ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

marți, 10 ianuarie 2023

Recenziile Mădălinei 42 - Acest tărâm al blândeții de William Kent Krueger


Titlu: Acest tărâm al blândeții 

Autor: William Kent Krueger

Editura: TREI

Titlu original: This Tender Land (2019)

Traducere de Andreea Popescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 576

Media pe Goodreads: 4,39 (din 137.134 note) 

 

            Timpul este cel mai mare inamic al meu! O spun de fiecare dată, dar nu fac nimic pentru a schimba asta... Recunosc, e numai vina mea pentru că nu reușesc să mă organizez suficient de bine ca să fac toate lucrurile atunci când trebuie. Însă, dacă m-aș lua după proverbul „mai bine mai târziu decât niciodată”, câteva luni de amânare sunt o nimica toată. Prin urmare, vreau să vă vorbesc despre unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit în 2022, o poveste care m-a emoționat până la lacrimi, care m-a ținut cu sufletul la gură și care m-a făcut să meditez profund asupra sensului vieții și a rolului ființei umane pe pământ. Nu vă speriați, nu e vorba despre vreun tratat de filosofie, cu toate că autorul strecoară în intrigă și astfel de problematici ce încurcă și mai tare ițele, nu, este vorba despre aventura uimitoare pe care un grup de copii o face în căutarea unui cămin și a iubirii de mult pierdute. William Kent Krueger rescrie, în „Acest tărâm al blândeții”, celebra epopee a lui Ulise, construind un basm ultramodern, plin de cruzime, încercări disperate de a reclădi viețile distruse de sistemele „opresive”, dorințe încredințate doar stelelor, picături de speranță mai dulci decât mierea și mici oaze de fericire, rătăcite într-un deșert al suferinței.

            Școala Pregătitoare Lincoln pentru Indieni ar fi trebuit să fie o instituție respectabilă, care să ofere o educație aleasă copiilor indieni din America de Sud, însă, în realitate, nu e nimic mai mult decât iadul pe pământ, un loc în care fetele și băieții sunt maltratați, pedepsiți pentru cel mai mic gest de împotrivire la adresa conducerii și a practicilor pline de cruzime, folosite pentru modelarea caracterului. În acest infern guvernat de o femeie oribilă, tartorița supremă de la care însuși diavolul ar avea multe de învățat, ajung doi frați albi, rămași orfani după ce tatăl lor a fost împușcat. Odie și Albert O'Banion petrec câțiva ani la Institutul Lincoln, făcându-și prieteni și îndurând tratamentele inumane și agresivitatea din partea îngrijitorilor. În timp ce Odie este elementul răzvrătit, cel care nu vrea nicidecum să se dea pe brazdă, devenind ținta preferată a directoarei, fratele său mai mare alege o cale mult mai ușoară, și anume să colaboreze cu dușmanul, implicându-se în fabricarea alcoolului de contrabandă, afacere condusă chiar de soțul directoarei. Existența lor este dată încă o dată peste cap în momentul în care, în legitimă apărare, Odie comite o crimă. Băieții sunt nevoiți să fugă , luându-l cu ei și pe Mose, singurul lor prieten adevărat.

            Povestea celor doi frați se împletește cu cea a micuței Emmy, a cărei mamă a fost mai mult decât o profesoară pentru Odie și Albert. Însă, pentru că viața e întotdeauna un prilej de suferință, Emmy rămâne orfană după ce mama sa este spulberată de o tornadă. Ca lovitura să fie și mai puternică, fetița este adoptată de vrăjitoarea care conduce Școala Lincoln. Toate aceste evenimente triste, relatate în prima sută de pagini a cărții, își pun amprenta asupra lui Odie, acesta pierzându-și ultima brumă de credință pe care o mai avea într-un dumnezeu al iubirii și al salvării. Dumnezeu devine o tornadă nemiloasă care distruge tot ce e frumos în lume, lăsând în urmă numai durere și suflete în ruină. Odie își ia destinul în propriile mâini, fiind forțat de împrejurări să fugă, însă salvarea propriei piei nu este țelul suprem. El vrea s-o scape și pe Emmy de cea care a luat într-un mod brutal locul mamei sale. Aventura celor patru copii începe abia din acest punct, iar totul se transformă într-o căutare a sinelui, într-o călătorie la capătul căreia așteaptă maturizarea, iubirea și adevărurile ce pot restabili ordinea.

