Cărțile Mele Și Alți Demoni

joi, 10 martie 2022

Editura PUBLISOL readuce în atenție volumul „O Istorie Secretă: Statul Polițienesc al Rusiei Sovietice”, de Martyn Whittock

„O carte care se citește ușor și dă de gândit. Autorul explorează cu o mare pricepere tacticile prin care criminala Poliție Secretă sub toate avatarurile sale, a ajuns să domine Uniunea Sovietică și analizează statul polițienesc al cărui spectru bântuie și astăzi.”

Prof. Mark Galeotti

Cartea ne dezvăluie povestea complexă a felului în care cruzimea, cooperarea și compromisul au ajutat la construirea statului totalitar URSS a cărui umbră încă se întinde peste o parte din lume și de ai cărui demoni încă nu ne-am exorcizat.

Publicului i s-a spus o poveste simplificată. De fapt, regimul sovietic n-a fost menținut la putere doar de poliția secretă și prin teroare; unii l-au susținut din toată inima și au tras foloasele de pe urma lui.

Potrivit autorului, cartea dezvăluie rolul și activitățile poliției secrete în menținerea URSS, dincolo de discursul oficial al propagandei oficiale. Dar studiază și realitățile complexe din spatele unui sistem represiv de lungă durată și care pot constitui o surpriză pentru mulți cititori. O mare parte a informațiilor vine din arhivele sovietice desecretizate abia la sfârșitul anilor ’80 și în anii ’90. Să nu uităm că multe alte informații rămân secrete din cauza dorinței actualului regim rus de a trage cortina peste dovezile referitoare la crimele din trecut.

Printre altele, capitolul 5 al cărții dezvăluie lucruri ascunse populației ruse, legate de foametea din Ucraina din anii 1932-1933, considerată de unii istorici similar unui „genocid secret”. Motivul pentru care urgia ar fi lovit Ucraina ar fi fost o încercare de a zdrobi, odată pentru totdeauna, încercările de obținere a independenței naționale de către ucraineni, perspectivă care „irita” autoritățile sovietice. „O parte a URSS care producea neplăceri era pe cale să simtă întreaga forță a statului polițienesc sovietic într-un atac susținut asupra culturii și sistemului agricol. În Ucraina, această perioadă de înfometare în masă este amintită ca Holodomor (exterminare prin înfometare)... Este greu de știut exact câți au murit în Holodomor, dar estimările mai noi sugerează că numărul victimelor a fost de aproximativ 3,3 milioane, dintre care aproximativ 3 milioane au fost ucraineni, iar restul alte grupuri etnice care locuiau în Ucraina. Numărul ucrainenilor care au murit în timpul colectivizării a fost mai mare decât al oricărei alte naționalități din URSS.” (Martyn Whittock)

Nicio lucrare într-un singur volum nu poate acoperi, așa cum se cuvine, un subiect atât de amplu, dar scopul studiului de faţă este acela de a-i oferi cititorului informații despre ceea ce s-a întâmplat și o bază pe care acesta să-și construiască și să-și ducă mai departe cercetarea, dacă dorește.

„(Martyn Whittock) propune o lectură a evenimentelor prin care cititorii să poată înțelege modul foarte complicat și ascuns în care a funcționat puterea sovietică. În tot acest timp destul de îndelungat, 1917-1991, istoria lumii a trecut prin catastrofe, momente de ruptură și reconfigurare care au dus la lumea de astăzi. Fără înțelegerea secolului trecut, nu avem nicio șansă să pricepem secolul din care, iată, au trecut deja primele decenii. Efectele tragediilor ce au marcat omenirea, urmările a două războaie mondiale, ale revoluției bolșevice, ale regimurilor totalitare naziste și comuniste, sfârșitul Războiului Rece, revenirea la democrație în statele eliberate de comunism din Europa Centrală și de Est – toate și-au lăsat amprenta asupra prezentului extrem de complex în care întreaga lume evoluează.

Secretă sau nu, istoria este singurul nostru reper! Viitorul putem să-l prefigurăm, dar nicidată nu vom ști dinainte ce se va întâmpla. Cine ar fi bănuit, la sfârșitul anului 2019, că în numai câteva luni lumea se va trezi într-o criză pandemică al cărei precedent îl găsim în gripa spaniolă de acum o sută de ani, de la sfârșitul Primului Război Mondial? Ne-am întors, după un veac, într-o situație similară, dar în alte circumstanțe, evident. Nu înseamnă că istoria se repetă, dar nici că nu trebuie să fim atenți la lecțiile ei!”

