joi, 6 ianuarie 2022

Recenziile Mădălinei 20 - Lista de invitați de Lucy Foley



Titlu: Lista de invitați  

Autor: Lucy Foley

Editura: TREI

Titlu original: The Guest List (2020)

Traducere de Bogdan Ghiurco

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 3,86 (din 485.107 note) 

 

            Mi se întâmplă uneori să cad în capcana romanelor cu descrieri fenomenale, care promit marea cu sarea, dar atunci când ajung să le citesc, am parte de o dezamăgire cruntă. Așa s-a întâmplat și cu volumul „Lista de invitați”, de Lucy Foley. Nu spun că a fost o lectură proastă – mă feresc să pun astfel de etichete, pentru că întotdeauna există măcar un aspect bun în fiecare  carte – însă, în cazul de față, suspansul a cam lipsit, iar acțiunea a fost suficient de lentă încât să mă facă să sar peste câteva pagini. Pe lângă faptul că autoarea realizează un thriller psihologic impecabil, în care personajele atent construite se folosesc de manipulare și de alte procedee injuste pentru a se dezvinovății de o culpă ce planează deasupra tuturor, mai avem de-a face și cu un manual exagerat de  detaliat despre cum să-ți organizezi nunta perfectă. Cu alte cuvinte, ne este dezvăluit un univers în care fericirea nu durează prea mult; o lume întunecată, presărată cu elemente gotice, amintiri fantomatice și cu secrete murdare ce pun în pericol integritatea și imaginea unor personalități mondene.

            Jules Keegan este pregătită să facă cel mai important pas din viața ei – să se mărite cu nimeni altul decât Will Slater, bogatul și superbul prezentator al unei emisiuni despre cum să supraviețuiești în sălbăticie. Tânăra ar fi putut alege orice locație din lume pentru a-și organiza nunta, dar ea a preferat ca ceremonia să aibă loc pe o insulă părăsită, într-un castel vechi. Decorațiunile sunt aranjate, tortul arată delicios, rochia miresei este splendidă, iar invitații sunt pe drum – cu alte cuvinte, nimic nu ar trebui să meargă prost. Dar și cele mai fericite evenimente se pot transforma în adevărate coșmaruri atunci când o crimă se întâmplă pe nepusă masă. Cei 13 invitați, un număr fatidic de altfel, vor fi martorii și principalii suspecți ai unei tragedii neprevăzute, iar atunci când minciunile și secretele vor începe dansul nupțial, nimeni nu va fi mai presus de glasul judecății.

            Autoarea construiește o serie de personaje puternice, cu personalități foarte bine conturate și voci ce  nu pot fi confundate, ceea ce reprezintă un mare atu al cărții. Fiecare invitat are momentele sale în lumina reflectorului, contribuind astfel la recompunerea imaginii de ansamblu asupra evenimentelor. Însă e greu să ne dăm seama ce gândesc oaspeții, mai ales că toți au câte ceva de ascuns, câte un secret care, dacă ar ieși la iveală, i-ar pune la zid pe ceilalți. Și aici intervine acel joc subtil dintre aparență și esență, despre care putem spune că oferă caracterelor o dublă identitate – una dezinvoltă, ce este afișată în prezența celorlalți, și una bântuită de stafiile unui trecut încețoșat, ce ia formă în intimitatea camerei, atunci când fiecare se poate lăsa pradă propriilor monștri.

            Caracterul antitetic se manifestă și la nivelul spațiului. Insula devine un microunivers al amintirilor, rupt de restul lumii. Deși, la început, putem vorbi, într-o oarecare măsură, despre un tărâm paradiziac, unde urmează să aibă loc un eveniment fericit, pe parcurs asistăm la o transformare infernală. Pentru a ajunge pe insulă, invitații trebuie să traverseze marea capricioasă  în bărci ce pot fi comparate cu Luntrea lui Caron. Imaginea iadului este susținută de cifra 13, de terenul mlăștinos, dar, mai ales, de comportamentul indivizilor. Locul scoate tot ceea ce e mai rău din ei, toate remușcările și setea de răzbunare.

Am menționat mai sus că avem de-a face cu un manual despre cum să organizezi o nuntă perfectă, și nu glumesc când spun că detaliile sunt chinuitoare. Paginile cu descrieri dense și interminabile întrerup acțiunea în momentele cele mai nepotrivite. Știu că este o tehnică pentru acumularea tensiunii, dar în cazul meu nu a avut acest efect. Suspansul a dispărut treptat, cedând locul monotoniei. Mi-aș fi dorit ca povestea să fie puțin mai dinamică, iar momentul crimei să fie mult mai bine exploatat. Însă autoarea a dorit să scoată la lumină reacțiile unor posibili criminali, dar și mecanismele prin care este găsit făptașul, crima în sine fiind lăsată undeva în background.