            Odiseea lor e, pentru Odie, un drum inițiatic, pe parcursul căruia el descoperă lumea exact așa cum este, un amestec straniu dintre lumini și umbre, dintre bunătate și viclenie, dintre frumos și urât. Fiecare tragedie din existența sa îl face mai înțelept, reflectând de două ori înainte să accepte ajutorul unui străin, însă, în ciuda precauției sale, el e încă un copil care mai are enorm de multe de învățat. Pe parcursul drumului spre Saint Louis, ultimul refugiu în care mai poate găsi un cămin și o familie, protagonistul nostru află ce înseamnă teroarea și moartea, experimentează dragostea pură și prietenia care trece dincolo de orice barieră, singurătatea devastatoare și sentimentul de pierdere care ajunge să-i fie un tovarăș permanent în momentul în care Albert, Mose și Emmy își găsesc un scop în viață, un loc pe care l-ar putea numi acasă. Considerând că doar alături de rudele de sânge ar putea avea parte de un nou început, Odie e sceptic atunci când prietenii săi aleg să renunțe la vânarea unei himere în favoarea unui viitor sigur printre străini. Egoismul de care nu poate fi învinovățit și incapacitatea de a accepta deciziile celorlalți îl vor face să se retragă într-un cocon greu de străpuns, dar din care într-un final va ieși un fluture cu o nouă perspectivă asupra vieții.

            Intriga, la care participă un număr foarte mare de personaje impecabil construite, e una complexă, un fabulos mozaic de trimiteri istorice, sociale, religioase și mitologice. În ceea ce privește partea istorică, autorul are în vedere prohibiția din Statele Unite, perioadă în care fabricarea și vânzarea alcoolului au fost scoase în afara legii. Astfel au apărut distileriile improvizate, producțiile de contrabandă și oamenii dornici să încalce legea și să facă orice mârșăvie pentru o sticlă din licoarea interzisă, personajele noastre având mult de pătimit din această cauză. Din punct de vedere social, ne confruntăm cu ura îndreptată asupra indienilor și a masacrelor care au avut loc fără vreun motiv plauzibil. În drumul său, Odie află că lumea e nedreaptă, plină de prejudecăți și ură la adresa celor diferiți, a celor care au o altă religie – evreii – și a celor care au altă orientare sexuală, dar care sunt de o mie de ori mai buni și iubitori decât cei care îl blamează fără rușine. Am spus mai sus că romanul e o rescriere modernă a Odiseii, întâmplările narate în fiecare parte urmărind firul călătoriei lui Ulise, însă aventura lui Odie are un sens mult mai profund. Spre deosebire de eroul grec, protagonistul nostru duce un război cu sine și cu dumnezeul care i-a luat totul. Pe tot parcursul cărții, Odie încearcă să-și regleze conturile cu Dumnezeu, provocându-L și disprețuindu-L pentru acțiunile Sale fără rost, pentru viețile pe care le-a curmat fără să țină cont de el, însă până la sfârșit copilul va avea parte de revelația ce i-a lipsit atâția ani.

            Deja m-am întins prea mult cu recenzia și am impresia că nu v-am spus nici jumătate din câte aș fi vrut... Vă mai zic doar că William Kent Krueger a scris o capodoperă ce preia și înglobează perfect elemente din marile romane ale literaturii universale, precum: „Singur pe lume”, „David Copperfield”, „Oliver Twist”, „Marile speranțe”, „Tom Sawyer” și multe alte povești nemuritoare, pline de emoție, suflete pribege și destine aflate în mâinile celor puternici.


COMANDĂ CARTEA


vineri, 6 ianuarie 2023

Recenziile Mădălinei 41 - Cele patru vânturi de Kristin Hannah


Titlu: Cele patru vânturi 

Autor: Kristin Hannah

Editura: LITERA

Titlu original: The Four Winds (2021)

Traducere de Simona Săsărman

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 480

Media pe Goodreads: 4,30 (din 488.421 note)

 

            Până unde poate merge o mamă ca să-și salveze copiii de foamete și de munca istovitoare, dar zadarnică? Câte poate face o mamă ca să-și vadă copiii fericiți? Însă, adesea, fericirea se lasă așteptată îndelung, iar suferința și greutățile nu contenesc să pună la încercare rezistența trupească și sufletească a celor care vor să lupte pentru o viață mai bună, pentru îndeplinirea unui vis. Dar, ca să transformi visul în realitate, trebuie să-ți părăsești căminul, să renunți chiar și la recoltele sărăcăcioase, care îți ofereau totuși o oarecare sursă de hrană, la familie și la dragostea lor, doar ca să alergi după o himeră, în speranța că vei reuși să trăiești altfel.