Ion M Ioniță,

redactor-șef al revistei Historia

marți, 8 martie 2022

Recenziile lui Gică 63 - Tovarășul Koba de Robert Littell

Titlu: Tovarășul Koba

Autor: Robert Littell

Editura: PUBLISOL

Titlu original: Comrade Koba (2020)

Traducere de Monica Manolachi

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 192

Din când în când, după ce citesc câte cinci sau șase romane de suspans, simt nevoia să las puțin crimele deoparte și să mă apuc de ceva mai senin, ceva care să-mi aducă zâmbetul pe buze și să-mi vorbească despre frumusețea și fericirea ce însoțesc însăși ideea de ființă umană. Astfel, cu o săptămână în urmă, fiind atras de sinopsisul ce defilează aproape zilnic pe pagina de Facebook a editurii Publisol, am decis să-i dau o șansă romanului „Tovarășul Koba”, primul volum tradus în română al celebrului autor de cărți de spionaj, Robert Littell. Și acum, după o lectură foarte rapidă – nici nu are cum să-ți ia mai mult de două zile, la cât de subțire e cărticica –, pot să spun că am făcut o alegere foarte bună. Pe lângă faptul că mi-a plăcut subiectul abordat, am ajuns să empatizez cu cei doi protagoniști și să-mi pun întrebări existențiale despre ce reprezintă moralitatea și care este punctul din care binele personal poate ajunge să pericliteze echilibrul universal.

După ce tatăl lui moare din cauza radiațiilor emise de bomba la care lucrează, iar mama este arestată de către forțele de securitate, Leon Rozental, un băiat de zece ani și câteva luni, rămâne singur și ajunge să aibă grijă de prietenii care i-au rămas, adică de amicii de-o vârstă cu el. Zi de zi, el se plimbă atât prin casa de pe splai, o clădire formată din mai multe locuințe comune, unde de altfel trăiește și el, cât și pe străzile periculoase și mizere ale Moscovei, încercând să facă rost de bani și de mâncare sau de alte lucruri care să-i asigure traiul pe următoarea zi. Însă, într-una dintre călătoriile sale, tânărul ajunge în apartamentul lui Koba, un bătrân „puțin dement”, care susține că este asistentul personal al mărețului conducător, Iosif Stalin.

Din acest punct, povestea noastră se transformă într-un impecabil dialog platonician. Pe de o parte, îl avem pe Koba, boșorogul care pare să îndruge numai aiureli, pentru că aproape toate istorisirile sale par cusute cu ață albă, iar pe de alta, se situează Leon, băiețelul genial care știe să joace șah și este capabil să înțeleagă teoria relativității și multe alte legi ale fizicii și ale chimiei. Cei doi nu doar că sunt opuși ca vârstă, dar reprezintă și două viziuni cu totul diferite. În timp ce unul ascultă și își pune la îndoială viitorul, celălalt se refugiază în trecut, de unde reușește să-și clădească o imensă bulă protectoare, materializată din esența nostalgiei și a melancoliei. Pe lângă faptul că aspectul negativ este transformat datorită mizei estetice, el dispare complet atunci când subiectul este pus sub semnul incertitudinii. Nu știi dacă bătrânul chiar este nebun, dacă tot ce povestește are o fărâmă de adevăr sau dacă este conștient măcar de inepțiile pe care le pronunță.

În afară de tema comunismului și a războiului, discuțiile celor doi se concentrează și pe alte aspecte cotidiene, precum femeile și sexul. Deși Leon nu pare să fie la vârsta la care să înțeleagă aceste fenomene, el face față cu brio dialogului și reușește foarte ușor să-și comunice propriile așteptări și gânduri. Din momentul în care mama a fost luată, Leon a devenit bărbatul casei, un copil care trebuie să se comporte ca un adult, dând dovadă de responsabilitate. În acest sens, Koba este cel care îi înlocuiește pe ambii părinți pierduți și care, prin poveștile sale, devine singurul și cel mai bun profesor pentru tânărul Rozental.

Un bătrân care își caută tinerețea, un tânăr care se află într-un punct critic al copilăriei sale și câțiva copii care sunt nevoiți să treacă de la joacă la supraviețuire – cam așa arată, în linii mari, romanul lui Robert Littell. În pofida faptului că nu este un volum de acțiune, povestea reușește să te țină în priză cu fiecare discuție aprinsă ce izbucnește între cei doi interlocutori. Și, dincolo de orice aspect politic și social, substanța acestui text stă în caracterul celor doi marginali, unul care se află la capătul vieții, și altul care acum face primii pași în cruda și fioroasa realitate postbelică.