             Chiar aș fi vrut să-i dau mai mult de trei stele, pentru că Lucy Foley știe cum să combine faptele și personajele, astfel încât să realizeze un Thriller psihologic de calitate, însă descrierile și așteptarea unei crime ce are loc abia în final m-au convins să nu-i ofer o notă mai mare. Dar asta nu înseamnă că nu este o lectură interesantă și captivantă, motiv pentru care romanul a câștigat premiul Goodreads pentru Mystery & Thriller în 2020. Totul depinde de firul pe care îl urmărești, iar dacă ești fanul amănuntelor și al poveștilor ce nu mizează totul pe suspans, aceasta este cartea perfectă pentru tine.   

             

COMANDĂ CARTEA 


vineri, 31 decembrie 2021

Top 5 - Cele mai bune cărți citite în 2021 (Gică & Mădălina)

    Acum, în prag de an nou, e timpul să vă arătăm care au fost cărțile noastre preferate, pe care le-am citit în 2021. Și pentru că suntem doi șoareci de bibliotecă, am decis ca fiecare să-și realizeze propriul top, pentru că, după cum știm, gusturile diferă de la un cititor la altul.

Nu are rost să mai bat câmpii, așa că... Iată preferințele noastre! 


Topul lui Gică: 

 

1. Pustiul de asfalt de S.A. Cosby 

 


Beauregard „Gândacul” Montage e un mecanic cinstit, un soț iubitor și un tată harnic. Beauregard știe că n-ar fi avut niciun viitor în ipostaza de odinioară, când de pe dealurile din North Carolina până pe plajele din Florida era cunoscut drept cel mai tare șofer de pe Coasta de Est.

Când noua viață atent construită începe să i se sfărâme sub ochi, Beauregard se vede atras din nou spre lumea de sânge și gloanțe din trecut. Iar când o cunoștință îl cheamă să jefuiască un magazin de bijuterii, nu poate decât să se așeze din nou în scaunul șoferului. „Gândacul” se simte cel mai bine acolo unde mirosul de benzină se contopește cu izul de frică.

Bântuit de fantoma celui care a fost cândva și de spectrul tatălui dispărut când avea mai multă nevoie de el, Beauregard trebuie să găsească o cale să navigheze prin pustiul de asfalt.

 

2. Prieten imaginar de Stephen Chbosky 

 


Hotărâtă să-i ofere o viață mai bună fiului său, Christopher, Kate Reese fuge în toiul nopţii din casa pe care o împarte cu iubitul ei abuziv. Cei doi se refugiază în comunitatea foarte unită din Mill Grove, un orăşel izolat din Pennsylvania.

La început, pare locul perfect pentru a lua viaţa de la capăt. Dar, nu după mult timp, Christopher dispare. Vreme de şase zile chinuitoare, nu e de găsit pe nicăieri. În cele din urmă, Christopher iese din pădurea de la marginea oraşului. E teafăr, dar schimbat. Acum îi răsună în minte o voce care îi cere să construiască o căsuţă într-un copac anume — altminteri, mama lui şi toţi cei din orăşel nu vor mai fi niciodată la fel…

 

3. Proiectul Hail Mary de Andy Weir 

 


Ryland Grace e singurul supraviețuitor al unei misiuni disperate pentru salvarea omenirii. Doar că el nu știe asta. Nu-și amintește nici măcar cum îl cheamă. A dormit foarte, foarte mult timp, la milioane de kilometri depărtare de casă, alături de două cadavre necunoscute. Pe măsură ce începe să-și amintească fărâme din trecut, misterul misiunii sale se recompune ca un joc de puzzle.

Timpul însă nu e de partea lui și, ca să evite o catastrofă, trebuie să rezolve o enigmă științifică de proporții epice – și să salveze specia noastră de la extincție. Cu alte ființe umane aflate la ani-lumină distanță, trebuie s-o facă singur. Sau poate cu un aliat absolut neașteptat.

O aventură interstelară irezistibilă, Proiectul Hail Mary spune o poveste uluitoare despre descoperiri, puterea speculației și supraviețuire.