            Rareori mi se întâmplă să mă atașez de un autor în asemenea hal încât să devorez tot ce apare pe piață, însă se pare că Kristin Hannah m-a prins definitiv în mrejele romanelor ei pline de emoție, suspans și povești inedite, care, inevitabil, îți storc câteva lacrimi. În ciuda faptului că nu le citesc chiar la momentul apariției, nu ratez niciun roman, iar acum, după ce am bifat pe listă și „Cele patru vânturi”, pot afirma că am un nou volum preferat. Pornind de la fapte reale, autoarea construiește o poveste tragică, în centrul căreia se află societatea americană bântuită de criză, din prima jumătate a secolului al XX-lea. În această perioadă în care seceta distrugea recoltele de grâne, banii erau tot mai puțini, iar întreținerea unei familii numeroase devenea aproape imposibilă, cei mai curajoși își părăseau căminele pentru a pleca în Vest, unde li se promiteau slujbe la căile ferate și o viață lipsită de griji. Kristin Hannah pune accent pe antiteza dintre ceea ce reprezintă Vestul în plan teoretic, mulți văzând acele meleaguri ca pe un tărâm al făgăduinței, și ceea ce este în realitate, adică un infern care te secătuiește de vlagă și în care te întâmpină doar moartea.

            Elsa Wolcott face parte dintr-o familie înstărită. Prin urmare, nu a fost obișnuită cu truda la câmp, de dimineață până seara, în căldura toropitoare a soarelui. A fost crescută în puf, dar izolată, fără prieteni, fără tineri care s-o curteze, fără petreceri, și asta din cauza unei boli din copilărie despre care s-a prevestit că-i va fi fatală. Elsa ajunge să se simtă în plus în propria familie, romanele de dragoste fiindu-i singurele tovarășe care-i mai alină singurătatea. Însă, în urma unei aventuri amoroase cu un fermier, ea rămâne însărcinată și este obligată să se mărite cu el. Părinții o reneagă, o lasă fără moștenire, iar în noua ei familie este privită cu suspiciune, lucrurile schimbându-se abia în momentul în care se naște Loreda. Cu toate astea, Elsa este condamnată la nefericire. Soțul nu o iubește, acesta fiind îndrăgostit de visul său, de planurile pe care și le face ca să plece în Vest împreună cu toată familia. Dar tânăra nu vrea să fie o nomadă, să-și părăsească socrii și pământul pe care a ajuns să-l iubească. Soțul o va părăsi pentru o iluzie, iar ea va fi nevoită să pornească pe același drum câțiva ani mai târziu, ca să-și scape copiii de foamete.

            În ciuda faptului că societatea americană se dorește a fi una modernă, mentalitatea colectivă este încă tradițională, patriarhală, în care bărbatul face legea, iar femeia ascultă orbește de cuvântul lui. În casa tatălui său, Elsa este tratată ca un accesoriu, o prezență tolerată, care nu ia propriu-zis parte la viața de familie. ea nu are dreptul să-și exprime părerea, să ceară ceva, fie și o rochie nouă, sau să viseze la o altă soartă, una pe care să și-o ia în propriile mâini. Cel mai mare vis al ei este să meargă la facultate și să devină profesoară, însă, din cauza lumii în care trăiește, speranța de a scăpa dintr-o familie care o iubește din obligație se rezumă la o căsătorie avantajoasă. Dar și asta e greu de înfăptuit, pentru că Elsa are deja 21 de ani, iar în comunitate este privită ca o piază rea, ca o fată bătrână care nu-și va duce niciodată la îndeplinire îndatoririle pe care le are o femeie supusă, adică să nască fii și să se îngrijească de bunul mers al gospodăriei. Fiindu-i refuzată fericirea, Elsa ajunge să vadă în aventura, și apoi în căsătoria cu un simplu fermier, o cale de eliberare, de a-și vindeca rănile din copilărie, însă povara sa va deveni și mai grea.