COMANDĂ CARTEA

joi, 3 martie 2022

Recenziile Mădălinei 22 - Începem cu sfârșitul de Chris Whitaker (Blog Tour 3/2022)

Titlu: Începem cu sfârșitul

Autor: Chris Whitaker

Editura: TREI

Titlu original: We Begin at the End (2020)

Traducere de Andrei Covaciu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 536

Media pe Goodreads: 4,19 (din 53.178 note)

După cum v-am obișnuit deja, în fiecare săptămână participăm la un nou Blog Tour, în cadrul căruia discutăm despre un roman din sfera Crime. Până acum am avut de-a face cu așa-numitele Thrillere ca la carte, pline de suspans, de secrete ce dau viața personajelor peste cap și de investigatori capabili, care își dau silința să elucideze orice caz, înfruntându-și, în același timp, propriile traume și frici. Însă de această dată vom schimba puțin registrul, pentru că urmează să vorbim despre cel mai cunoscut roman al lui Chris Whitaker. „Începem cu sfârșitul” nu este un volum construit pe scenariul polițienesc clasic, ba chiar aș spune că ancheta detectivistică se pierde undeva în fundal. Ceea ce contează cu adevărat este povestea de viață a doi copii, care ajung paria ai unei societăți decăzute, din cauza alegerilor total greșite pe care le-au făcut adulții la un moment dat. Personajele sunt conturate în așa fel încât să reprezinte viciile și defectele umane, ceea ce le transformă în niște arhetipuri psihologice. Ele trăiesc într-un univers violent, dezgustător, în care inocența și puritatea nu își mai au de mult locul; un univers pervertitor, care-l împinge și pe cel mai bun om să facă un gest abominabil. Cu fiecare pagină sunt amplificate disperarea, singurătatea și traumele unor vieți pierdute, iar tensiunea apăsătoare pe care ajungem să o simțim și noi, cititorii, derivă din neputința și lipsa de voință a personajelor de a se salva și de a-i ridica și pe ceilalți din mocirla unei existențe în ruină.

Duchess Radley a uitat de mult ce înseamnă să fie copil, să se joace cu prietenii la marginea pădurii sau să trăiască înconjurată de o familie iubitoare, de fapt, ar fi greu de spus dacă a cunoscut vreodată aceste lucruri. La cei treisprezece ani ai ei, Duchess a fost nevoită să-și asume rolul de mamă, atât pentru frățiorul ei mai mic, Robin, cât și pentru Star, ființa care i-a dat viață, dar care, din cauza alcoolului și a drogurilor, nu mai este capabilă nici măcar să ajungă în casă după o noapte de petreceri prin cele mai dubioase baruri. Viața fetiței nu a fost ușoară, în special pentru că nu a avut alte rude sau prieteni care să-i ia de pe umeri poverile pe care n-ar fi trebuit să le aibă niciodată. Instinctul matern, deșteptat mult prea devreme, și toate problemele de la școală și de acasă au transformat-o într-o persoană taciturnă, extrem de protectivă; într-un adult responsabil, oricând gata să facă sacrificii pentru fratele și mama ei.

Însă, în tot acest ocean de întuneric, există și o rază de lumină, un prieten al familiei Radley, care nu i-a abandonat pe cei doi copii, chiar dacă ajutorul său nu a fost primit mereu cu încântare. Șeriful Walk se străduiește să mențină ordinea în comunitate, dar lucrurile o iau puțin razna atunci când Vincent King, fostul său prieten din copilărie, este eliberat din închisoare după ispășirea unei lungi condamnări. Acum, haosul se strecoară încetul cu-ncetul în oraș și în viața șerifului. Demonii nu îi mai dau pace, iar atunci când niște cadavre tulbură apele, este aruncat într-o investigație iluzorie. Walk și Duchess au două lucruri în comun, dorința de a afla cu orice preț cine este criminalul și voința de a-și lua destinele în propriile mâini și de a face dreptate, unul în mod legal, iar altul cu încrederea și curajul pe care doar vârsta fragedă și lipsa de experiență ți le pot da.

