vineri, 29 octombrie 2021

Opt milioane de zei de David B. Gil


Titlu: Opt milioane de zei  

Autor: David B. Gil

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Traducere de Ana-Maria Babușcă

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 672

 

Spania, 1579. Părintele Martín Ayala de la renumita școală de traducători din Toledo primește o scrisoare neașteptată de la Roma. Au trecut treizeci de ani de când a fost ultima dată în Japonia, dar acum trebuie să se întoarcă pentru a investiga un atac asupra creștinătății în acea parte îndepărtată a lumii. Călugării sunt vizați în mod sistematic într-o serie de crime crude, ritualice. Ayala, care a învățat limba și obiceiurile Japoniei în prima misiune iezuită, pare alegerea evidentă pentru a conduce ancheta.

Japonia, anul 7 al Erei Tenshō. Kudō Kenjirō, fiul unui samurai rural din Anotsu, primește o sarcină neplăcută, aceea de a proteja străinul venit să investigheze o serie de morți suspecte. Kenjirō descoperă curând că slujba nu este atât de simplă pe cât părea la prima vedere; forțe ascunse conspiră pentru a-l împiedica pe străin să-și ducă la bun sfârșit misiunea. Menținerea în viață a preotului iezuit devine o datorie care nu doar amenință onoarea lui Kenjiro, ci și supraviețuirea familiei sale. Orice eșec din partea sa ar avea consecințe devastatoare pentru toți.

Provenind din lumi foarte diferite, Ayala și Kenjirō trebuie să călătorească printr-o țară sfâșiată de război și conspirație. Misiunea lor este fundamentală nu doar pentru supraviețuirea creștinismului în Japonia, ci chiar pentru viitorul țării.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 27 octombrie 2021

Recenziile Mădălinei 17 - Corabia magiei de Robin Hobb


Titlu: Corabia magiei 

Serie: Corăbiile însuflețite #1 

Autor: Robin Hobb

Editura: NEMIRA

Titlu original: Ship of Magic (1998)

Traducere de Ana-Veronica Mircea

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 856

Media pe Goodreads: 4,13 (din 71.407 note) 

 

Pentru Clubul de Carte Cluj, din această lună, am avut de înfruntat o adevărată provocare – un Epic Fantasy de 856 de pagini despre călătorii pe mare, corăbii vii mai pretenţioase decât oamenii din echipaj, piraţi avizi de putere şi intrigi de familie mai încâlcite decât un năvod. Trebuie să recunosc că am ezitat puţin înainte să mă apuc de „Corabia magiei”, având în vedere grosimea volumului, însă, după ce l-am început, nu l-am mai putut lăsa din mână. Plin de acţiune, magie, violenţă, sacrificii şi personaje misterioase, romanul de faţă ne dezvăluie o lume a corăbierilor pentru care pământul oferă doar distracţii şi plăceri efemere; a negustorilor care se laudă cu cele mai nepreţuite comori, dar şi a sclavilor ce trăiesc într-o mizerie cruntă, până în momentul în care sunt vânduţi pentru profit. Robin Hobb construieşte un univers de o complexitate greu de pus în cuvinte, netrecând cu vederea nici o faţetă, fie ea strălucitoare, fie de-a dreptul dezolantă. Cu toate astea, „Corabia magiei” este doar o frântură din acest univers uriaş, fiind prima parte a trilogiei „Corăbiile însufleţite”, ce vine în continuarea seriei „Farseer”. Dar cred că am lungit-o prea mult, aşa că să ridicăm pânzele şi să vedem ce ne aşteaptă la orizont.

Althea este fata cea mică a familiei vestrit şi fiica în care se reflectă cel mai bine imaginea băiatului pe care Ephron şi Ronica nu l-au avut. Din acest motiv, ea şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la bordul Vivaciei, muncind cot la cot cu marinarii cei mai destoinici şi învăţând de la tatăl ei tot ce trebuie să ştie un bun negustor. Toţi anii petrecuţi pe mare au făcut-o pe Althea să spere că va deveni următorul căpitan al Vivaciei, însă decizia neaşteptată a lui Ephron i-a dat planurile peste cap. Corabia i-a fost dată surorii sale mai mari, keffria, şi soţului ei, un om impulsiv  care le ştie pe toate, iar acum tot ce mai poate face Althea este să demonstreze că ea este moştenitoarea de drept a Vivaciei, chiar dacă asta înseamnă să se împotrivească ultimei dorinţe a tatălui şi să încalce toate normele bunei cuviinţe.