            Eroina noastră dă dovadă de o tărie de caracter incomparabilă, făcând față la respingerile soțului, la vorbele pline de venin ale fiicei sale adolescente care caută altceva în viață decât antecesorii săi. Pentru socrii Elsei, tot ce contează este pământul pe care îl dețin și pentru care au vărsat lacrimi amare. Terenul acela care aproape că nu mai dă niciun rod este viața lor, o ancoră care le confirmă identitatea. Pentru ei, este imposibil să părăsească pământul cu care au făcut un legământ pentru eternitate, iar dragostea lor pentru țărâna care le dă hrană o sădește și Elsa în inima ei. Însă, ca orice om, ea face o greșeală ce o va costa enorm. Ea se străduiește din răsputeri să le insufle și copiilor aceeași iubire pentru pământ, să-i facă să prindă rădăcini și să renunțe la iluziile unui ținut îndepărtat. Însă sforțările ei provoacă numai dezbinare în familie, ca în cele din urmă să-i facă pe plac fiicei sale și să renunțe la tot pentru o nouă viață în Vest. Pentru o mamă singură cu doi copii, călătoria spre Vest nu e nimic altceva decât un drum al calvarului, pavat cu nenorociri, dar și cu mici stropi de bunătate, binefăcători ca o ploaie liniștită de vară.

            Am trăit fiecare pagină la intensitate maximă, ritmul alert al întâmplărilor și gravitatea evenimentelor menținându-mă într-o stare de tensiune continuă. Împletind armonios dimensiunea istorică cu cea ficțională, Kristin Hannah creează un roman care te va arunca pe negândite în mijlocul unui vârtej de emoții, din brațele ispititoare ale iluziilor deșarte, în caleașca strălucitoare a speranței, din hăurile întunecate ale disperării, în mrejele încurcate ale nebuniei, ca mai apoi să poposești în câmpiile pline de soare ale fericirii, însă numai pentru o clipă, deoarece îmbrățișarea de gheață a morții este singurul remediu ce poate readuce pacea după o viață zbuciumată și plină de suferință.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 4 ianuarie 2023

Recenziile lui Gică 100 - NOS4A2 de Joe Hill


Titlu: NOS4A2 (NOSFERATU) 

Autor: Joe Hill

Editura: HERG BENET

Titlu original: NOS4A2 (2013)

Traducere de Alexandru Voicescu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 768

Media pe Goodreads: 4,08 (din 118.415 note)

 

            Să ne reprezentăm realitatea sub forma unei diorame de Crăciun. Înăuntrul ei există un loc ermetic, un decor cu căsuțe și oameni de zăpadă care se află într-o veșnică neclintire. Iar atunci când o scuturăm, fulgii falși de nea încep să cadă peste toate, redând artificial o ninsoare feerică și liniștită, ce pare să confere acelei lumi o atmosferă de basm. Însă, oricât de mult am agita acel mic univers, nimic din construcția lui nu va reuși să treacă de granițele puternice de sticlă. El este perfect datorită acelor limite, el funcționează în baza formei sale sferice. Da, într-o ultimă instanță, am putea s-o spargem și să-i extragem conținutul... Dar trebuie să avem în vedere faptul că, odată distrusă, ea nu va mai putea fi refăcută niciodată, prin urmare își va pierde complet atât echilibrul, cât și dinamica pentru care este atât de apreciată.

            Aidoma globului cu zăpadă, lumea reală are regulile ei, limite care nu pot fi încălcate sau schimbate de către muritorii de rând. Însă, printre cei care ne trăim viețile în niște colivii meșterite de la începuturile veacurilor, există și câțiva inși înzestrați, care pot să perceapă ce se află dincolo de universul vizibil. Un astfel de exemplar rar este și Victoria McQueen, o fată care poate găsi orice obiect pierdut, folosindu-se de intuiție și de un pod cu acoperiș care o conduce de fiecare dată exact acolo unde-și dorește ea. Nu contează că între Vic și ținta ei sunt zeci, sute sau mii de kilometri, puntea ei de lemn apare din neant atunci când copila se află pe bicicletă și-și dorește cu orice preț să oprească cearta ce stă să izbucnească între părinți. Însă fără vehiculul pe două roți, ea ar fi doar o puștoaică normală, pentru că Raleigh Tuff Burner-ul este cuțitul său, o lamă care o ajută să execute o tăietură între realitate și Lumea din propriul Sine.