Modul în care este construită Duchess este tulburător și enervant deopotrivă. Prin intermediul ei, violența este dusă la extrem, chiar dacă este vorba despre un copil. „Proscrisa”, așa cum îi place să-și spună, este un produs al societății în care trăiește. Vă puteți imagina ce fel de oameni și-au lăsat amprenta asupra caracterului ei neformat.... în orice caz, nu este vorba despre cetățeni merituoși, cu sufletul și cugetul curate. Toți au ceva de ascuns, fie că vorbim despre măcelarul obsedat de vânătoare și care umblă năclăit de sânge din cap până în picioare, fie despre vecinul care a rămas blocat undeva în perioada anilor de liceu sau despre mama drogată care aduce bărbați necunoscuți acasă... iar astea sunt doar câteva exemple.

Cel mai interesant aspect al romanului este chiar titlul, „Începem cu sfârșitul”. Cele trei cuvinte au o încărcătură metaforică și psihologică uriașă, devenind un fel de refren, un laitmotiv prezent în momentele de cumpănă ale vieții celor doi copii. Am avut nevoie de ceva timp ca să înțeleg de fapt la ce anume face referire sintagma, dar în cele din urmă mi-am dat seama cât de profundă este filosofia care stă la baza cărții. Cu fiecare nouă tragedie care le dă existența peste cap, Robin și Duchess sunt nevoiți să o ia de la început într-un alt loc, la o altă școală, cu alți oameni în jur, însă adaptarea și desprinderea de trecut sunt foarte grele, dar nu sunt imposibile. Cu alte cuvinte, sfârșitul fiecărei persoane din imediata apropiere deschide o poartă către o nouă viață pentru cei doi copii Radley. Din acest motiv, putem spune că volumul lui Chris Whitaker este un Thriller psihologic și social, în care găsirea unui criminal nu mai are nici o relevanță în raport cu salvarea unor ființe nevinovate din prăpastia adâncă în care destinul le-a aruncat.

Personaje foarte bine construite, evenimente tragice ce te țin cu sufletul la gură, două destine ce plutesc în derivă și o grămadă de suspecți și de posibili criminali, toate astea contopite într-o poveste plină de acțiune și de emoție. Cred că v-am dezvăluit destule despre acest roman, așa că tot ce vă rămâne de făcut e să-i dați o șansă, și dacă nu v-am convins, puteți citi și alte recenzii pe site-urile prietenilor care iau parte la acest Blog Tour.

joi, 24 februarie 2022

Recenziile lui Gică 62 - Ultima viață de Peter Mohlin & Peter Nyström (Blog Tour 2/2022)

Titlu: Ultima viață

Serie: John Adderley #1

Autor: Peter Mohlin & Peter Nyström

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Det sista livet (2020)

Traducere de Maria Carmen Lungu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 504

Media pe Goodreads: 3,91 (din 971 note)

Am mai spus-o și o repet. Este foarte greu să scrii despre un roman care ți-a plăcut foarte mult. În primul rând, ai impresia că termenii precum fenomenal, magnific sau extraordinar nu reușesc să transmită cu adevărat ce simți, plus că aceștia sunt atât de utilizați, încât nu mai spun aproape nimic. În al doilea rând, afinitatea literară este o chestiune foarte personală și ești conștient că este posibil ca alți cititori să nu fie chiar așa impresionați, ba chiar unora să nu le placă deloc. Acum, vorbind strict despre mine, există câteva momente, pe parcursul unui an, în care mă „izbesc” de niște volume atât de bune, încât îmi stă gândul la ele zile la rând după ce am dat ultima pagină și revin la ele de fiecare dată când mi se cere o recomandare. O astfel de carte este „Ultima viață” de Peter Mohlin și Peter Nyström, un Thriller foarte întunecat și plin de suspans, care, cu siguranță, se va regăsi în topul lecturilor pe 2022.

Agentul FBI, John Adderley, se trezește într-un spital din Baltimore și încearcă să-și amintească ce s-a întâmplat și cum a ajuns acolo. Pe parcurs ce memoria îi revine, își dă seama că a fost infiltrat într-o organizație de traficanți de droguri și că a fost descoperit. Iar la câteva paturi de el se află omul care l-a deconspirat și care urma să-l execute. Acum John este compromis și trebuie să se facă nevăzut. Astfel, este nevoit să intre în Programul de Protecție a Martorilor, ca să i se ofere o nouă identitate și un nou domiciliu, într-un loc în care cartelul să nu-l găsească niciodată. Însă el vrea cu orice preț să se întoarcă în Suedia, țara lui natală, în orașul unde, în urmă cu zece ani, Emelie, tânăra moștenitoare a imperiului de modă Ackwe, a dispărut fără urmă.

