Recenziile lui Gică 93 - Specialistul în gelozie și alte povestiri de Jo Nesbø (Blog Tour #32/2022)

Titlu: Specialistul în gelozie și alte povestiri 

Autor: Jo Nesbø 

Editura: TREI

Titlu original: Sjalusimannen og andre fortellinger (2021)

Traducere de Ivona Berceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 288

Media pe Goodreads: 3,59 (din 1.995 note)

 

Te-a înșelat! La dracu, știi că te-a înșelat și că o comite din nou chiar în acest moment. Și tu, ca un bărbat fidel, dar incredibil de prost, ai crezut tot timpul că ea e la muncă și ai așteptat cu inima deschisă seara, ca să te întorci acasă și să te bagi lângă ea în pat. Însă ea... ea nu e nimic mai mult decât o târfă. Chiar în clipa asta își face de cap cu nenorocitul ăla de avocat, iar tu, ca un imbecil neputincios, o supraveghezi din afurisita asta de mașină luată în rate. Dar de data asta ai un plan, fiindcă de data asta vrei s-o faci să sufere cu adevărat. Pleci. Treci pe la supermarket și faci câteva cumpărături. Nimic deosebit, doar un pachet de țigări, o sticlă de vin pentru o „seară minunată” și o pungă de Twist, bomboanele ei preferate. Totul trebuie să fie perfect, pentru că asta e ultima noapte în doi, iar de mâine îți vor ține companie doar colegii de celulă, alți criminali asemenea ție.

De la oameni nevinovați, la ucigași, acesta este parcursul psihologic pe care Jo Nesbø îl exploatează în volumul său de povestiri, „Specialistul în gelozie”. Nimeni nu e vinovat, dar cu toții suntem în stare de crimă. Toți avem un mecanism înăuntrul nostru, o bombă cu ceas gata să explodeze la cea mai mică vibrație. E nevoie doar de un imbold ca totul să sară în aer. Iar cel mai adesea declanșatorul este chiar ura. Gelozie sau dorință de răzbunare, frică sau furie, oricum am vrea s-o numim, ideea este aceeași. Te simți rănit, înșelat, neputincios, suferi, disperi, ești în pragul depresiei, dar ai puterea să comiți un ultim gest de revoltă și să-i dai o lecție celui care te-a adus pe marginea prăpastiei. Și există o mulțime de metode prin care a-i putea să-i faci rău. Strangulare, otrăvire, împușcare, înjunghiere – toate îți pot oferi satisfacție pe moment, însă, odată descoperit, libertatea ta se va sfârși. Dar la urma urmei tu ești cel trădat... Poate putem face cumva ca totul să pară un accident...

Pasagera de lângă tine plânge și începe să-ți povestească despre soțul care a înșelat-o cu cea mai bună prietenă și despre decizia pe care, cu mult amar în suflet, a luat-o. Din replică în replică, ajungeți să vă îndrăgostiți. Dar e prea târziu, pentru că ea urmează să fie ucisă de către o agenție care se ocupă cu omorurile asumate, un soi de eutanasie voită, serviciu plătit chiar de cel care urmează să moară. Însă, totuși, poate există o speranță pentru voi.

Într-o altă parte a lumii, o vânzătoare emigrantă încearcă să-și ia inima în dinți și să refuze să-l servească pe bărbatul din fața ei, un colos misogin și plin de prejudecăți. Însă tânărul nu vrea să plece fără țigări, așa că scoate o lamă și o amenință pe biata femeie, spre stupoarea și frica clientei care urma, în mod normal, la coadă.

Pe stradă, doi gunoieri se ocupă cu treaba lor zilnică, preluarea de deșeuri, sortarea și distrugerea reziduurilor într-un compactor. Doar că asta nu-i cea mai bună dimineață pentru Ivar, fiindcă, în timp ce cară împreună cu coechipierul său tomberoanele, își aduce aminte că ceva cumplit s-a petrecut azi-noapte, iar pe undeva ar trebui să existe un cadavru.

În Grecia, o țară cu rata criminalității extrem de redusă, un specialist în gelozie, angajat în cadrul poliției din Atena, investighează dispariția unui turist german, un tânăr despre care se crede că ar fi fost ucis chiar de propriul geamăn. La mijloc, după cum ne-a învățat încă din cele mai vechi vremuri Homer, se află Helena, o fată îndrăgostită, în mod inconștient, de ambii frați. Însă omul nostru este cel mai în măsură să afle adevărul, pentru că el a reușit să se lecuiască cu mult timp în urmă de cumplita gelozie, iar acum este capabil să observe pe chipul oamenilor până și cel mai mic semn al apariției acestui sentiment sfâșietor.

De la mărturisirea unei crime pasionale, la descoperirea de către un taximetrist a unui cercel enigmatic pe bancheta din spate, de la psihoza unui scriitor care nu vrea să-și dea acordul pentru ecranizarea romanului său celebru, până la un accident „neprevăzut” în timpul unei partide de cățărat, Jo Nesbø explorează, într-un stil visceral, cele mai întunecate cotloane ale sufletului uman. Mai mult decât un proces literar de amploare, în care autorul Norvegian își expune talentul într-un număr redus de pagini, volumul de față reprezintă un excelent proces de psihanaliză, o radiografie a dorințelor care zac în noi și pe care societatea ne obligă să ni le reprimăm. Dar, așa cum susținea însuși tătucul Freud, cazanul este deja pe foc, aburii se tot adună și e doar o chestiune de timp până când toți demonii își vor părăsi, într-un final, atât de sigura temniță a minții.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre volumul lui Jo Nesbø:

Literatura pe tocuri   

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi

Falled

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 92 - Băiatul din pădure de Harlan Coben