            La fel ca Vic, și domnul Charlie Talent Manx al Treilea are o abilitate specială, iar atunci când se află la bordul mașinii sale de epocă, un Rolls-Royce Wraith din 1937, poate părăsi realitatea și se poate îndrepta spre lumea din Sinele său, spre Tărâmul Crăciunului, un loc la prima vedere sublim, în care în fiecare dimineață este Ziua de Crăciun, iar serile sunt niște eterne ajunuri în care cei mici așteaptă să-și primească cadourile de la „Moșul” care nu a uitat nici pentru o clipă de ei. Aici există brazi veșnic împodobiți și fulgi de cristal și îngeri de sticlă și globuri și vată pe băț și ciocolată caldă și acadele și miros de scorțișoară și carusele și un imens Montagne rouse ce prinde viteze amețitoare. Însă pentru a ajunge acolo, Manx are nevoie să ia cu el un copil, un băiețel sau o fetiță care, odată înglobat în imaginația sa dementă, îi va oferi ani în plus de viață, împingându-l tot mai aproape de nemurire.

            Cândva, fiind puternic amețită și căutând probleme, Victoria a ajuns la Manx, cândva, după cum au relatat ziarele vremii, Vic a fost singurul copil care a scăpat din ghearele criminalului în serie și pedofilului ce a făcut zeci de victime, răpindu-i pe cei mici și ucigându-le părinții. Însă de atunci au trecut câteva decenii, iar monstrul nostru s-a aflat ani întregi în comă, de curând fiindu-i confirmat, de niște cadre medicale competente, mult așteptatul deces. Dar Manx, după cum ne arată plăcuța lui de înmatriculare (NOS4A2), este aproape un vampir, iar moartea nu e decât un alt inconvenient de care trebuie să scape în drumul său spre răzbunare. Pentru că i-a sosit din nou vremea, și diavolul îl are în mașina sa pe Wayne, fiul de doisprezece ani al Victoriei, iar acum cei doi se îndreaptă plini de speranță și de entuziasm spre Tărâmul Crăciunului.

            Un roman horror intens, care pendulează în continuu între real și imaginar, între empiric și fantasmă, prin care Joe Hill ne arată că de la rațiune la nebunie e o distanță extrem de scurtă, un drum pe care dacă ai făcut primul pas, nu mai există cale de întoarcere. Doi protagoniști, două lumi pe cât se poate de diferite, traume, frustrări, dorințe neîmplinite, urmăriri, răzbunări, mult sânge și o minte nebună care, dacă ar avea forța necesară, ar putea să transforme Statele Unite în praf și pulbere. Însă în spatele măștilor se află ca de-obicei doi indivizi fragili, care fac tot efortul pentru a-i salva și proteja pe cei dragi din fața ororilor și a sorții necruțătoare. Altfel spus, jocul de-a șoarecele și pisica a început, Manx e din nou pe drum, Vic, la puțină distanță în spatele lui, iar drumul o ia spre nord, spre locul în care luna cu un singur ochi și copiii transformați aproape în zombi așteaptă ultima și, totodată, cea mai puternică confruntare.


COMANDĂ CARTEA


luni, 19 decembrie 2022

Recenziile lui Gică 99 - Glonțul care a ratat ținta de Richard Osman (Blog Tour #36/2022)


Titlu: Glonțul care a ratat ținta   

Serie: Clubul Crimelor de Joi #3

Autor: Richard Osman

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: The Bullet That Missed (2022)

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 4,49 (din 45.086 note)

 

            Cum ar trebui să se comporte o persoană ajunsă la optzeci de ani? Cum ar fi firesc să-și ducă zilele înainte ca destinul să ia ce-i al lui? În mod cert nu există, așa cum ne impune societatea, un singur și tragic răspuns. Nu, nu e necesar, odată ce ai primit talonul de pensie, să te retragi la un azil, unde câțiva tinerei bine plătiți să-ți spună cu ce să te îmbraci astăzi și care șosetă cu care se potrivește. Nu trebuie să zaci, de parcă moartea ți-a făcut deja planurile, în paturile lor inconfortabile și să aștepți ca un nepot sau vreun vechi prieten să-ți facă o vizită și să-ți aducă o porție de tocăniță, știi tu, de-aia de care-ți plăcea pe vremuri. Și în niciun caz nu ai nevoie de privirile lor compătimitoare, care, în loc să-ți dea speranță, nu fac decât să te afunde și mai adânc în pământul rece în care cu siguranță vei ajunge destul de curând.