Ah, am uitat să precizez un amănunt esenţial. 😉 Vivacia nu e o corabie obişnuită – ea este vie, fiind construită, în totalitate, din lemn-vrăjitor, un material foarte scump, ce se găseşte doar în Ţinutul Ploilor Sălbatice şi care poate fi plătit doar pe parcursul mai multor generaţii. Dar să trezeşti o corabie din lemn-vrăjitor nu este uşor. Ea are nevoie de viaţă, mai exact de viaţa a trei căpitani ce aparţin aceleiaşi familii de negustori. După moartea lui Ephron Vestrit, Vivacia a deschis în cele din urmă ochii. Acum ea are voinţă proprie, poate vorbi, poate plânge sau râde, cu alte cuvinte, poate simţi tot ce simte un om. E drept că la început pare pierdută, dar, pe parcurs, caracterul său se consolidează, devenind o femeie-corabie pe cât de sensibilă, pe atât de puternică şi orgolioasă.

Am apreciat mult faptul că relaţiile de iubire nu intervin în desfăşurarea acţiunii, întrerupând momentele tensionate sau bătăliile pe viaţă şi pe moarte. De altfel, dragostea este prezentată ca o necesitate, şi nu ca o flacără mistuitoare, personajele dând dovadă de mai multă raţiune în situaţii de genul decât în altele. Mi-ar fi plăcut ca intrigile de familie să umple mai puţine pagini, însă, după ce am stat puţin şi am reflectat, mi-am dat seama că ele sunt necesare. Autoarea insistă extrem de mult pe anumite aspecte, în special pe disputele de putere dintre bărbaţi şi femei, ceea ce e uneori destul de enervant. Cu excepţia acestor iţe încurcate, mai avem şi conflictul dintre negustorii noi şi cei vechi. Primii vor să schimbe ordinea din Bingtown, pentru a obţine o libertate mai mare de mişcare şi bani, iar cei din urmă îşi doresc ca vechile hrisoave să fie respectate până la ultima literă. Tensiunea crescândă dintre cele două facţiuni vesteşte izbucnirea unui adevărat război din care nu se ştie câţi vor mai ieşi teferi.

Bineînţeles că şi în această poveste avem de-a face cu o miză feministă foarte puternică. Althea nu e femeia tradiţională pentru care soţul şi casa reprezintă cea mai mare împlinire, aşa cum e sora ei. Ea este o rebelă, o furtună pe două picioare, care nu ţine cont de consecinţele faptelor sale şi care refuză să se folosească de atuurile feminine pentru a obţine ceea ce îşi doreşte. Protagonista noastră vrea să se impună într-o lume a bărbaţilor grosolani, preluând toate comportamentele ce nu fac cinste unei femei. Cu toate astea, nu aş putea să mi-o imaginez altfel pe Althea decât în haine de marinar, bând şi vorbind deşănţat. La polul opus, se află Vivacia, imaginea frumuseţii ideale, aflată în postura unei adolescente timide ce îşi face intrarea în societate. Eroina nu e singura imagine a feminismului. Toate personajele feminine le eclipsează pe cele masculine, cele dintâi fiind înzestrate cu un simţ practic şi cu o tărie de caracter mai puternice decât în cazul bărbaţilor care apar ori ca tirani monstruoşi, ori ca  nişte efeminaţi. Însă există cineva care îşi păstrează virilitatea. Este vorba despre Kennit, căpitanul piraţilor, un om crud, dar drept, singurul care poate trece de la nepăsare la empatie într-o fracţiune de secundă.

Mi-ar fi imposibil să vorbesc despre fiecare personaj în parte, pentru că asta ar însemna să umplu zeci de pagini. Robin Hobb are un talent fenomenal de a-şi impregna cărţile cu o groază de figuri – unele emblematice, iar altele pe care s-ar putea să le uiţi imediat după ce ai închis coperta. „Corabia magiei” nu e un roman pe care îl citeşti pentru acţiune, ci pentru construcţia de lume – pentru a lua parte la o saga epică. Eu nu mi-am putut stăpâni curiozitatea, aşa că m-am apucat de volumul doi al seriei, pe care l-am devorat la fel de repede ca pe primul. Acum nu-mi rămâne decât să aştept ultima parte a trilogiei și credeţi-mă că sunt foarte curioasă cum se va termina această poveste amplă, întortocheată și plină de surprize. 