Titlu: Băiatul din pădure  

Serie: Wilde #1

Autor: Harlan Coben

Editura: PALADIN

Titlu original: The Boy from the Woods (2020)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 3,94 (din 77.608 note)

 

De fiecare dată când vreau să mă apuc de-o carte de-a lui Harlan Coben, încep prin a mă întreba de ce îmi place așa mult acest autor, ce îl face atât de special și cum reușește, repetând de zeci de ori același tipar, să mă facă să-mi doresc să-i citesc absolut toate romanele. Am stat puțin pe gânduri și, analizându-i textele lecturate în anii trecuți, am ajuns la o concluzie cât se poate de logică. În primul rând, autorul american creează o lume ficțională angrenată în real, dă naștere unei societăți moderne, cu familii cu probleme, adolescenți ce se confruntă cu cruda maturizare și avocați care cunosc foarte bine drepturile cetățenilor și care, pentru a păși tot mai sus pe treptele faimei, sunt în stare să se implice în orice fel de caz juridic, de la furturi mărunte, până la crime în care vinovatul pare să fie deja recunoscut de întregul oraș. În al doilea rând, odată ce avem locul, personajele și întâmplările incipiente bine stabilite, apare și fatidica ruptură. Însă, spre deosebire de alți scriitori de gen care mizează totul pe omor, specialitatea lui Coben este dispariția. Cineva se face pierdut într-un context favorabil al vieții sale sau, dimpotrivă, într-un moment de răscruce, fiind abuzat psihic sau chiar violentat. De asemenea, există și situația când cineva dispărut sau mort cu mulți ani în urmă dă semne, într-o clipă vulnerabilă pentru protagonist, că e pe cale să reapară (chiar din propriul mormânt) teafăr și nevătămat. Dar nu vreau să transform recenzia de față într-un studiu literar, așa că a sosit timpul să vorbim despre volumul vizat.

Wilde reprezintă, în mod paradoxal, o anomalie a naturii. Găsit pe când era doar un puști, având vârsta undeva între șase și opt ani, acesta colinda pădurile, încercând să facă rost de hrană și să-și găsească un loc în care să se adăpostească până la următorul răsărit. De altfel, printre obiceiurile sale din acea vreme se număra și scotocitul prin casele orășenilor, cu scopul de a găsi alimente și materiale de care să se folosească în mediul său primitiv. Dar astea-s povești vechi, iar acum Wilde, ajuns un adult în toată firea, trecut prin cariera militară și specialist în tehnologie, este abordat de către Hester Crimstein, o avocată celebră, căreia-i poate spune liniștit „mătușă”, care îi cere ajutorul, pentru că Naomi, o adolescentă cu probleme, chinuită zilnic de colegii ei de liceu sadici, pare să fi dispărut fără urmă.

La rândul său, Hester este un personaj excentric, plină de zel și dornică să-i facă de râs pe toți cei care au alte păreri față de-ale ei, chiar în emisiunea pe care o prezintă la televizor. Pe lângă faptul că este mama celui mai bun prieten din copilărie al lui Wilde și bunica lui Matthew, colegul de clasă al lui Naomi și cel care a raportat prima dată dispariția fetei, ea constituie un caracter recurent în opera lui Harlan Coben, un așa-zis fir roșu care, trăindu-și viața de la un volum la celălalt, devenind agent al justiției, apoi mamă și bunică, iar în prezent ajungând la onorabila vârstă de șaptezeci de ani, confirmă, într-un mod cât se poate de elegant, veridicitatea lumii ficționale în care există. Datorită acestui demers, ea este unul dintre personajele cheie ale întregului proiect auctorial, alături de la fel de celebrul procuror, Paul Cope Copeland, care, din motive necunoscute mie, nu este prezent în povestea de față.

Revenind, ancheta începe, iar eroii noștri pun întrebări și cercetează fiecare pistă posibilă, pentru a da de urma fetei. Însă, ca de fiecare dată, cei care se fac dispăruți au un motiv puternic să recurgă la gestul radical. La rândul lor, cei care sunt răpiți au ceva pe care răufăcătorii îl vor. Cine a luat-o pe Naomi? Ce secrete întunecate poate ascunde o fată persecutată zi de zi la școală? Ce știe tatăl ei adoptiv și nu vrea să divulge poliției? Cine a avut un motiv ca fata să se evapore din comunitate? Multe întrebări, la fel de multe răspunsuri și un om care este foarte dornic să dea o mână de ajutor celor pe care îi iubește. Folosindu-și abilitățile deprinse în armată și șarmul cu care a reușit să se strecoare noapte de noapte în locuințele femeilor pe care le-a sedus, Wild pendulează între orașul aglomerat și iluzoriu, și adăpostul său tehnologizat din pădure, locul în care a luat naștere și unde a reușit să deprindă măreața artă a supraviețuirii.

În final, chiar pot să spun că „Băiatul din pădure” a reprezentat lectura plăcută la care am sperat. A fost din nou o plăcere să dau mâna cu celebra doamnă Crimstein, să mă furișez alături de Wilde pe ușa din spate a fiecărei locuințe în care a pășit, să simt adrenalina din momentul confruntărilor și să mă bucur de momentul în care adevărul, în sfârșit, a ieșit la iveală. Și ca să închei într-o notă meditativă, vreau să vă las aici un citat care pe mine, să fiu sincer, m-a cam pus pe gânduri.

„Wilde simți ceea ce ajunsese să numească Tulburarea.