            După ce ne-a încântat cu romanele „Clubul crimelor de joi” și „Bărbatul care a murit de două ori”, Richard Osman revine cu cel de-al treilea volum al seriei cu același nume și ne propune o nouă aventură incitantă, de la care protagoniștii noștri preferați evident că nu se vor da în lături. Așadar, e joi, suntem din nou în camera de puzzle și așteptăm să vedem despre ce e vorba de data asta. OK, avem o jurnalistă care a fost ucisă. Hmm, cică, deși mașina ei a zburat de pe un pod direct în râu, cadavrul nu i-a fost găsit niciodată. Nimic de obiectat, sună interesant, mai ales că de această dispariție e legată și evaporarea unei sume uriașe de bani, biștari care se pare c-au fost făcuți prin niște învârteli nu tocmai legale. Mda, sună mai bine decât straniul caz al celor trei schelete din debara, propus de către Joyce, despre care probabil vom discuta data viitoare. Dar, până atunci, haideți să vedem cum ne împărțim sarcinile, ca să aflăm ce s-a întâmplat, de fapt, cu Bethany Waites.

            Și așa, cei patru simpatici pensionari se pun pe treabă. În vreme ce Ron, în demersul lui de-a Sherlock pe la televiziunea unde a lucrat reportera, se îndrăgostește ca un adolescent de tipa ce se ocupă cu machiajele oamenilor ce urmează să apară pe micul ecran, Ibrahim vizitează o hoață bogată la închisoare, pentru a o coopta în investigație, propunându-i astfel să ia legătura cu o altă deținută, despre care se crede că ar ști adevărul, dar că i-ar fi frică să-l împărtășească forțelor de justiție. În tot acest timp, bătrânica șefă, Elizabeth, este ocupată, fiind răpită de un necunoscut și angrenată într-un așa-zis joc mafiot, în cadrul căruia i se cere să-l ucidă pe Viktor Ilici, un interlop celebru și foarte bun prieten de-al ei de pe când făcea parte din MI6. Dar să nu uităm de Joyce, cea care de curând și-a luat un câine și face investiții în criptomonede, fiindcă datorită jurnalului ei avem acces la masa pe care se va asambla puzzle-ul din final.

            Pe lângă cei patru octogenari, peisajul de la Coopers Chase se îmbogățește cu câteva chipuri noi, de la un fost colonel KGB, ce se tot gândește că i-a sosit vremea să se retragă într-un loc frumos și „liniștit”, până la un bătrânel de treabă, care nu înțelege că cele două porții de tocăniță, pe care i le aduce Joyce, nu sunt doar pentru el. Însă să nu cumva să-i pierdem din vedere pe Donna și Bogdan, pentru că de curând ei formează un cuplu, despre care, chipurile, nu știe încă nimeni. Câte personaje, tot atâtea jocuri de rol... Cei buni fac pe răii ca să-și atingă scopurile, iar cei răi, după ce au cunoscut căldura și bunătatea din sufletele celor ajunși la senectute, trec de cealaltă parte a baricadei, dând o mână de ajutor la rezolvarea cazului din centrul tuturor evenimentelor, pentru că, da, uneori glonțul chiar ratează ținta.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Richard Osman:

Falled

Ciobanul de Azi

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

                                                           Analogii, Antologii
                                                                  Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Pălărisme.ro 


COMANDĂ CARTEA


marți, 13 decembrie 2022

Recenziile Mădălinei 40 - Cineva cunoscut de Shari Lapena


Titlu: Cineva cunoscut  

Autor: Shari Lapena

Editura: TREI

Titlu original: Someone We Know (2019)

Traducere de Dora Constantinovici

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 336

Media pe Goodreads: 3,94 (din 89.790 note)

 