 

4. Portalul Albuquerque de Peter Clines  

 


Profesorul de liceu Mike Erikson e foarte mulțumit de slujba pe care o are și de traiul său liniștit; deși posedă un coeficient de inteligență ce se învecinează cu geniul, a decis să ducă o viață cât mai normală posibil. Un vechi prieten îl convinge însă să-l ajute să afle ce nu este în regulă cu proiectul secret pe care îl finanțează. Privit inițial cu suspiciune de către cercetătorii care lucrează la proiect, Mike trebuie să afle ce se întâmplă și dacă experimentul a deviat de la scopul propus. Pe măsură ce investigațiile avansează, el începe să se teamă de răspunsul găsit – s-ar putea să fie doar o chestiune de timp până când proiectul va distruge viața pe Pământ.

Koturovic credea că într-o zi omenirea va forma un soi de structură

telepatică globală, un subconștient colectiv care va deschide o breșă

dimensională între lumi. Iar monștrii din acele alte lumi

vor veni să ne atace.

 

5. Dragă copilă de Romy Hausmann 

 


Într-o cabană izolată din pădure, Lena și copii ei, Hannah și Jonathan, respectă întocmai regulile stabilite de tată. Mesele, vizitele la baie, timpul de studiu sunt strict programate și ținute sub observare minuțioasă. El crede că astfel își protejează familia de pericolele care se ascund în lumea exterioară și se asigură că cei doi copii ai săi vor avea întotdeauna o mamă care să aibă grijă de ei. 

Femeia scapă în cele din urmă de răpitorul ei, dar sfârșitul poveștii este doar începutul coșmarului ei.

Spune că o cheamă Lena. Lena, care a dispărut fără urmă cu paisprezece ani înainte. Se potrivește profilului. Are cicatricea distinctivă. Dar familia ei jură că nu e Lena lor.

Fetița care a scăpat din pădure cu ea știe lucruri pe care nu le împărtășește, iar tatăl devastat al Lenei încearcă să pună cap la cap detalii care nu se potrivesc.

Lena e disperată să-și reia viața, dar ceva îi spune că torționarul ei încă vrea să recupereze ce-i aparține... și că ea nu poate fi capabilă să scape cu adevărat până când întregul adevăr despre ceea ce s-a întâmplat în pădure nu va fi descoperit.

 

Topul Mădălinei:

 

1. Ursul și privighetoarea de Katherine Arden 

 


În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, şi după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheţ, demonul zăpezii. La câţiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătoreşte la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă. O femeie cu credinţă în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei şi datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasya i se împotriveşte, hrănind în continuare spiritele ce sălăşluiesc în jurul căminului, simţind că dispariţia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Şi, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vasya să-şi descopere adevăratele puteri.

 

2. A noua casă de Leigh Bardugo 

 


După ce a abandonat şcoala şi a fugit de acasă, Alex Stern a intrat într-o lume plină de droguri, tineri debusolaţi şi dealeri dubioşi, fiind nevoită să-şi ia joburi prost plătite şi să locuiască în condiţii mizere. Această viaţă precară s-a încheiat brusc atunci când Alex a fost găsită de poliţie fără cunoştinţă, unică supravieţuitoare a unui atac sângeros soldat cu mai mulţi morţi. Pe patul de spital, Alex primeşte o a doua şansă: un decan misterios îi propune să se înscrie ca studentă la Universitatea Yale.

Întrucât are capacitatea de a vedea fantome, Alex este însărcinată să supravegheze societăţile secrete de la Yale, ale căror activităţi oculte sunt dintre cele mai neverosimile şi sinistre: magie neagră, învierea morţilor, invocarea de monştri, portaluri către alte lumi… Dar sunt oare aceste societăţi capabile chiar şi de crimă? Pentru că în campus tocmai a fost găsit cadavrul unei fete, iar Alex şi-a propus să elucideze pe cont propriu misterul acestei morţi.

 

3. Casa de sare și amărăciuni de Erin A. Craig 

 


Odinioară erau douăsprezece, însă acum în sălile uriașe de la Highmoor răsună singurătatea. Patru dintre fete și-au pierdut viața, fiecare moarte fiind mai tragică decât cea dinainte – ciumă, o cădere pe scări, înec, o alunecare de la înălțime. Acum, prin toate satele din jur se zvonește că familia ar fi blestemată de zei.

Tulburată de viziuni fantomatice, Annaleigh bănuiește că morțile surorilor sale nu au fost simple accidente. Fetele se furișează seară de seară la baluri strălucitoare unde dansează până la ivirea zorilor în rochii de mătase și conduri scânteietori. Annaleigh nu știe dacă să încerce să le oprească sau să se bucure și ea de aceste plăceri interzise. Mai ales pentru că nu știe cu cine – sau cu ce – dansează ele de fapt.