Unii o numeau semn, sau intuiție, sau premoniție, ceva ce conferea un aer supranatural capacităților sale și așa sporite. Dar nu era așa. Nu tocmai. Timp de milenii, omul se adaptase și la bune, și la rele. Un exemplu recent: navigația de tip GPS. Studiile arată că unele părți ale creierului nostru – hipocampul (zona folosită la orientare) și cortexul prefrontal (asociat cu planificarea) – se modifică deja, poate chiar se atrofiază, pentru că acum ne bazăm pe GPS. Acest lucru s-a întâmplat în câțiva ani. Să ne gândim la întreaga întindere a istoriei umanității, la viața în peșteri și în păduri, dormind (la figurat) cu un ochi deschis, fără protecție, conduși de instinctul nostru primitiv de supraviețuire, apoi să ne gândim la cum s-a înmuiat și s-a erodat acest instinct în decursul anilor odată cu apariția caselor, a ușilor încuiate și a compromisurilor civilizației.”

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 37 - Un om mai bun de Louise Penny (Blog Tour #31/2022)

Titlu: Un om mai bun   

Serie: Inspectorul-șef Armand Gamache #15

Autor: Louise Penny

Editura: TREI

Titlu original: A Better Man (2019)

Traducere de Daniela Purgaru

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 576

Media pe Goodreads: 4,30 (din 49.739 note)

 

            Inspectorul-șef Armand Gamache, soț iubitor, prieten devotat, tată grijuliu, cel mai bun anchetator pe care l-a văzut Canada și, poate, întreaga lume, mentor dedicat învățăceilor săi, om de acțiune care știe să asculte și să-i citească pe cei din jur dintr-o singură privire, bărbat cu un caracter puternic, care nu se sfiește să recunoască atunci când greșește, protector al celor lipsiți de apărare și, nu în ultimul rând, vedetă locală și subiect controversat pe site-urile de socializare, revine în lumina reflectoarelor într-o nouă misiune ce pare imposibilă. Însă, așa cum bine știm, el nu se va da înapoi din fața pericolului și, fără să fie vreun erou nemaipomenit, împreună cu ginerele său, Jean-Guy Beauvoir, se va da peste cap să oblojească inima rănită a unui tată care și-a pierdut fiica în circumstanțe necunoscute. Asta apreciez atât de mult la personajele autoarei Louise Penny, mai presus de orice, sunt oameni care nu fac din țânțar armăsar și care își asumă condiția limitată și efemeră pe care o au. Nu sunt atoateștiutori, nu sunt făcuți din titan sau orice alt material indestructibil, așa cum am întâlnit în alte thrillere, nicidecum, sunt pur și simplu ei înșiși, pe cât de diferiți, pe atât de uniți, găsind mereu un strop de bunătate pentru toți cei care pătrund în marea lor familie.

            „Un om mai bun” este partea a cincisprezecea din lungul periplu al Inspectorului-șef Armand Gamache, și, în ciuda faptului că am început seria de la coadă la cap, curiozitatea mea n-a avut decât foarte puțin de suferit. Iar când spun asta, mă refer la scenele foarte ambigue din volumele anterioare, care m-au enervat cu încăpățânarea de a nu divulga cu adevărat ce s-a întâmplat, dar care m-au intrigat și m-au făcut de o mie de ori mai curioasă. Și în romanul de față, la fel ca în cazul celuilalt, mi-aș fi dorit ca suspansul să fie puțin mai bine distribuit, adică să nu existe acele ferestre descriptive, adevărate poezii și tablouri în mișcare, ce se întind pe pagini întregi. Îmi place stilul poetic al autoarei, dar intervine în momentele de maximă tensiune, iar atunci când personajele sunt gata să cadă de pe un pod în vâltoarea râului furios, parcă nu-ți arde de frumusețea pădurii de la început de primăvară. Iar acum că mi-am spus păsul, să vedem cu ce caz ne întâmpină cei doi polițiști faimoși...

            Armand Gamache și Jean-Guy Beauvoir se confruntă cu un potop de probleme. Pe lângă impedimentele vieții personale – Armand revine la serviciu după o lungă perioadă de concediu, iar Jean-Guy trebuie să-și calce admirația în picioare și să-i dea ordine subalternului și socrului său, plus că se pregătește să părăsească Canada și să se mute cu familia în Franța –, comunitatea liniștită din Three Pines este alertată de ieșirea din matcă a râului Bella Bella, care amenință să distrugă totul în cale. Însă greutățile nu se opresc aici. Dispariția Viviennei Godin, o tânără însărcinată, abuzată fizic de către soțul ei, complică și mai mult situația. Forțele Surete lucrează cot la cot cu civilii pentru a opri înaintarea râului, dar și pentru a afla detalii despre femeia gravidă. Indiciile apar unul după altul, de parcă ar fi fost plasate în mod intenționat pe traseul pe care ajung să-l parcurgă polițiștii. Și pentru că evenimentele trebuiau cumva legate, Vivienne este găsită la cotul râului, fără suflare. Așa cum se petrece adesea în astfel de cazuri, după ce este eliminată suspiciunea de sinucidere, vina cade asupra soțului violent... Dar oare chiar așa să fie?

            În paralel cu posibila crimă și dezastrul natural produs de topirea zăpezii, este dezvoltată și criza artistului care creează pentru o societate care mai mult îl critică și-i terfelește operele, decât să-l aprecieze și să-l susțină. Clare este pictoriță, dar totul merge prost în cariera ei. Rețelele de socializare ajung, în acest sens, un mijloc eficient de ponegrire și diminuare a încrederii în sine, însă ea e puternică și reușește să treacă peste obstacole, mai ales că printre prietenii săi se numără Armand Gamache și soția sa angelică, Reine-Marie. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o comunitate restrânsă, în care fiecare membru se confruntă cu propriii demoni, iar secretul este să nu se lase doborâți de răutatea adevărului și să încerce să devină oameni mai buni.