            Atunci când totul pare liniștit și la locul lui, să știi că nu e nimic altceva decât calmul dinaintea furtunii. Nu există perfecțiune, oricât de mult ne-am dori s-o vedem în jurul nostru, nici măcar în persoana alături de care ne trăim viața, dar mai ales în cazul unei comunități în care, oricât de multă înțelegere și prietenie ar fi între vecini, la un moment dat diferențele și secretele își vor spune cuvântul. Dar să ne imaginăm că într-un cartier ar exista o societate perfectă, în care vecinii se ajută între ei, nu încalcă intimitatea celorlalți, soții nu-și înșală nevestele, iar mamele își cresc cu mare grijă copiii. Însă echilibrul ăsta fragil poate fi imediat spulberat atunci când o crimă este comisă, iar făptașul este cineva cunoscut, dar de negăsit. Iluziile se destramă, măștile cad, zâmbetele superficiale crapă, și tot ce rămâne sunt regretele și adevăratele firi ale celor care au fost înainte cei mai buni prieteni.

            Raleigh este un adolescent normal și, ca orice tânăr, face lucruri nebunești, numai că în cazul lui nu e vorba despre consumul de droguri, alcool sau petreceri incendiare carel fac să uite cu cine s-a culcat noaptea trecută. Nu, Raleigh are o pasiune ciudată, și anume să intre pe furiș în casele oamenilor și să le spargă computerele, cu scopul de a afla informații picante sau doar ca să se distreze cu niște e-mailuri false. Problema este că părinții lui află despre escapadele sale nocturne, și lucrurile încep să se complice. Considerându-se o femeie morală, Olivia, mama băiatului hacker, alege să trimită o scrisoare anonimă de scuze vecinei, a cărei intimitate a fost grosolan încălcată. În același timp, Robert semnalează poliției dispariția soției sale, care, ulterior, este găsită moartă în casa de vacanță a familiei lui Raleigh. Din acest moment se dezlănțuie iadul. Fiecare are o legătură cu cele întâmplate, mai ales bărbații, ale căror trădări conjugale ies la iveală, imoralitatea lor tăinuită plasându-i pe lista suspecților, în fruntea căreia se află chiar soțul victimei.

            Shari Lapena construiește o societate meschină, în care fiecare membru vrea să-și apere oile din ocol de amenințarea lupului ce dă târcoale, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să treacă peste cadavre. Prietenia și bunătatea ajung să fie doar de fațadă, în interior mocnind ura și dorința de răzbunare. Pentru că avem de-a face cu un thriller psihologic, autoarea insistă asupra mecanismelor ce conduc la elucidarea misterului ce planează în jurul morții Amandei. Însă, paradoxal, anchetarea crimei rămâne undeva în background, aceasta fiind doar motorul care pune în mișcare caruselul de mărturisiri șocante, ce zdruncină comunitatea din temelie. În prim plan sunt aduse viața de familie și veșnica întrebare: Cât de bine crezi că-l cunoști pe cel de lângă tine?

            În ceea ce privește personajele, sinceră să fiu, niciunul nu mi-a atras în mod special atenția. Le-am privit ca pe niște marionete confecționate pentru a evidenția disfuncționalitățile existente în familie și, implicit, în întreaga comunitate. Deși au personalități diferite, foarte bine conturate, toți ajung să semene unii cu alții, ceea ce anulează orice particularitate. În ciuda faptului că la acțiune participă un cerc restrâns de personaje, fiecare având momentele sale pe scenă, am avut impresia că niciunul nu este de fapt protagonistul, poziția asta fiind ocupată de Amanda. Chiar și după moarte, femeia cu un corp de fotomodel tulbură apele, lăsând în urmă numai motive de ceartă. Numele ei este pe buzele tuturor, iar imaginea sa, evocată la fiecare pas.

            „Cineva cunoscut” este primul roman pe care-l citesc de la Shari Lapena, și cu siguranță nu va fi și ultimul. Mi-a plăcut povestea, cu toate că pe alocuri ar fi mers puțin mai mult suspans, dar întorsăturile de situație, pistele false și senzația că nu se va afla niciodată cine este vinovatul transformă textul într-un thriller domestic care are tot ce-i trebuie ca să te țină în priză până la sfârșit.