Dar când relația lui Annaleigh cu un străin misterios și plin de secrete devine tot mai serioasă, fata știe că trebuie să descopere cât mai repede întunericul care s-a abătut asupra familiei sale înainte de a-i cădea și ea victimă.

 

4. Lumina din întuneric de Sharon Cameron 

 


În anul 1943, Stefania, o tânără de șaisprezece ani, lucrează în prăvălia familiei Diamant din Przemyśl, Polonia, croindu-și drum prin cântec în viețile și sufletele lor.

Totul se schimbă când armata germană invadează Przemyśl. Familia Diamant este obligată să se mute în ghetou, iar Stefania rămâne singură, într-un oraș sub ocupație nazistă, și nevoită să aibă grijă de Helena, sora ei în vârstă de șase ani. Împreună, cele două fete sunt puse în fața unei decizii terifiante, aceea de a-l ascunde pe Max, prietenul lor, și, în cele din urmă, alți doisprezece evrei.

Iar când doi ofițeri germani le rechiziționează casa, Stefania mai are de făcut o alegere crucială...

 

5. Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig 

 


O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.

Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?


Cum arată topul vostru pe acest an?

marți, 14 decembrie 2021

Recenziile Mădălinei 19 - Stare de teroare de Hillary Rodham Clinton & Louise Penny


Titlu: Stare de teroare 

Autor: Hillary Rodham Clinton & Louise Penny

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: State of Terror (2021)

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 512

Media pe Goodreads: 4,23 (din 18.177 note) 


RECENZIA FACE PARTE DIN BLOG TOURUL ORGANIZAT DE EDITURA CRIME SCENE PRESS CU OCAZIA APARIȚIEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ A ROMANULUI „STARE DE TEROARE”.

 

Nu am mai citit nici un Thriller politic până acum, și trebuie să mărturisesc că am rămas plăcut surprinsă. Mă așteptam la o lectură greoaie și plictisitoare, dar, în schimb, am dat peste multă acțiune, suspans și peste: teroriști pregătiți să distrugă orașe întregi, bombe plasate în cele mai neașteptate locuri, cârtițe adânc infiltrate în sistemul de conducere al Statelor Unite și intrigi politice încâlcite, transformate în dezastre mondiale, și lista poate continua. „Stare de teroare” - un volum scris de Hillary Rodham Clinton în colaborare cu Louise Penny – ne dezvăluie o lume violentă în care amenințarea pândește după fiecare colț și în care o singură clipă de șovăire poate costa sute sau chiar mii de vieți. Cu toate că în permanență există o tensiune care crește cu fiecare capitol, din când în când acțiunea este întreruptă de câteva pagini prin care suntem familiarizați cu politica internă și externă a SUA, rânduri necesare pentru a înțelege reacțiile unor personaje ce sunt prinse într-un război contracronometru. Mai mult decât un Thriller politic, romanul de față constituie un mozaic de culturi – de la jungla americană în care orice este permis, la orientalul și restrictivul Iran, de la Ordonata Germanie, la sfidătoarea Rusie – textul fiind presărat cu nuanțe lingvistice și ideatice, specifice unor societăți extrem de diferite.

Ellen Adams a fost numită de curând în funcția de secretar de stat al SUA, o poziție ce aduce cu sine avantaje, dar care necesită și multe sacrificii. Ea s-a numărat printre cei mai înfocați oponenți ai președintelui Douglas Williams, iar  numirea sa în această funcție poate fi înțeleasă ca o modalitate de supraveghere sau ca o răzbunare pentru afronturile aduse. Cu toate că este în floarea vârstei (la doar 60 de ani), Ellen trebuie să îndeplinească cele mai grele îndatoriri, contribuind cu toate forțele la readucerea situației interne pe făgașul normal. Însă, în momentul în care trei autobuze explodează în trei state europene, liniștea aparentă a Americii se dizolvă, lăsând locul unei panici feroce. În tot haosul creat, Ellen desfășoară o adevărată anchetă detectivistică, cu speranța că va afla informațiile de care are nevoie, pentru a opri catastrofa ce urmează. Însă nu va fi ușor... În goana după aliați și răspunsuri, Ellen se va lovi de multe uși închise și de eterna neputință umană, însă dorința ei de a-și salva națiunea o va face să continue în pofida oricărui obstacol.