            Nu pot afirma că sunt un fan înfocat al lui Louise Penny, dar îi citesc romanele cu interes, în special pentru faptul că nu știu niciodată la ce să mă aștept. Uneori, cum se întâmplă și în cazul volumului de față, investigația e atât de încâlcită, încât nu vei știi cine e cu adevărat criminalul. Numai pentru finalurile pline de tensiune, suspans și adrenalină voi continua să lecturez restul părților din serie, iar eu zic că ăsta e un motiv destul de bun care să mă încurajeze s-o fac.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Louise Penny:

Literatura pe tocuri   

Falled

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Editura Lebăda Neagră are plăcerea să vă anunțe noutățile editoriale ale lunii noiembrie

David Blixt

PENTRU CE SUNT BUNE FETELE 

Editura Lebăda Neagră

Titlu: PENTRU CE SUNT BUNE FETELE. Incredibila poveste a lui Nellie Bly

Autor: David Blixt

Traducător: Smaranda Enache

Colecția: Green Spot

Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Roman biografic

Public: Publicul larg

Dimensiuni: 130x200 mm

Pagini: 672

Greutate: 700 g

Conținut ilustrativ: Nu

Format: softcover

ISBN Print: 978-606-9623-25-1

ISBN pdf: 978-606-9623-27-5

ISBN ePub: 978-606-9623-26-8

Data apariției: Octombrie 2022            

Preț: 88 lei

https://www.blackswanpublishing.ro/pentru-ce-sunt-bune-fetele-david-blixt.html

„Dramatic, captivant și plin de spirit, romanul Pentru ce sunt bune fetele îl poartă pe cititor direct în inima unei eroine americane – o emblemă a feminismului a cărei voce sună clar și răspicat.” (Olivia Hawker, autoarea bestsellerului The Ragged Edge of Night)

Înfuriată de un articol intitulat „Pentru ce sunt bune fetele”, Elizabeth Cochrane scrie o scrisoare înverșunată către Pittsburgh Dispatch, fără să-și închipuie că un ziar victorian ar angaja vreodată o femeie ca reporter. Sub pseudonimul Nellie Bly, își începe lupta cu industria dominată de bărbați și corupția guvernamentală, relatând subiecte inedite. Feministă, aventurieră, sursa de inspirație pentru toate ziaristele bătăioase din literatura ultimului veac, celebră pentru călătoria sa în jurul lumii și expozeul sub acoperire dintr-un spital de psihiatrie, Nellie Bly a lansat un nou tip de jurnalism de investigație. Bazându-se pe fapte reale din viața personală și profesională a lui Nellie Bly, Pentru ce sunt bune fetele e o poveste despre furie, hotărâre și triumf – povestea unei femei iute la mânie din Pennsylvania care a refuzat să lase lumea să-i spună cum să-și trăiască viața și care a schimbat ea însăși lumea.

DAVID BLIXT este dramaturg, actor și regizor american. asociat artistic la Festivalul Shakespeare din Michigan. Acțiunea romanelor sale se desfășoară de la începuturile Imperiului Roman (seria Colossus, piesa de teatru Eve of Ides) și din Renaștere (seria Star-Cross’d) până în epoca elisabetană (savuroasa comedie de spionaj Her Majesty’s Will). Romanele sale îmbină dragostea pentru teatru cu un respect profund pentru ciudățeniile istoriei. David a fost dat afară din Muzeul Vaticanului și binecuvântat de Ioan Paul al II-lea, s-a prăbușit cu un balon cu aer cald, a sărit de pe stânci pe insulele Greciei, a luat masa cu conți și criminali și a urcat până în vârful Muntelui Sinai. Dar cel mai fericit e la biroul său. Se descrie ca fiind „actor, scriitor, tată, soț – în ordine inversă”. 

Sara Di Furia

UCENICUL LUI GOYA

Editura Lebăda Neagră         

Titlu: Ucenicul lui Goya

Autor: Sara Di Furia

Traducător: Alina-Monica Țurlea

Colecția: Green Spot

Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Roman istoric / Suspans / Mister

Public: Publicul larg

Dimensiuni: 130x200 mm

Pagini: 306

Greutate: 350 g

Conținut ilustrativ: Nu

Format: softcover

ISBN Print: 978-606-9682-46-3

ISBN pdf: 978-606-9682-48-7

ISBN ePub: 978-606-9682-47-0 

Data apariției: Octombrie 2022            

Preț: 48 lei

https://www.blackswanpublishing.ro/ucenicul-lui-goya.html

• Cel mai sângeros eveniment pe care l-a cunoscut vreodată lumea artei

„Povestea celebrului artist Francisco de Goya se împletește cu măiestrie cu enigme tulburătoare. Autoarea ne oferă un thriller uluitor, în care vinovatul crimelor odioase comise la Madrid în 1791 nu este deloc ușor de identificat.” (Thriller Nord)

Madrid, 1791. Arta înflorește sub privirile atente ale Inchiziției. Manuèl Alvèra este ales de Goya însuși să-i devină ucenic. În același timp, în oraș sunt descoperite mai multe cadavre – artiști celebri uciși prin același modus operandi. Madridul e cuprins de freamăt și, în timp ce întâmplările sunt puse pe seama păcatului trufiei săvârșit de pictori, Manuèl bănuiește că în spatele acestor crime se află chiar Goya. Studiind opera maestrului său pentru a-i imita geniul, tânărul ucenic descoperă un secret cumplit și devine deopotrivă victimă și complice într-o țesătură de intrigi și minciuni elaborate, care îi vor pune sub semnul întrebării întreaga viață.          