Odată infiltrat în poliția din Karlstad, protagonistul nostru își dă tot interesul să descopere cine e cu adevărat criminalul și unde s-ar putea afla corpul tinerei fete. În ciuda faptului că ancheta a fost aproape soluționată și că există un suspect, el pune la îndoială vinovăția inculpatului și încearcă să găsească noi perspective din care să privească întregul caz. Nu trece mult timp până când John descoperă primele indicii și își dă seama că, în toți acești ani, colegii lui nu au înaintat deloc cu investigația și au căutat în continuu un motiv ca să-l bage pe presupusul vinovat la răcoare, iar asta nu doar că a dus nicăieri, ci a distrus și existența unui om probabil nevinovat.

Deși John este o persoană de culoare, el nu e niciodată criticat sau condamnat de colegii de la muncă sau de oamenii din jurul lui. Există câteva momente în care unii îl privesc ciudat, însă niciodată motivele nu sunt rasiale. E foarte amuzant cum el ajunge să compare viața americanilor cu cea a suedezilor, dându-și seama că aceste două națiuni sunt foarte diferite și că el nu este decât un hibrid cultural care se bucură atât de viața lejeră a locuitorilor din State, cât și de siguranța și pasivitatea unui suedez de rând. Pe lângă asta, el gândește în ambele limbi, astfel încât, atunci când dă peste o expresie americană potrivită situației, încearcă să găsească un corespondent și în limba lui maternă.

În ceea ce privește suspansul, acesta se resimte încă de la primele pagini, crește pe parcursul întregii povești și pare că stă să explodeze atunci când simți că ești tot mai aproape de adevăr. E drept că nu există prea multe secvențe de acțiune, însă tensiunea continuă te face să înaintezi foarte repede cu lectura. Deși aici vorbim despre un roman de debut scris la patru mâini, este vizibil faptul că ambii autori au o experiență într-ale scrisului, fiind capabili să manevreze unele situații în așa fel încât să nu devină totul foarte previzibil. Până la urmă e vorba despre o structură de roman polițist, adică lucrurile ar trebui să fie liniare. Însă, chiar dacă parcursul ficțional este unul așa-zis clasic, factorul care schimbă cu totul ecuația este însuși protagonistul. Pe de o parte, agent FBI, pe de alta, un tip traumatizat, care știe când e cazul să-și ia tălpășița, John Adderley nu este nici pe departe eroul detectiv cu care ne-au obișnuit filmele americane.

Un volum superb care împletește, într-un mod foarte atractiv, intriga din romanele cu traficanți de droguri și o poveste Nordic Noir cu iz suedez, redând astfel o ficțiune polițistă de amploare și concretizându-se într-un gen care astăzi este cunoscut drept Thriller. Și, după cum știți deja sau poate nu, acesta este doar primul volum al seriei, deci povestea e abia la început. Iar dacă participați la concursurile de pe Facebook, Instagram și blogul nostru, puteți câștiga un exemplar din acest roman unic și excepțional.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde a apărut sau urmează să apară, zilele acestea, câte o recenzie despre romanul celor doi autori suedezi:

Editura PUBLISOL lansează cartea „Erdoğan și criza Turciei moderne”, a reputatului istoric Soner Çağaptay

Povestea „sultanului” care a construit o Turcie modernă și prosperă, dar și radiografia „laturii sale autocrate și intolerante”

„Cea mai dificilă misiune cu care m-am confruntat în cei 35 de ani de carieră diplomatică a fost să interacționez cu Recep Tayyip Erdoğan. Alături de Bibi Netanyahu și de liderul suprem Khamenei, Erdoğan este unul dintre cei trei lideri importanți ai Orientului Mijlociu din secolul XXI. Volumul lui Çağaptay descrie atât personajul, cât și statul său; mi-aș dori să-l fi citit înainte de a fi numit ambasador al Statelor Unite în Turcia”. - JAMES F. JEFFREY, fost ambasador al Statelor Unite în Turcia

Într-o lume în care se manifestă tot mai mari tensiuni între Rusia și lumea occidentală, între Orientul Mijlociu și Europa, între sunniți și șiiți, între islamism și liberalism, Turcia constituie un veritabil punct de întâlnire al tuturor acestor falii geopolitice.