        Așa cum poate v-ați dat seama din descrierea oficială, avem de-a face cu un roman încărcat cu o puternică miză feministă. Există o prăpastie destul de adâncă între imaginea femeii și cea a bărbatului. Personajele feminine sunt cei mai importanți pioni de pe tabla politică. În timp ce ele merg pe teren, călătoresc pe trei continente și nu au timp să se aranjeze sau să se curețe de noroi, sexul opus se mulțumește să dea ordine din confortul propriului birou și să fie întotdeauna impecabil îmbrăcat. În acest sens, cel mai sugestiv exemplu este antiteza dintre protagonistă și președintele Statelor Unite. Ellen este reprezentată ca o amazoană neobosită, care sacrifică totul pentru siguranța țării. La polul opus, se află Douglas Williams, un mascul comod, care se îngrijorează de soarta țării, din siguranța zidurilor Casei Albe. Imaginea eroinei este dusă la extrem, ceea ce devine puțin deranjant – aici sigur a fost mâna lui Hillary Rodham Clinton, prima femeie care a candidat pentru funcția de președinte al SUA – dar, într-o țară în care misoginismul este în floare, exagerarea își găsește oarecum o justificare.

           Cele două autoare construiesc, preluând modele reale, o serie de caractere puternice, figuri emblematice care se dovedesc, pe parcurs, niște simple marionete ale pozițiilor în care sunt așezate. Nu am găsit nici un om de rând în acest roman. Toate personajele fac parte din cele mai înalte cercuri politice, militare și din Mass-Media. Explicația este evidentă. Cartea a fost scrisă din perspectiva celor care conduc, și nu a celor care sunt conduși, autoarele scoțând în evidență faptul că nu tot ceea ce se petrece între zidurile Casei Albe ajunge la restul populației. Biroul Oval e un microunivers securizat în care nu poate intra oricine și din care ies la suprafață doar informațiile dorite de cei din fruntea țării.

       Ceea ce m-a făcut să-i dau romanului patru stele pe Goodreads a fost modul în care orice întâmplare tragică este prevenită sau rezolvată prin intervenția unui personaj care, după părerea mea, făcea mai bine dacă nu mai apărea deloc. Nu spun că mi-aș fi dorit să moară dintre protagoniști, dar unele scene sunt trase de păr, neavând nici o justificare verosimilă. Din acest motiv, în anumite momente ale cărții am simțit cum tensiunea acumulată este brusc tăiată și înlocuită cu o stare de confuzie, deoarece, după ce salvarea apare total neașteptat de după vreo stâncă, se trece la câteva pagini în care nu se mai întâmplă nimic și în care informațiile sunt redate destul de labirintic.

     „Stare de teroare” este un roman pe cât de complex, pe atât de ușor de lecturat. Pendularea continuă între secvențele pline de acțiune – momentele în care te întrebi dacă bomba chiar va exploda sau dacă un anumit personaj va reuși să scape cu viață – și paginile monotone, pline de intrigi politice și de lupte tacite între sexe, conturează un univers vulnerabil, un sistem în care orice eroare neprevăzută poate duce la instaurarea haosului. Eu mă opresc aici, cred că subiectul cărții și nota de pe Goodreads vorbesc de la sine, iar dacă vreți să luați parte la o aventură de proporții, trebuie să puneți mâna pe romanul scris de Hillary Rodham Clinton și Louise Penny.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire peste recenziile prietenilor noștri ce iau parte la acest Blog Tour:

Literatura pe tocuri  

Biblioteca lui Liviu 

Ciobanul de azi 

Anca și cărțile.ro 

Analogii, Antologii 

Pălărisme.ro


COMANDĂ CARTEA


Oameni capabili de Klas Ekman


Titlu: Oameni capabili 

Autor: Klas Ekman

Editura: Crime Scene Press

Traducere de Daniela Ionescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 368

 

Roman răsplătit cu Premiul Crimetime 2021 pentru debut la Târgul de Carte de la Göteborg

Finalist al premiului Cartea Anului 2021 în Suedia 

Finalist al Premiilor Adlibris, categoria Cel mai bun debut

Johan și Anna, doi amanți, se cazează la un hotel mic din vestul Suediei. Johan tocmai a părăsit-o pe soția lui ca să fie cu Anna și abia așteaptă să sărbătorească. Însă Anna are alte planuri – ea a decis să pună capăt relației. Familia ei e mai importantă decât căutarea fericirii.