SARA DI FURIA s-a născut și trăiește în Italia, la Brescia. Predă istoria, filosofia și teologia la un liceu din localitatea natală. Ucenicul lui Goya a apărut în urma unei excursii cu clasa la Madrid, unde a fost atât de impresionată de lucrările pictorului spaniol, încât a decis să-i dedice un roman. Este autoarea mai multor volume de factură istorică, printre care La regina rossa, I segreti di Kane Town, Cuore d’istrice, Anima nera.

Kyle Perry

CHEMAREA OMULUI FLĂMÂND

Editura Lebăda Neagră

Titlu: Chemarea Omului Flămând

Autor: Kyle Perry

Traducător: Irina Moisoiu

Colecția: Black Spot

Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Thriller

Public: Publicul larg

Dimensiuni: 129x190 mm

Pagini: 504 pagini

Greutate: 400 g

Conținut ilustrativ: nu

Format: softcover

ISBN print: 978-606-9623-29-9

ISBN pdf: 978-606-9623-34-3

ISBN ePub: 978-606-9623-33-6

Data apariției: Octombrie 2022            

Preț: 59 lei

https://www.blackswanpublishing.ro/chemarea-omului-flamand-kyle-perry.html

„Proiect: Vrăjitoarea întâlnește aici Micuțele mincinoase, cu o doză zdravănă de Twin Peaks! Alt nou romancier impresionant, care spune o poveste tasmaniană gotică foarte modernă.” (Heather Rose, autoarea bestsellerului The Museum of Modern Love)

La capătul lumii e o insulă, un ținut sălbatic și aspru, unde se spune că nu doar tigrii dau târcoale. Când un grup de adolescente dispare în sălbăticia izolată a Tasmaniei, locuitorii din Limestone Creek intră imediat în alertă. Cu trei decenii în urmă, alte cinci fete au dispărut în zona falezelor periculoase. Legenda „Omului Flămând” continuă să-i bântuie pe localnici. Detectivul Con Badenhorst știe mult prea bine că, în orășelul cu polițiști corupți și politici mărunte, toată lumea ascunde câte ceva.

Kyle Perry este consilier și asistent social pentru probleme de tineret. A lucrat în licee, adăposturi și instituții pentru dezintoxicare. Mama lui Kyle a crescut la poalele Great Western Tiers, în inima Tasmaniei, unde bunicul său era chemat pentru salvări în munți. Kyle însuși s‑a pierdut în munții Tasmaniei de două ori și o dată a folosit pagini rupte dintr‑un jurnal pentru a‑și găsi drumul înapoi. A văzut lucruri ciudate în tufișuri, care sfidează explicațiile și despre care crede că este cel mai bine să nu se vorbească. Kyle își împarte timpul între micul său oraș natal din nord‑vestul Tasmaniei și Hobart. Chemarea Omului Flămând este romanul său de debut.

Jung Ildikó Judit

A felhők fölött mindig kék az ég

Editura Lebăda Neagră

Titlu: A felhők fölött mindig kék az ég

Autor: Jung Ildikó Judit

Limba: Maghiară

Colecția: Green Spot

Domeniu: Literatură străină contemporană / Ficțiune / Proză scurtă

Public: Publicul larg

Dimensiuni: 130x200 mm,

Pagini: 228 pagini

Greutate: 200 g

Conținut ilustrativ: Nu 

Format: softcover

ISBN print: 978-606-9623-44-2

Data apariției: Octombrie 2022            

Preț: 35 lei

https://www.blackswanpublishing.ro/a-felhok-folott-mindig-kek-az-eg-jung-ildiko-judit.html

Jung Ildikó Judit már jól ismert név a kispróza barátok világában az erdélyi magyar közösségben. Ez az új kötet az erdélyi magyar társadalom melankólikus varázsát őrzi a múlt század második felétől, és a témaköröket tekintélyes ügyvédi, plasztikus és írói pályafutása során szerzett gazdag élettapasztalata ihlette. Erős karakterek, érdekes életesemények és egyéni sorsok, amelyekből végtelen szeretet sugárzik embertársai, szülőhelye és a család, mint társadalmi intézmény iránt.

A felhők fölött mindig kék az ég, nemcsak kiválóan megírt próza könyv, hanem tisztelgés is az egyszerű ember, szenvedései és sorsa előtt. Jung Ildikó Judit írásaival ismerté tesz egy olyan világot, amely a kihalás felé halad, ahol a szeretet, a méltóság és a társadalmi tudat képviselte a törvény betűjét. Egy világ, amelyet a szerző az optimizmus és a gyengédség nem sejtett tartalékaival ragad meg. (Adrian Christescu – szerkesztő)

Jung Ildikó Judit Marosvásárhelyen született. Középiskolai tanulmányait a Képzőművészeti majd az Unirea líceumban végezte. Bukarestben a Jogi Egyetem hallgatója, majd annak elvégzése után az Ügyvédi Kamara tagja. Ügyvédként dolgozott Bukarestben, Segesváron és Marosvásárhelyen.

A hetvenes évektől kezd írogatni, majd 1995‑től a Népujságban közli alkotásait. Első önálló elbeszélése­ket tartalmazó kötete 2017‑ben jelent meg, Gondolatok címmel, majd a következő évben Amiről nem beszélünk című kötete. 2020‑ban jelent meg a „Lebăda Neagră” kiadónál a Sorsok és szerelmek című kisprózakötete.

A fedőlapon, valamint a könyvekben megjelenő festmények a szerző munkái. Nemcsak ír, hanem fest is, a Marosmegyei Képzőművészek Egyesületének tagja, több egyéni és közös kiállitáson vett részt.