De o bună perioadă de timp, destinul Turciei este strâns legat de cel al președintelui său, abilul politician populist de dreapta Recep Tayyip Erdoğan. Începând din 2002, Erdoğan își consolidează pas cu pas poziția, folosindu-se de toate pârghiile necesare – politice, economice, culturale –, pentru a întoarce Turcia la valorile tradiționale islamice. Pentru aceasta, a fost nevoie, printre altele, de reprimarea vocilor critice – ziariști, scriitori, academicieni, membri ai forțelor armate sau angajați ai sistemului juridic. Controversata lovitură de stat din 2016 a fost menită să îi creeze lui Erdoğan o aură de salvator al națiunii, un Atatürk anti-Atatürk. Numai că, de atunci, națiunea turcă se adâncește în criză.

În Erdoğan și criza Turciei moderne, Soner Çağaptay urmărește parcursul politic al lui Recep Tayyip Erdoğan, de la absolventul de colegiu musulman, dezorientat de societatea modernă, la exponentul mișcării politice islamiste. În căutarea rădăcinilor politice ale lui Erdoğan, Çağaptay radiografiază istoria mai recentă sau mai îndepărtată a Turciei, neevitând să vorbească deschis despre liberalism, kemalism, gülenism, dar și despre spinoasa problemă kurdă.

Cartea este structurată în următoarele capitole (la final cuprinde note, index, bibliografie):

Introducere: Cine este Recep Tayyip Erdoğan?

Capitolul 1 Un copil sărac și religios, în Turcia seculară

Capitolul 2 Turcia după Atatürk

Capitolul 3 Fundamentele islamului politic în Turcia

Capitolul 4 Generalii făuresc o nouă Turcie

Capitolul 5 Ascensiunea fulgerătoare a lui Erdoğan ca primar al Istanbulului

Capitolul 6 Furtuna perfectă

Capitolul 7 Erdoğan la putere: anii fericiți

Capitolul 8 Revoluția tăcută

Capitolul 9 Revoluția își devorează copiii

Capitolul 10 Viitorul kurzilor din Turcia: pace sau război?

Capitolul 11 Pariul politicii externe

Capitolul 12 Sfârșitul crizei din Turcia

Cartea va fi disponibilă la finalul lunii februarie, la prețul de 44.90 lei pe publisol.ro, în librării, magazine on-line (emag.ro, libris.ro, librex.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, bookcity.ro, carturesti.ro, bookzone.ro etc) și la chioșcurile de presă.

* *

Soner Çağaptay este beneficiar al bursei Beyer Family și director al programului de cercetare dedicat Turciei, derulat la The Washington Institute for Near East Policy. A publicat numeroase lucrări având ca temă relațiile dintre Statele Unite și Turcia, legăturile dintre Uniunea Europeană și Turcia, politica internă a Turciei, problema kurdă și naționalismul turc. Lucrările lui au apărut în jurnale academice și importante publicații cu circulație internațională, între care Wall Street Journal, Washington Post, New York Times, Atlantic, Guardian, Foreign Affairs și CNN.com. Publică în mod constant articole în Hürriyet Daily News, cel mai vechi și mai influent jurnal de limbă engleză din Turcia, precum și pe blogul CNN Global Public Square.

Apare cu regularitate la CNN, NPR, Voice of America și BBC. Istoric de profesie, Çağaptay și-a susținut teza de doctorat la Universitatea Yale (2003) pe tema naționalismului turc și a conferențiat la universitățile Yale, Princeton, Georgetown și Smith College despre situația din Orientul Mijlociu, Mediterana și Europa de Est. Cursul său din semestrul al doilea al anului 2003 pe tema istoriei moderne a Turciei a fost primul de acest tip oferit de Universitatea Yale după o perioadă de trei decenii în care acest spațiu geografic ieșise din sfera de interes a marilor universități americane. În 2006-2007 a fost profesor la Departamentul pentru Studiul Orientului Apropiat al Universității Princeton, în cadrul programului de burse Ertegun. I s-au acordat o serie de titluri onorifice, dar și burse, între care se numără cele oferite de fundațiile Smith Richardson, Mellon, Rice și Leylan.

Soner Çaǧaptay a scris cinci cărți dedicate Turciei, bine primite de mediul universitar în care evoluează autorul, dar și de pasionații de istorie, economie și politică globală: Islam, Secularism and Nationalism in Modern Turkey: Who is a Turk? (2006), The rise of Turkey: the twenty-first century's first Muslim power (2014), The new sultan: Erdogan and the crisis of modern Turkey (2017, 2020), Turkey and the politics of the Middle East (2019) și A Sultan in Autumn: Erdogan Faces Turkey's Uncontainable Forces (2021).