O greșeală fatală pe care o comit împreună dezlănțuie tăvălugul de minciuni care îi va purta și pe ei, și pe cei din jurul lor, pe un drum de coșmar. Viețile tuturor vor fi schimbate pentru totdeauna.

Un roman psihologic întunecat, țesut cu măiestrie, despre minciună, responsabilitate și decădere.

Receptare critică

„O poveste captivantă, cumplită, excelent scrisă, despre o minciună care crește văzând cu ochii.” (Sofie Sarenbrant)

„Tonul este insidios. Pur și simplu vrei să citești tot mai mult.” (Jens Lapidus)

„Oameni capabili este o poveste cu nerv, de la început până la sfârșit, și te prinde imediat. Klas Ekman […] realizează un echilibru elegant între suspans și dramă, iar cititorul rămâne captivat și se întreabă mereu care va fi deznodământul.” (Icakurinen)

„Sălbatică și nebunească – o poveste dramatică despre relații, care m-a ținut treaz până târziu în noapte. […] Suspansul diabolic o să vă facă să simțiți fluturi în stomac. […] E un roman scris parcă special pentru Netflix.” (Aftonbladet)


COMANDĂ CARTEA


vineri, 10 decembrie 2021

Bărbatul care a murit de două ori de Richard Osman


Titlu: Bărbatul care a murit de două ori 

Serie: Clubul crimelor de joi #2

Autor: Richard Osman

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2021

 Număr pagini: -

 

SUNDAY TIMES #1 BESTSELLER

Peste 500 000 de exemplare vândute în numai două luni

Joia următoare…

Elizabeth a primit o scrisoare de la un vechi coleg alături de care a trecut prin multe. Bărbatul are nevoie de ajutorul ei. Povestea lui implică niște diamante furate, un mafiot violent și o amenințare cât se poate de reală la adresa vieții sale.

Pe măsură ce numărul cadavrelor crește, Elizabeth îi cooptează pe Joyce, Ibrahim și Ron în căutarea nemilosului criminal. Dar dacă ar da și de urma diamantelor? N-ar fi frumos?

Însă de data aceasta prietenii noștri se confruntă cu un dușman care ar fi dispus să scoată din joc patru septuagenari fără să clipească. Poate Clubul Crimelor de Joi să-l găsească pe criminal înainte ca acesta să-i găsească pe ei?

 

„Elegantă și amuzantă… E o încântare!” (Daily Mail)

„O lectură captivantă și emoționantă.” (Sunday Times)

„Osman s-a întors și e mai bun ca niciodată!” (Jeffery Deaver)

„După ce citiți această carte palpitantă, Joyce și ceilalți din gașcă vor fi detectivii voștri preferați.” (Independent)

„O adevărată bucurie.” (Kate Atkinson)

„Personajele lui Osman sunt minunat zugrăvite, iar rezultatul este un roman pe care îți face o reală plăcere să-l citești.” (The Observer)


PRECOMANDĂ CARTEA


joi, 2 decembrie 2021

Recenziile lui Gică 55 - Fata care a murit de Ragnar Jónasson (Blog Tour - Crime Scene Press)


Titlu: Fata care a murit 

Autor: Ragnar Jónasson

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Þorpið (2018)

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 336

Media pe Goodreads: 3,46 (din 2.535 note) 

 

RECENZIA FACE PARTE DIN BLOG TOURUL ORGANIZAT DE EDITURA CRIME SCENE PRESS CU OCAZIA APARIȚIEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ A ROMANULUI „FATA CARE A MURIT”. 


A sosit timpul să vorbim despre un autor islandez care se pare că a fost foarte bine primit de publicul român. După ce s-a făcut remarcat datorită seriilor Dark Iceland (din care la noi au apărut primele trei volume, după ordinea englezească) și Hulda (din care de curând a fost publicată prima parte, „Întunericul”), Ragnar Jónasson revine cu o carte standalone, un roman ce și-a găsit locul în lista de bestselleruri a celor de la Sunday Times. Da, ați ghicit, este vorba despre „Fata care a murit”, o poveste în care autorul are ingenioasa idee de a combina două genuri ce funcționează excelent împreună. Astfel, pornind de la un scenariu specific literaturii Nordic Noir, scriitorul își impregnează textul cu o aură gotică, redând o atmosferă întunecată și fantomatică, ce se mulează perfect pe cadrul spațial în care se petrece acțiunea.