Recenziile Mădălinei 36 - Surorile Hollow de Krystal Sutherland

Titlu: Surorile Hollow

Autor: Krystal Sutherland

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: House of Hollow (2021)

Traducere de Iulia Dromereschi 

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 280

Media pe Goodreads: 4,07 (din 44.440 note)

 

            Scaperi chibritul și aprinzi o lumânare, apoi treci pe nesimțite, ca o fantomă, din cameră în cameră, până când ajungi acolo unde îți dorești, în fața bibliotecii uriașe, pline cu cărți vechi, prăfuite. Lași lumânarea pe podea, astfel încât pâlpâirile ei agitate să se răsfrângă asupra cotoarelor mâncate de carii. Îți mijești ochii ca să citești titlurile șterse, în căutarea unui roman bun cu care să-ți petreci cea mai înfricoșătoare noapte din an. Dai ușor la o parte liliecii și păianjenii de plastic care atârnă peste rafturi și întinzi degetele după un volum nici prea gros, nici prea subțire, dar care aproape ți se dezintegrează în mână. În clipa următoare, lumina firavă se stinge și se aprinde iarăși, însă cartea pe care puseseși mâna nu mai e aceeași. Scânteierile flăcării anemice cad asupra copertei strălucitoare, noi, și a chipului palid, fără ochi, care o împodobește. Scoți cartea cu grijă, simțind fiorii unei povești palpitante, ce te va ține cu sufletul la gură.

            „Surorile Hollow”, de Krystal Sutherland, face parte din categoria romanelor care îți pun imaginația la încercare și te prind în plasa bine țesută a aparențelor înșelătoare, din care reușești să scapi abia la final. Autoarea creează o poveste Young-Adult Horror, în centrul căreia se află un univers întunecat în care tot soiul de lucruri stranii se petrec; o lume care funcționează ca un culoar de legătură între două dimensiuni fundamental opuse, dar care sunt legate de ființele care le străbat. Avem de-a face cu un roman în care jocul identitar este dus la un cu totul alt nivel, unde e suficient să faci doar un pas ca să treci printr-un portal într-o lume paralelă și în care memoria poate salva sau distruge totul, pentru că... să știi cine ești cu adevărat, de unde vii și ce ți s-a întâmplat poate fi esențial pentru cei pe care îi iubești și care te iubesc mai presus de orice.

            Iris, Vivi și Grey sunt surori, dar sunt și cele mai bune prietene, cel puțin așa era înainte ca fiecare s-o pornească pe drumul ei în viață. În timp ce surorile mai mari, Vivi și Grey, colindă lumea în lung și-n lat, datorită joburilor pe care le au, Iris, cea mai mică din familia Hollow, stă acasă cu mama ei, străduindu-se s-o facă mândră, iar asta presupune, mai înainte de toate, să-și termine liceul și să-i suporte îngrijorările excesive. Cele trei surori sunt la fel de inteligente, frumoase și descurcărețe, dar în același timp sunt cât se poate de diferite. Cu toate că relațiile dintre ele s-au răcit, o tragedie ce a avut loc în copilăria lor, mai exact cu zece ani în urmă, continuă să le unească și să le tulbure existența. Fetele Hollow au dispărut într-o seară fără urmă, iar timp de o lună nimeni n-a reușit să dea de ele, spre disperarea părinților. Însă, la un moment dat, fetele au reapărut tefere, dar schimbate din punctul de vedere al înfățișării. Acum au părul alb, ochii întunecați și nicio amintire despre ce s-a întâmplat cu ele. Din păcate, coșmarul nu ia sfârșit, pentru că Grey dispare a doua oară, iar surorile ei fac tot ce le stă în putință pentru a o găsi, demers ce le va destabiliza întreg universul.

            Am fost fascinată de modul în care autoarea se joacă cu mintea cititorului, aruncându-l în mijlocul unor întâmplări greu de descâlcit. În pofida faptului că acțiunea pare lineară, stilul e unul cam haotic, ce nu te lasă să te relaxezi prea tare în timp ce citești, pentru că există posibilitatea să-ți scape ceva esențial. Sunt tentată să afirm că intriga are și o nuanță subtilă de roman polițist. Cele două surori adună și urmăresc indiciile lăsate de Grey ca să poată afla adevărul. Fiecare detaliu contează, chiar dacă la început pare nesemnificativ și prezentat doar de umplutură. Personajele sunt bine construite, iar întâmplările se derulează cu o viteză amețitoare, ceea ce m-a deranjat puțin, dar misterele ce zac în sânul familiei Hollow m-au convins să trec peste acest mic obstacol. Cât despre elementul horror, ei bine, la acest capitol cred că ar mai fi trebuit lucrat puțin, dar asta nu înseamnă că n-o să vă înspăimânte.

            Iar acum, că umbrele au devenit din ce în ce mai adânci și cărțile au fost date pe față, e momentul să te așezi în fotoliul plușat, să aprinzi felinarul în formă de dovleac sculptat și să te cufunzi în lectură. Citește cartea până la capăt și ignoră sunetele ciudate care vin de-afară, nu sunt decât stafiile, strigoii, vrăjitoarele și creaturile monstruoase care își fac de cap prin lume, pentru că asta e noaptea lor.