Traducere: Maria Yvonne Băncilă

Redactor: Constantin Furtună

Date tehnice: ISBN 978-606-9629-65-9

Format: 13 x 20 cm, 304 pagini + coală foto de 8 pagini

miercuri, 23 februarie 2022

CONCURS: ULTIMA VIAȚĂ (CRIME SCENE PRESS)

Cu ocazia Blog Tourului organizat de editura Crime Scene Press, avem plăcerea de a vă invita la un nou concurs!

De fapt, vor fi trei concursuri, unul aici, unul pe pagina noastră de Facebook: Cărțile Mele Și Alți Demoni și unul pe Instagram, la: cartile_mele28, iar premiul constă în câte un exemplar din romanul „Ultima viață”, de Peter Mohlin & Peter Nyström.

Ce trebuie să faceți pentru a participa la concursul de pe blog?

1. Dați like paginilor de Facebook: Cărțile Mele Și Alți Demoni & Crime Scene Press.

2. Scrieți, într-un comentariu, care este cartea voastră preferată de la Crime Scene Press.

3. Distribuirea acestui articol este opțională (sunteți înscriși în concurs odată ce ați realizat primele două cerințe).

Concursul se va desfășura până în data de 3 martie, ora 23:59, iar câștigătorul va fi ales prin Random.org.

Mult succes tuturor!

Descriere carte:

Roman răsplătit de Crimetime în 2020 cu premiul pentru cel mai bun debut

Drepturile au fost vândute în 18 țări

Agentul american de origine suedeză John Adderley se trezește pe un pat de spital în Baltimore. A fost împușcat de mai multe ori și știe că e norocos să mai fie în viață. Însă la numai câteva paturi de el zace bărbatul care cu numai douăzeci și patru de ore înainte îi ținuse pistolul la cap.

Cu zece ani în urmă, în Karlstad, în Suedia, adolescenta Emelie, unica moștenitoare a imperiului de modă Ackwe, a dispărut fără urmă. Părinții ei cred că a fost răpită. Când polițiștii descoperă sânge pe o stâncă din apropierea casei, îl arestează pe un adolescent din partea săracă a orașului. Cadavrul nu e găsit, iar el nu poate fi pus sub acuzare.

Cazul ajunge în prezent pe mâinile lui John Adderley. Deși trebuie să depună mărturie împotriva cartelului de droguri în care a fost infiltrat și intră în programul de protecție a martorilor, John cere să fie transferat la Karlstad. Cunoscând Suedia, pornește ancheta alături de polițiștii din localitate. Dar știe că traficanții din cartel au pus un preț pe capul lui. Iar pedeapsa pentru trădare este moartea.

„Nu e niciodată în alb și negru, are tot timpul mai multe fațete și e interesantă. Și, bineînțeles, plină de suspans, foarte plină de suspans, insuportabil de plină de suspans.”

Kapprakt

„O realizare suedeză de top, într-un gen unde Suedia e lider mondial.”

Lasse Anrell

„Rareori întâlnești un debut atât de matur ca al autorilor Peter Mohlin și Peter Nyström, care în multe privințe vin cu elemente noi în genul atât de clasic al romanului polițist Narațiunea, personajele, ambianța, dialogurile, suspansul, răsturnările de situație, rezolvările dramatice – da, toate sunt exact cum trebuie.”

Kapprakt

Cartea poate fi comandată de AICI.

joi, 17 februarie 2022

Recenziile lui Gică 61 - Oameni capabili de Klas Ekman (Blog Tour 1/2022)

Titlu: Oameni capabili

Autor: Klas Ekman

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: De kapabla (2020)

Traducere de Daniela Ionescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 3,20 (din 451 note)

Așadar, astăzi, pentru că e rândul meu să-mi dau cu părerea, voi scrie câteva rânduri despre „Oameni capabili”, romanul de debut al lui Klas Ekman. Dar, înainte să disec povestea, trebuie să menționez faptul că avem de-a face cu un volum cât se poate de diferit. Pentru început, este foarte greu să încadrăm textul într-un gen deja existent. Ar fi foarte simplu să spunem că este vorba despre un thriller psihologic. Da, ar merge sintagma, dar, din punctul meu de vedere, nu am face nimic mai mult decât să limităm valoarea cărții, încadrând-o într-o categorie clișeică. De altfel, nici roman polițist nu pare a fi. Cred că, deocamdată, cel mai corect ar fi s-o privim ca pe o dramă, însă trebuie să avem grijă să nu facem confuzia cu genul dramatic sau cu un Romance cu final nefericit, pentru că, în nici un caz, nu este vorba despre așa ceva.