COMANDĂ CARTEA


În pregătire la editura Crime Scene Press (Hervé Le Corre & Ragnar Jónasson)


Titlu: După război  

Autor: Hervé Le Corre

Editura: CRIME SCENE PRESS

Traducere de Delia Tuică 

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 528

 

Bordeaux, 1950. Un oraș care poartă încă amintirile negre și rănile celui de-al Doilea Război Mondial. Dar dincolo de mare a început deja un alt război. Nenumărați tineri sunt trimiși să lupte în Algeria, într-un conflict care încă nu și-a primit numele sub care va rămâne consacrat în istorie. Franța sângerează din nou.

Un șef de poliție corupt, simpatizant al fasciștilor, colaborator al acestora și criminal de război, va descoperi că atrocitățile comise nu i-au fost uitate.

Un tânăr care a auzit poveștile cumplite despre raziile de sub soarele arzător din Africa e bântuit de moartea cumplită a familiei sale.

Destinele celor doi se vor împleti într-o lume condusă de răzbunare.

O capodoperă a literaturii franceze, care arată că, uneori, după război, războiul continuă.

 

Receptare critică

„Bogat în istorie și analiză psihologică, romanul este dovada vie că «după război, uneori războiul continuă».”

Kirkus Reviews

 „Scriitura lui Hervé Le Corre are o muzicalitate care frizează poeticul. Este un portretist desăvârșit.”

Le Monde

„Un roman compus cu toată priceperea virtuozului, unde limbajul colorat al bistrourilor și răufăcătorilor se contopește cu o proză sensibilă, pregnantă, cristalină care îți pătrunde până în adâncul ființei. Superb.”

Télérama

„O carte plină de entuziasm, care nu face compromisuri. Extraordinară.”

L’Express

 


Titlu: Fata care a murit 

Autor: Ragnar Jónasson

Editura: CRIME SCENE PRESS

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 336

 

Un nou roman semnat Ragnar Jónasson

Primul roman polițist islandez care apare în lista de bestselleruri Sunday Times

„Se caută învățător la capătul lumii…”

Una e conștientă că-i e greu să treacă peste sinuciderea tatălui ei, venită din senin. Își petrece nopțile bând singură în Reykjavík, năpădită de gânduri cum că într-o bună zi o să i-o ia pe urme.

Când află că în micul sat Skálar de pe coasta nordică, bătută de furtuni, a Islandei, unde locuiesc zece oameni, se caută învățător pentru două fete, Una o vede ca pe o ocazie de a evada.

Însă odată ce ajunge acolo își dă seama că nimic din viața de la oraș n-a pregătit-o pentru ce găsește în sat. Localnicii nu sunt deloc prietenoși, vremea e mohorâtă.

Iar din podul casei vechi unde locuiește e convinsă că aude un cântec fantomatic.

Una își face griji că-și pierde mințile.

Și chiar înainte de Crăciun cineva moare pe neașteptate, iar viața Unei capătă o turnură extrem de rea…

 

Receptare critică

„O poveste cu fantome plină de atmosferă, care te înfioară cu adevărat și are nuanțe polițiste.”

Kirkus Reviews

„Cu proza elegantă și atmosfera evocatoare care-l caracterizează, Jónasson țese o poveste care arde la foc mocnit, te bântuie și oferă un final ce-ți dă fiori.”

Charlotte Heatchote, Sunday Express

„Un amestec de horror și thriller psihologic, învăluit în ceață și care funcționează din toate punctele de vedere.”

Booklist

„…excelentă.”

Toronto Star

luni, 25 octombrie 2021

Rivala de Zakiya Dalila Harris


Titlu: Rivala 

Autor: Zakiya Dalila Harris  

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 408

 

Un debut electrizant, în care tensiunile rasiale escaladează, pe fundalul rivalităţii dintre două tinere care fac, fiecare în felul ei, istorie.

 La douăzeci şi şase de ani, asistenta de redacţie Nella Rogers este singura angajată de culoare a companiei Wagner Books. Totul se schimbă atunci când intră în scenă Hazel, care, printr-o serie de împrejurări, devine rivala de temut a celei cu care are cele mai multe în comun. Situaţia se tensionează pe măsură ce Nella începe să primească bilete de amenințare. Identitatea agresorului rămâne necunoscută, iar tânăra începe să trăiască în nesiguranţă, afectându-i stabilitatea emoţională şi forţând-o să se întrebe cine este în spatele acestor ameninţări fără de sfârşit.