 

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 91 - Mașina Ernetti de Roland Portiche (Blog Tour #30/2022)

Titlu: Mașina Ernetti

Serie: Trilogia Cronovizorului #1 

Autor: Roland Portiche

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: La machine Ernetti (2020)

Traducere de Otilia-Maria Cojocaru

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 456

Media pe Goodreads: 3,85 (din 148 note)

 

            La început, Dumnezeu l-a făcut pe om după Chipul și Asemănarea Sa, l-a așezat în cel mai frumos loc de pe pământ și i-a interzis să se atingă de Pomul Cunoașterii, fiindcă această ființă din Lut și Suflare nu era pregătită să înțeleagă adevărul propriei existențe și al lumii de care trebuia să se îngrijească. Și pentru că Adam și Eva au încălcat porunca divină, Creatorul i-a izgonit din Paradis, aruncându-i într-o realitate pe cât de fascinantă pentru suflet, pe atât de crudă pentru  trupurile lor firave. Odată căzut în timp, omul a avut grijă să-și perpetueze specia, neuitând nici pentru o clipă de greșeala îngrozitoare pe care a comis-o în Grădina Tatălui Ceresc. Dar, pentru că Domnul își iubea atât de tare creația, l-a trimis pe Fiul Său să readucă speranța în lume și să redeschidă, o dată pentru totdeauna, poarta spre Împărăția Sa Eternă.

            De mai bine de două mii de ani, creștinismul se bazează pe ideea că acest Fiu al lui Dumnezeu chiar s-a pogorât pe pământ, a înfăptuit o suită de minuni imbatabile și a murit ca un tâlhar, răstignit pe cruce, sacrificiul său mântuind lumea. Deși, pe lângă cele patru narațiuni evanghelice, există și o mulțime de vestigii care să confirme acest fapt, oamenii au devenit cu timpul sceptici și s-au îndepărtat de la adevărata cale. Dar cum ar fi ca prin intermediul științei să avem acces la adevăr? Cum ar fi să existe un dispozitiv care să ne arate că evenimentele pomenite în Cartea Sfântă chiar au avut loc? Ei bine, Părintele Pelegrino Ernetti s-ar putea să aibă soluția la problema de față, pentru că el crede că ar putea, sondând istoria, să arate lumii chipul omenesc al lui Iisus Hristos.

            După ce este trimis în misiune de către Papă la o mănăstire unde de curând a murit un celebru călugăr fizician, care, pentru a-și duce proiectul la bun sfârșit, și-a înscenat, cu câțiva ani în urmă, sinuciderea, Părintele Ernetti își dă seama că ar putea duce mai departe munca răposatului, creând o mașinărie care să sfideze barierele timpului. Prin urmare, studiind notițele cercetătorului și având la dispoziție o echipă de oameni de știință faimoși, protagonistul nostru inventează o mașină cu care poate capta imagini din istorie, pe care, după o nuvelă de-a lui Isaac Asimov, o numește Cronovizorul. Odată introduse coordonatele spațio-temporale exacte, dispozitivul afișează pe propriul ecran, ca un decupaj în istorie, un filmuleț „în timp real” cu evenimentele care s-au petrecut chiar în acel moment. Astfel, trecutul devine accesibil oricărui om, iar adevărul, alterat prin narațiunea orală sau scrisă, poate fi în sfârșit relevat.

            Dar Serviciile Secrete sunt în continuu cu ochii pe Vatican, iar atunci când vestea despre Cronovizor părăsește, firește, Arhivele Secrete, atât FBI-ul, cât și MOSSAD-ul vor să afle care-i treaba cu invenția din sânul Palatului Catolic. Pe lângă agenți, șoaptele ajung și la urechile Cardinalului Roșu, un călugăr rebel, care ar fi în stare de orice pentru a-și atinge scopul, cel de a transforma lumea în propriul său regat religios. De aici, povestea ia o turnură de thriller evanghelic, cu răpiri, tortură și răsturnări de situație la minut. Însă, cu toate că autorul francez a încercat să ofere suspans romanului, tensiunea dispare extrem de repede, deoarece conflictele sunt rezolvate de la o pagină la alta, iar episoadele de violență sunt redate superficial, latura de thriller fiind doar un pretext ca volumul să fie asociat cu cărțile lui Dan Brown sau ale altor autor ce abordează acest subgen.

            „Mașina Ernetti” este de la început până la final un roman științific, și nu un SF, așa cum am fi tentați să credem. Deși complex, ideea e simplistă, iar miza este îndreptată spre trecut, și nu spre viitor. Nu contează ce se va întâmpla pe urmă, ci doar dacă Mântuitorul într-adevăr a existat, Viața și Moartea lui confirmându-ne poziția de adevărați creștini. De altfel, nici procesul prin care Cronovizorul este asamblat și nici explicațiile din fizică nu ne sunt relatate cu de-amănuntul. În ciuda acestor aspecte și a așteptărilor pe care le-am avut, chiar pot să spun că mi-a plăcut povestea, m-a pus pe gânduri și am fost alături de Ernetti cu tot sufletul la fiecare sondare în timp. Iar cel mai bun lucru e că povestea nu se termină aici, pentru că, conform editurii Lebăda Neagră, în luna decembrie a acestui an va apărea cel de-al doilea volum al trilogiei, iar eu de-abia aștept să descopăr, împreună cu Roland Portiche, „Secretul din Ierusalim”.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Roland Portiche:

Literatura pe tocuri   

Ciobanul de Azi

Citește-mi-l

Anca și cărțile.ro

Falled

Biblioteca lui Liviu

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 35 - Nicio picătură de băut de Mindy McGinnis

Titlu: Nicio picătură de băut   

Serie: Nicio picătură de băut #1

Autor: Mindy McGinnis

Editura: LEDA EDGE (CORINT)

Titlu original: Not a Drop to Drink (2013)

Traducere de Ionel Ghiragosian

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 272

Media pe Goodreads: 3,82 (din 13.116 note)

 

            Din punct de vedere biologic, omul poate rezista fără mâncare până la 30 de zile, în condițiile în care își conservă fiecare strop de energie și se hidratează suficient. Dar fără apă...? Trei zile fără licoarea binefăcătoare, incoloră, insipidă și inodoră poate conduce la un sfârșit dezastruos. Să ne imaginăm doar ce se întâmplă dacă punem un burete îmbibat cu apă la soare, într-o zi toridă de vară. În doar câteva ore vom găsi buretele complet uscat, poate chiar găurit din cauza căldurii infernale. La fel se petrece și în cazul corpului uman, dacă nu primește cantitatea zilnică de lichide de care are nevoie pentru a funcționa așa cum trebuie. Însă într-o lume în care toate sursele de apă sunt poluate și aproape pe cale de dispariție, iar negocierea cu forțele naturii nu dă niciun rezultat, să-ți asiguri supraviețuirea poate deveni o muncă de Sisif și vine la pachet cu asumarea unui rol de ucigaș în serie, totul pentru conservarea fiecărei picături de apă.