Romanul nostru începe cu o frumoasă poveste de dragoste. Johan și Anna sunt foarte fericiți împreună, așa că își doresc să petreacă cât mai mult timp unul cu celălalt, împărtășindu-și întâmplările de zi cu zi și făcând dragoste nebunește. Însă, în paradisul lor emoțional și instinctual, există o mică problemă. Anna este căsătorită și are doi copii, iar unul dintre ei suferă de o afecțiune psihică, posibil autism, și, pentru ca băiețelul să nu fie afectat de problemele părinților, Anna trebuie să renunțe complet la idila cu Johan. Lucru pe care de altfel îl și face. Gata, escapadele lor au luat sfârșit, iar cei doi părăsesc hotelul unde au avut parte de ultima aventură, îndreptându-se spre casă. Însă pe drum bărbatul devine din ce în ce mai isteric și ia naștere o ceartă îngrozitoare între foștii amanți. Într-un moment de neatenție, mașina lovește ceva, ceva ce seamănă foarte mult cu o ființă umană.

Existența simplă a celor doi s-a făcut țăndări. Acum ei se găsesc pe marginea șoselei, privind la cadavrul din șanț, biletul lor sigur spre cea mai apropiată închisoare. Însă, atunci când vrei să scapi de trecut și când speri la o viață liniștită, ești dispus să faci sacrificii imense. Oricum nimeni nu a văzut accidentul, poate, totuși, se poate rezolva acest „mic” inconvenient. Așa că iei decizia să ascunzi cadavrul și să nu dai de știre autorităților. Și, odată ajuns acasă, speri ca totul să se fi rezolvat. Dar lucrurile nu sunt chiar așa de simple, pentru că persoana pe care ai ucis-o are și ea o poveste și poate există cineva care îi va descoperi la un moment dat trupul și va dori să afle ce s-a întâmplat cu adevărat în acel loc.

Dacă era vorba despre un roman polițist clasic, cei doi foști iubiți ar fi căzut, fără nici o problemă, în rolul ucigașilor. Astfel, la scenariu s-ar mai fi adăugat un investigator competent, care, într-un final, ar fi reușit să rezolve cazul. Dar Ekman cunoaște foarte bine aceste modele și tehnici livrești, așa că a decis să schimbe cu totul ecuația. Aici nu vorbim despre criminali și detectivi, ci doar despre oameni capabili. Capabili să ucidă, capabili să ascundă o crimă, capabili s-o mai comită încă o dată dacă e nevoie, capabili de orice. Odată cu accidentul, protagoniștii noștri coboară din ce în ce mai mult pe scara oamenilor raționali și angrenați în responsabilitățile sociale, devenind doi excentrici ce își urmăresc doar propria siguranță. Și, cu fiecare gest tot mai puțin lucid, cei doi reușesc să-și ridice un infern doar al lor, un loc sângeros și plin de umbre incriminatoare. În altă ordine de idei, întregul roman l-am perceput ca pe un film alb-negru, nu am simțit nevoia să atribui culori nici personajelor, nici descrierilor de locuri sau întâmplări. Poate că m-a influențat și coperta, dar sunt sigur că această impresie o veți avea și voi, în momentul în care veți citi cartea.

Și acum, dacă punem totul cap la cap, putem observa cum Klas Ekman, încercând să se ferească de clișee și dorind să creeze o poveste nemaiîntâlnită, a reușit să realizeze un antiroman polițist de toată frumusețea. În acest sens, suspansul nu se datorează în totalitate unei surse exterioare, ci fricilor și traumelor cu care se confruntă protagoniștii, iar lumea ficțională, în loc să își găsească echilibrul, pare să se destrame cu fiecare act necugetat al personajelor, transformându-se într-o capcană pentru toți cei care cred că pot trece dincolo de lege. Pe lângă asta, cartea de față reprezintă o ingenioasă comedie neagră, o farsă a destinului care se va întoarce, tot timpul, împotriva celor de la care a plecat și în care orcine nu va respecta cu strictețe scenariul va ajunge să-și salveze sufletul și să-și păstreze integritatea socială.