 Un thriller isteţ şi dinamic, pe care îl va înţelege oricine s-a simţit vreodată manipulat, ameninţat sau trecut cu vederea la locul de muncă. Rivala vă va ţine cu sufletul la gură până la ultima pagină!


COMANDĂ CARTEA


joi, 21 octombrie 2021

Recenziile Mădălinei 16 - Prieten imaginar de Stephen Chbosky


Titlu: Prieten imaginar  

Autor: Stephen Chbosky

Editura: TREI

Titlu original: Imaginary Friend (2019)

Traducere de Bogdan Perdivară

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 800

Media pe Goodreads: 3,51 (din 32.650 note)

 

Nici nu ştiu cu ce să încep... Să vă povestesc despre universul întunecat în care realul devine imaginar şi invers; poate despre personajele extrem de bine construite sau despre faptul că „Prieten imaginar” este o capodoperă de şi despre coşmar? Îmi e greu să mă hotărăsc, mai ales că nu avem de-a face cu o simplă istorisire despre cum să construieşti o căsuţă în copac, ci cu un Horror pur şi complex, cu nuanţe de Fantasy şi Thriller, plin de întorsături şocante, monştri şi marionete demonice.  

Am achiziţionat volumul Crăciunul trecut, însă am amânat destul de mult momentul lecturii, deşi ar fi fost interesant să-l citesc atunci, pentru că acţiunea are loc în preajma sărbătorilor de iarnă. Cu toate astea, moşul, cadourile şi bradul împodobit nu au nimic în comun cu această poveste construită în totalitate pe fricile copilăriei, spaime pe care autorul le transformă într-o realitate tenebroasă.

            Kate Reese îşi doreşte tot ce e mai bun pentru fiul ei de şapte ani, Christopher, motiv pentru care se mută în oraşul Mill Grove, unde începe o viaţă nouă, departe de abuzurile fostului ei iubit. Kate munceşte dublu, uneori chiar triplu, pentru a-i asigura fiului ei un acoperiş deasupra capului şi posibilitatea de a merge la şcoală. Chris e băiatul cel nou, şi el face tot posibilul să ia note bune, ca să-şi facă mama mândră. Pe lângă asta, încearcă să-şi facă prieteni noi. Însă, în peisajul liniştit al comunităţii, se întâmplă ceva neprevăzut. Băieţelul dispare pentru mai multe zile, timp în care toată lumea din oraş, în frunte cu şeriful, îl caută. Într-un final, Christopher este găsit aproape îngheţat, rătăcind pe marginea drumului. Însă, acum, el e cu totul un alt om. Ceea ce pentru ceilalţi reprezintă o mare uşurare, pentru el este începutul calvarului, iar tot ce îi mai rămâne de făcut e să asculte indicaţiile vocii prietenului său imaginar, pentru a reuşi să construiască o căsuţă în copac.

Romanul lui Chbosky suspendă graniţele fireşti – binele şi răul, aparenţa şi esenţa, realul şi imaginarul – toate acestea se contopesc, îşi schimbă valenţele, dând naştere unui carusel de senzaţii, în care groaza şi iluziile primează. Limitele dintre lumi sunt anulate, portalurile se deschid, iar „oamenii căsuţă-poştală” vestesc sfârşitul. Toate visele devin coşmaruri, şi mântuitorul este pregătit să facă sacrificiul suprem. Aici intervin acele nuanţe Fantasy despre care vă vorbeam la început. Magia atent mascată, creaturile supranaturale şi, în special, portalul dintre lumi conturează perfect ideea de haos, idee ce este reflectată şi la nivelul minţii umane. Somnul devine o capcană, iar omul o marionetă în mâna unui păpuşar priceput.

Aspectul cel mai interesant constă în faptul că la bază se află un scenariu mesianic. Chris, aşa cum ne spune şi numele, este aşezat în rolul lui Hristos, fiind cel care deţine cheia distrugerii şi a salvării. El primeşte toate calităţile necesare unui mântuitor, însă trebuie să decidă în slujba cui le va pune – o decizie foarte grea pentru un copil de şapte ani, orbit de aparenţe. Dar, oricât de puternic ar fi răul, binele câştigă mereu. Nici numele celorlalte personaje nu sunt întâmplătoare. Ele completează scenariul cristic, chiar dacă într-o manieră modernă, fără vreo legătură directă cu religia.

