe ea, mai rebelă, riscându-și viața pentru ceea ce iubește.  Însă într-o lume în care încheierea unui pact cu diavolul, în schimbul puterilor magice, este la ordinea zilei, e dificil să-și dea seama în cine poate avea încredere.

Cu o medie de 4,11 pe Goodreads, „Vraja spinilor” este un roman ușor de lecturat. Eu l-am citit într-o singură zi. Stilul folosit de Rogerson este, după părerea mea, unul apropiat tinerilor, simplu și cât se poate de fantasy. Autoarea nu pierde timpul cu descrieri inutile. Acțiunea curge, povestea este bine închegată, iar cu fiecare pagină citită, lumea lui Elisabeth se conturează tot mai clar.

Nu pot să trec peste această carte, fără să menționez onomastica aleasă de autoare pentru cei doi protagoniști. Elisabeth Scribener și Nathaniel Thorn, două nume predestinate.. Scribener provine de la „Scribe” ce se traduce prin „scrib, cărturar”, de aici și dragostea ei pentru cărți și dorința de a deveni gardian al bibliotecii. În ceea ce îl privește pe Thorn, numele său se regăsește și în titlul original, thorn însemnând spin. Titlul ar putea fi o referință la puterile magice ale familiei lui Nathaniel

 După ce am terminat volumul, nu m-am putut abține să nu-l compar cu seria Harry Potter, din care e clar că autoarea s-a inspirat. Ne putem da seama de acest lucru dacă aruncăm o privire asupra numelor personajelor secundare care sunt preluate din romanele lui J. K. Rowling, dar cel mai evident este că, la fel ca Harry, Elisabeth este orfană și descoperă că are înclinație spre magie, ceea ce o face ca mereu să se afle în primejdie.

Cu toate acestea, nu am putut trece peste clișeele inserate în text, care fac  notă discordantă. Aș fi vrut să știu cum ajunge Elisabeth să aibă puteri magice. Explicația din roman nu mi se pare suficient de credibilă, dar poate autoarea vrea să țină secret acest detaliu pentru următorul roman.Spun următorul roman pentru că epilogul acestuia mi se pare mai mult un prolog al unei continuări și chiar sper să fie așa.

Sper să nu fie primul și singurul roman tradus în limba română de la această autoare, pentru că îmi place mult modul în care construiește lumi și personaje. Sunt sigură că pentru cititorii din România, această carte va fi o lectură relaxantă și plăcută. Așa că vă îndemn să n-o ratați.