            Mindy McGinnis scrie o poveste captivantă, plină de suspans, în centrul căreia se află un univers ostil, în pragul colapsului. „Nicio picătură de băut” e cea mai bună distopie pe care am citit-o în ultimii ani. Am fost fascinată de modul în care autoarea ilustrează faptele – fie că e vorba despre niște banale acțiuni cotidiene, fie niște evenimente majore ce pot readuce echilibrul sau, din potrivă, pot căsca o prăpastie și mai adâncă între membrii unei comunități deja scindate –, toate sunt descrise cu același patetism înflăcărat și într-un ritm alert, ce nu-ți dă voie să lași cartea din mână. În structura romanului se împletesc elemente din toate genurile, nelipsind dragostea, tragedia, supranaturalul, aventura, misterul, dimensiunea socială și dorința de a preschimba haosul într-o utopie.

            Lynn a fost crescută doar de mama ei și educată să protejeze cu orice preț iazul aflat pe proprietatea lor. De la o vârstă fragedă, ea a învățat mai întâi să tragă cu arma, și apoi să pună întrebări. Ocaziile în care fata a trebuit să-și dovedească iscusința n-au fost puține, din ce în ce mai mulți străini călcându-le pământurile cu scopul de a face rost de apa potabilă tot mai puțină. Înăbușindu-și remușcările și regretele, Lynn i-a împușcat pe toți aceia care reprezentau o amenințare, de la mârșavii orășeni, până la cruzii coioți. Excepție fac doi inamici puternici cu care fata trebuie să-și regleze niște socoteli, tatăl, care a abandonat-o, și un coiot fioros, care i-a ucis mama. După acea zi întunecată în care și-a văzut mama prăbușindu-se sfâșiată, Lynn a rămas singura protectoare a apei mult râvnite. Însă lucrurile se complică atunci când o familie își ridică tabăra lângă râu. Tânăra trebuie să treacă peste prejudecățile sădite adânc în inima ei, să doboare zidurile de neîncredere în semenii ei și să accepte ajutorul vecinului ciudat, care locuiește la marginea pădurii, dar, cel mai important, trebuie să accepte schimbarea și faptul că poate alege să procedeze diferit față de înaintașii săi.

            Romanul are la bază sintagma Homo homini lupus (Omul este lup pentru om), deoarece lumea asta e împărțită în două facțiuni, vânători și prădători, firește, rolurile fiind interșanjabile. Pe de-o parte, sunt oamenii care locuiesc la oraș, cei care se bucură de confort, electricitate și distracție, însă fără să aibă o sursă de apă din care să se poată alimenta, iar pe de alta, cei care n-au nimic, în afară de apa pe care o apără cu prețul vieții. Jocul ce ia naștere între cele două tabere este extrem de violent, capriciile și dorința de bunăstare ale unora fiind scuza perfectă pentru ceilalți, care caută să stârpească orice amenințare. Pe lângă acest război ce ar apărea în orice împrejurare de genul ăsta, autoarea trage subtil un semnal de alarmă și cu privire la poluarea hidrosferei, fapt ce ar putea conduce cu timpul la formarea unei lumi în care vom uita că suntem oameni, ne vom lupta între noi, locul milei și al empatiei fiind luat de egoism. Pe scurt, nu contează peste câte cadavre treci, dacă ce-i al tău rămâne intact.

            Cât despre personaje, ar fi foarte multe de spus, în primul rând pentru că sunt impecabil croite. N-aș putea găsi niciun cusur acestor caractere, ceea ce m-a determinat să-i dau volumului cinci stele fără să stau pe gânduri. Din puținele figuri care defilează, tot protagonista este cea mai interesantă. Rămasă singură, Lynn continuă să țină cont de sfaturile mamei sale pentru a supraviețui secetei, însă ea face totul din inerție. I s-a spus că așa e corect, că așa trebuie să procedeze, iar ea a ascultat orbește, cu toate că mai are mici momente de ezitare în anumite situații. Conștiința ei se trezește abia atunci când cei din jur, în care învață să aibă încredere, îi arată o altă cale. Ajunge, în cele din urmă, cu adevărat independentă, reușind să ia propriile decizii, chiar dacă asta înseamnă să renunțe la povețele mamei. Își asumă rolul de mamă pentru o fetiță aflată în pragul morții, descoperă dragostea, suferă, pierde mica ei lume și câștigă o alta alături de cei pe care îi iubește. Însă drumul ce duce la utopia născută ca rezultat al schimbărilor pe care le face fata e pavat cu sacrificii și distrugere.

            „Nicio picătură de băut” este o poveste emoționantă, plină de acțiune și suspans, o lectură captivantă, perfectă pentru fanii romanelor „Acolo unde cântă racii” și „Acest tărâm al blândeții”. Volumul de față este prima parte a dilogiei cu același titlu, care, din păcate, n-a fost continuată în limba română. În ciuda acestui impediment, cartea merită toată atenția voastră și vă garantez că nu veți fi dezamăgiți.

COMANDĂ CARTEA