Elementele Horror sunt completate de cele specifice Thrillerului. Undeva în background avem un şerif care se luptă cu fantoma unei misiuni eşuate. Cu toate astea, el continuă să-şi facă meseria, primind un rol important în poveste. Personajul meu preferat a fost Ambrose, al cărui nume înseamnă „Nemuritor”, însuşire ce i se potriveşte perfect. Deşi e bătrân şi aproape orb, el are o viziune mult mai clară decât a celorlalţi. Pe lângă asta, e şi un caracter foarte simpatic, iar momentele lui de moş arţăgos şi de prieten devotat îl plasează printre cei mai fascinanţi pioni din joc.

Creaturi ciudate, coşmaruri peste coşmaruri, accidente şi alegeri care nu sunt întâmplătoare şi o căsuţă în copac ce poate schimba destinele tuturor – toate astea inserate într-un univers macabru, asemănător cu cel din „Institutul” lui Stephen King. Ritmul alert şi atmosfera terifiantă te vor face să trăieşti la intensitate maximă eterna luptă dintre bine şi rău şi să fii alături de personajele tale preferate, până când acestea vor birui sau până îşi vor da cea din urmă suflare.


COMANDĂ CARTEA


Acest tărâm al blândeții de William Kent Krueger


Titlu: Acest tărâm al blândeții  

Autor: William Kent Krueger

Editura: TREI

Traducere de Andreea Popescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 576

 

„Un roman picaresc plasat în timpul Marii Crize. Amintind de Fructele mâniei și de Huckleberry Finn, Acest tărâm al blândeții este o călătorie atât înăuntrul ființei, cât și în afara ei, o călătorie la capătul căreia descoperi sensul vieții și libertatea.“ - Minneapolis Star Tribune

1932, Minnesota — Școala Lincoln e un loc ostil unde sute de copii amerindieni, orfani sau separați abuziv de familiile lor, sunt trimiși să fie educați. Printre ei se află Odie O’Banion, un băiat orfan, cu mintea ageră, ale cărui isprăvi atrag mânia directoarei.

În urma unui incident, Odie și fratele său, Albert, singurii copii albi din școală, sunt siliți să fugă, luându-i cu ei și pe Mose, un băiat mut din tribul Sioux, precum și pe Emmy, o fetiță rămasă fără mamă. Împreună, pornesc cu canoea pe râul Gilead, în căutarea unui cămin, întâlnind în drumul lor alți oameni în derivă, de la truditori ai pământului și tămăduitori prin rugăciuni la familii dezrădăcinate și suflete pierdute.

„Amplu, profund și nespus de captivant — cititorii vor savura fiecare pagină.“ - New York Journal of Books

„Dacă vrei să citești o saga americană de amplă respirație, cu o atmosferă nostalgică, atunci romanul lui Krueger e alegerea perfectă.“ - Entertainment Weekly

„O odisee impresionantă, o căutare a identității și a unui cămin.“ – Booklist

„Minunat scris și dând viață unor personaje memorabile, Acest tărâm al blândeții va învinge timpul.“ - Denver Post


COMANDĂ CARTEA


marți, 19 octombrie 2021

Recenziile lui Gică 52 - Dispăruții de Dirk Kurbjuweit


Titlu: Dispăruții 

Autor: Dirk Kurbjuweit 

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: Haarmann (2020)

Traducere de Andreea Odoviciuc

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 392

Media pe Goodreads: 3,41 (din 102 note)

 

            „Dispăruţii” e un roman extrem de incitant, dar şi o lecţie fascinantă despre adevăratele minţi criminale din Germania interbelică. Preluând un context social şi politic real, Dirk Kurbjuweit realizează o operă ficţională în care ne aminteşte despre unul dintre cei mai terifianţi ucigaşi ai anilor '20, şi anume Fritz Haarmann, cunoscut drept „Măcelarul din Hanovra” sau „Vampirul Hanovrei”. Cu toate că volumul este construit pe baza unor articole din ziare şi texte documentare, el poate fi încadrat foarte uşor în sfera thrillerului istoric, având ca protagonist un detectiv specific literaturii Noir. Pe lângă asta, antagonistul este înfăţişat ca un personaj aproape demonic, iar momentele de oroare şi scenele groteşti creează o atmosferă pe cât de morbidă, pe atât de tulburătoare.