            „Se caută învățător la capătul lumii”. Cam așa sună anunțul de angajare la care Una răspunde. Împinsă de trauma sinuciderii tatălui, de nevoia stringentă de bani și de lipsa unor prieteni adevărați, Una ia decizia de a pleca în Skálar, un sat pescăresc  de pe coasta nordică a Islandei, unde urmează să devină învățătoare pentru copiii din zonă. Însă nu trece mult timp până când ea află că așezarea în care a ajuns este formată doar din zece oameni și că singurii elevi de care se va ocupa sunt cele două fete din cătun, una dintre ele fiind chiar fiica gazdei sale. Având o bună pregătire pedagogică și fiind capabilă să empatizeze foarte ușor cu tinerele, Una se face repede remarcată ca un foarte bun cadru didactic. Pe cât de întunecat, pe atât de liniștit, micul sat pare locul perfect unde ea să aibă parte de un an școlar plăcut și relaxant. Însă, odată cu apropierea Crăciunului, cineva își pierde viața, iar Una bănuiește că nu e vorba despre un simplu accident.

            Deși romanul este construit pe un fundal polițist, protagonista noastră nu e chiar detectivul la care ne-am aștepta. Interesul ei nu este stârnit de moarte sau de dispariție, ci de descifrarea lucrurilor enigmatice ce se petrec în jurul ei. Cu toate că ceilalți locuitori îi cer să renunțe la investigație, ea se încăpățânează și continuă, percepând sfaturile celorlalți ca pe niște bariere în descoperirea adevărului. Una nu este un personaj pe care să-l iei în serios, din cauza consumului zilnic de alcool – cu toate că are o slăbiciune pentru vin, încearcă să și-l procure pe ascuns, ca să nu fie judecată de oamenii din jur. Deși la început pare că este acceptată ușor în comunitate și că devine repede una dintre ei, falia socială se tot mărește pe parcursul poveștii, ajungând, spre final, o prăpastie enormă între ea și restul comunității. Unii par prietenoși, dar pe urmă o privesc cu dispreț, iar alții sunt sceptici încă de la început cu privire la venirea ei în micro-cosmosul lor perfect.

            După cum v-ați dat seama deja, avem de-a face cu un scenariu detectivistic puțin mai neobișnuit. Însă, în cazul intrigii gotice, lucrurile nu sunt deloc complicate. Autorul preia un construct spectral, din păcate, foarte utilizat atât în filme, cât și în cărți. Avem o străină care ajunge într-un loc nou ce își are propriile reguli și secrete, este avertizată să părăsească sătucul și ajunge să se confrunte cu o stafie ce bântuie casa în care locuiește și care încearcă să comunice prin intermediul viselor. Fiind un fan al genului Horror, mi-am dorit ca episoadele fantomatice să fie mai dese și mai puternice. Din cauza fragmentarismului și a fluidității scenelor de groază, suspansul se disipează repede, iar teroarea nu reușește să prindă substanță în mintea celui care citește.

            Plasând, în paralel, două evenimente tragice, unul ce a avut loc în prezent și altul ce s-a întâmplat în secolul trecut, Ragnar Jónasson reușește să redea un ciclu al morții ce îi are în vedere doar pe cei inocenți și nevinovați. Astfel, când fatalitatea se repetă, putem spune că asistăm la un blestem al unei comunități impure. Printre oameni cinstiți și indivizi cu secrete întunecate, Una este cea care realizează o radiografie a societății, încercând să vadă în cine poate avea încredere și de cine trebuie să se ferească. Iar dacă vreți să aflați care e misterul din micul cătun pescăresc, trebuie să puneți mâna pe acest volum și să vă lăsați bântuiți de spectrul copilei ce nu poate să treacă la somnul de veci.


Pentru alte opinii despre volum, aruncați o privire peste recenziile prietenilor noștri ce iau parte la acest Blog Tour:   

Literatura pe tocuri  

Biblioteca lui Liviu

Anca și Cărțile 

Ciobanul de azi 

Analogii, Antologii 




miercuri, 1 decembrie 2021

Recenziile lui Gică 54 - Dragă copilă de Romy Hausmann


Titlu: Dragă copilă 

Autor: Romy Hausmann

Editura: Lebăda Neagră

Titlu original: Liebes Kind (2019)

Traducere de Mădălina Tvardochlib

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 4,07 (din 21.807 note)

 

            În ultima vreme avem de-a face cu o avalanșă de cărți în care este abordată tema tatălui care vede lumea ca pe ceva rău și mizerabil, motiv pentru care decide, într-un moment de nebunie, să-și închidă familia în propria casă sau cabană, așa cum e cazul în romanul de față. Totul a pornit de la un eveniment real, iar câțiva autori, fiind inspirați de grotescul întâmplării, au preluat ideea și au filtrat-o prin propria imaginație. Unii au ales să spună povestea de la început, alții au preferat să o redea retrospectiv, folosind vocea unui personaj care a scăpat, iar cei din urmă au decis să înceapă cu momentul evadării. Printre ultimii se numără și Romy Hausmann, o scriitoare ce și-a dat seama că nu e suficient să utilizeze doar schema clasică, alegând, astfel, să-și impregneze narațiunea cu mult suspans și cu câteva răsturnări de situație foarte bine plasate.