            Suntem în Hanovra anului 1923. Germania încă încearcă să-şi revină după Primul Război Mondial, iar Hitler se află în închisoare, condamnat în urma puciului de la München. Societatea este sfâşiată între vechea monarhie şi noua democraţie, un sistem pe care încearcă încă să-l înţeleagă. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o lume în colaps – unii indivizi acomodându-se la noua ordine, iar alţii sperând la un viitor mai bun în spaţiul sovietic sau, de ce nu, chiar în America. În acest context deloc favorabil pentru justiţie, un poliţist încearcă să dea de urma unui criminal nemaiîntâlnit, un individ care are o pasiune nebună pentru adolescenţi. Tinerii dispar unul câte unul, numărul creşte cu fiecare familie îndoliată ce vine să reclame dispariţia propriului fiu, iar coşmarul pare că nu are de gând să se termine prea curând. Însă Robert Lahnstein ştie că, într-un univers încă bântuit de ororile războiului, doar el poate face dreptate pentru cei plecaţi şi pentru cei rămaşi să-i deplângă.

            Protagonistul volumului nu este nici pe departe detectivul abil şi plin de zel pe care îl ştim din alte romane de gen. El se confruntă atât cu nişte oameni care nu vor să intre în belele, spunând ceva greşit, cât şi cu restul sistemului justiţiar, care pare să-i pună beţe-n roate, cu scopul de a-l face să renunţe la anchetă. Deşi e luat în râs şi respins, Lahnstein face tot posibilul să-l aducă pe suspectul său de cealaltă parte a gratiilor, chiar dacă reputaţia lui are de suferit cu fiecare presupunere pe care o face. Bântuit de fantoma războiului şi de amintirea celor dragi, el îşi vede misiunea ca pe un mod de a îndrepta ceva într-o societate decăzută, mizeră şi coruptă. Cursivitatea prezentului este întreruptă de fragmente din trecut, secvenţe prin care e redată fragilitatea şi empatia personajului.

            Ar fi complet greşit să considerăm că Dirk Kurbjuweit a dorit să se adapteze la corectitudinea politică din zilele noastre, alegând să vorbească despre homosexuali sau, aşa cum apar şi în carte, despre cei născuţi pe 17.5. Având în vedere faptul că autorul utilizează un fundal istoric real, e normal să se raporteze la evenimente şi manifestări culturale şi sexuale ce au avut loc la acel moment. În acest sens, textul poate fi perceput şi ca un pseudo-documentar al unei perioade în care indivizii nu erau nevoiţi să-şi ascundă cu totul afinităţile, pentru a nu fi condamnaţi la închisoare sau la moarte, aşa cum ştim bine că a urmat. Deşi exista o ură subînţeleasă la adresa acestora, cu toţii erau conştienţi de prezenţa lor şi treceau cu vederea aproape orice zvon sau aproape orice apariţie a celor consideraţi diferiţi.

            Aşa cum spuneam la început, cartea are toate elementele unui thriller istoric. Totuşi, există o mică problemă pe care nu avem cum s-o trecem cu vederea. În română titlul nu dezvăluie nimic, însă originalul „Haarmann” ne informează direct cine este personajul negativ din poveste. Dacă ai citit înainte descrierea, deja ştii că lecturezi un text despre un criminal real. Ei bine, din cauza acestui fapt, finalul e complet descoperit. Însă, cu toate că eşti conştient de sfârşitul cărţii, merită să parcurgi naraţiunea şi să te bucuri de intriga foarte bine construită şi de răsturnările de situaţie ce îi tot dau lui Lahnstein investigaţiile peste cap.

            Pe de o parte, documentar istoric despre un ucigaş celebru, nebun, pe de alta, un roman de suspans foarte alert şi plin de scene macabre – „Dispăruţii” este o carte ce pendulează între adevăr şi ficţiune, evocând, dintr-o perspectivă contemporană, atmosfera din Germania anilor '20. Sunt sigur că mulţi dintre noi nu ştiam despre Fritz Haarmann, dar, cu siguranţă, povestea lui Dirk Kurbjuweit ne-a dat o lecţie de istorie importantă şi ne-a arătat că, înainte ca monştrii politici să-şi arate ghearele, existau şi alte bestii, pe care timpul aproape că le-a trecut cu vederea.


COMANDĂ CARTEA