            Lena Beck a dispărut în urmă cu 14 ani. În tot acest timp tatăl ei a numărat fiecare zi de agonie, sperând ca într-un final tânăra să se întoarcă acasă. Cu tot efortul poliției, nu a apărut nici un indiciu cu privire la locul în care s-ar putea afla ea. Nici măcar rămășițele nu i-au fost descoperite, asta în cazul în care ar fi moartă. Însă tatăl ei susține sus și tare că organele de justiție nu și-au făcut cu adevărat treaba, ancheta fiind realizată superficial. Dar acum e posibil ca totul să se fi schimbat, pentru că Matthias a primit un telefon de la un fost prieten din poliție, ce îi spune că o femeie pe nume Lena a fost adusă la spital într-o stare destul de gravă, în urma unui accident de mașină. Ajuns la fața locului, el constată că noua pacientă nu e fiica lui. Însă necunoscuta de la urgență și Lena au mai multe în comun decât ar putea să creadă vreodată Matthias.

Am ales să realizez o descriere prin care să sugerez că în acest caz nu asistăm doar la o simplă rescriere a unei formule foarte utilizate. Înainte de toate, „Dragă copilă” este o poveste despre o dispariție și o presupusă regăsire. Apoi, este experiența unui tată care duce o enormă luptă interioară, între gândul că fiica lui mai trăiește și posibilitatea morții acesteia. Abia în final avem de-a face cu ideea dementului care își ține „soția” și pe cei doi copii închiși într-o cabană, departe de orice formă de civilizație. Romanul începe în momentul în care femeia căreia i se spune Lena evadează din Cabana Groazei și are parte de un accident neprevăzut. Ambulanța este chemată, iar ea, împreuna cu fiica ei care o însoțește, este transportată la spital. Din acest punct, intră în scenă Hannah, presupusa copilă a femeii, o fetiță drăguță și foarte inteligentă. Datorită perspectivei micuței, avem acces la evenimente cumplite, episoade violente ce sunt redate prin filtrul inocenței. Mai mult decât un joc de-a victima și călăul între adulți, cartea ne arată care sunt efectele unui astfel de tratament asupra copiilor.

Deși izolarea este percepută, în general, ca un lucru negativ, altfel se pune problema atunci când fenomenul reprezintă o normalitate pentru cei mici. Neștiind ce se află afară, ei nu pot judeca lipsa lor de libertate și nu își pot condamna tatăl, ba din contră, el devine o figură protectoare, un Dumnezeu iubitor ce se va asigura întotdeauna că ei nu duc lipsă de nimic. Astfel, exteriorul apare ca un loc periculos, o lume a fiarelor și a maleficului, iar modesta cabană în care trăiesc constituie un loc sigur, luminos și plin de căldură. Această clasificare rigidă a spațiului se reflectă și la nivelul temporalității. Există ore fixe la care trebuie să mergi la baie, timp pentru învățat și un interval în care toți trebuie să doarmă. Ceea ce amplifică dimensiunea grotescă a situației este chiar lipsa luminii soarelui. Toate ferestrele sunt acoperite, astfel încât ziua și noaptea nu sunt organizate natural, ci după limbile ceasului din locuință. 

Un tată disperat, o femeie obligată să joace după scenariul unui psihopat și doi copii nevinovați, pentru care captivitatea e ceva normal – cam așa sună primul thriller scris de Romy Hausmann. Deși pare că trăim într-o lume liberă și că ne putem organiza viața după propriile noastre reguli, există și persoane care cred că liniștea și fericirea lor constă în a-i face pe ceilalți să li se supună. Iar atunci când universul tău exterior și interior este modificat brutal de către altcineva, ceea ce rămâne din tine este doar o marionetă fragilă, mânuită de un păpușar bolnav, un prestidigitator care nu va fi capabil, nici în cea din urmă clipă, să înțeleagă că spectacolul a luat sfârșit.


COMANDĂ CARTEA