COMANDĂ CARTEA


luni, 5 decembrie 2022

Recenziile lui Gică 98 - Lista condamnaților de Jack Carr (Blog Tour #35/2022)


Titlu: Lista condamnaților   

Serie: Lista condamnaților #1

Autor: Jack Carr

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: The Terminal List (2018)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 448

Media pe Goodreads: 4,26 (din 31.977 note)

 

            A sosit timpul. Trebuie să-ți iei armura și armele pentru că în următoarele clipe un avion va decola din San Diego, cu destinația Afganistan. Asta ți-e meseria, pentru asta te-ai antrenat atâta, și ești conștient că, odată ajuns acolo, treaba ta va fi să curmi sute sau chiar mii de vieți. Așadar, le dai un ultim telefon celor de-acasă, oamenilor pentru care încerci să rămâi în viață cu fiecare misiune tot mai dificilă, și te îndrepți spre aeroport. Gata, ești în aer. Privești spre camarazii tăi și încerci să-ți dai seama care dintre ei nu mai sunt printre noi. Pe locul unde de-obicei stătea amicul tău de beție, acum se află un străin, un tânăr din a cărui privire realizezi că încă nu a întrezărit moartea. Trezește-te, ești pe câmp, iar gloanțele zboară pe deasupra ta. Omul din spatele tău a căzut, cel din stânga și-a pierdut o mână, și nu se știe cât timp echipa ta va mai rezista în fața inamicului. Însă, printre sânge, morți și explozii, gândul tău zboară tot înapoi acasă, la cei pe care-i iubești mai presus de Stat și de Dumnezeu.

            Toți sunt pe poziții, în câteva clipe vor năvăli asupra avanpostului  străin și-i vor nimici pe teroriști. Soldații se apropie, cele două elicoptere se pregătesc să aterizeze, iar lunetiștii sunt gata să-i ia în cătare pe talibani. Dar Locotenent-comandorul James Reece simte că ceva nu e în regulă, și în următorul moment totul sare în aer. O ambuscadă, la dracu, a fost o nenorocită de ambuscadă, iar acum aproape toți camarazii lui, cu excepția lui Boozer, sunt morți. O misiune eșuată, și întregul dezastru pe umerii săi. Și acum, colac peste pupăză, află că suferă și de o tumoră la creier, o anomalie extrem de rară, dar care, în mod suspect, a fost descoperită și la doi dintre colegii săi. Dar să lăsăm răul în urmă, fiindcă Reece este în drum spre casă și abia așteaptă să-și îmbrățișeze familia. Însă, în clipa în care se apropie de locuința sa, observă benzile galbene ale poliției ce înconjoară perimetrul, pentru că acolo au avut loc două crime, iar soția sa, Lauren, și scumpa lui fiică de trei anișori, Lucy, nu mai sunt în viață.

            Cu ajutorul unui fost agent din trupele SEAL, care are acces la informații confidențiale, și al unei reportere de investigații, cunoscute pentru știrile ei senzaționale, dar de necrezut, Reece face tot posibilul pentru a-i găsi pe cei responsabili pentru cele două omoruri, puse, inițial, în cârca bandelor interlope din America de Sud. Avansând cu descoperirile, James dă peste o conspirație la nivel înalt, în care sunt implicați atât șefi ai armatei, cât și Secretari Generali de Stat. Astfel, el pornește în propria misiune, pentru a-i ucide pe cei vinovați. Odată cu Lista Condamnaților întocmită, războiul se mută din Orient în SUA, iar protagonistul devine un soldat de necontrolat, un înger al morții care va călca peste fiecare cadavru ce i se va pune-n cale în drumul său spre răzbunare. Tactic și meticulos, eroul își planifică pas cu pas Vendeta, folosindu-se de toate armele și cunoștințele din dotare.

 Dincolo de intrigă, întrebarea care stă la baza romanului e: Cine este, de fapt, dușmanul? Statul te trimite la război, îți impune țintele și îți transmite când trebuie să acționezi. Dar câtă încredere poți să ai în instituțiile federale? Cât de sigur ești că interesele celor de la conducere nu sunt puse mai presus decât cele ale cetățenilor de rând? În orice caz, fie că vorbim despre onoarea unui guvern sau drepturile fundamentale ale oamenilor, cineva trage sforile, și acel cineva este tot timpul cu un pas înaintea forțelor de justiție. Nu întotdeauna ceilalți sunt vinovați, nu trebuie să condamnăm un popor pentru câțiva indivizi care vor să-și impună dreptatea prin violență – nu totul arată ca un joc de șah în care albul sau negrul trebuie să captureze regele inamic, eliminând restul pieselor de pe tablă.

            Un thriller militar și politic ce s-ar încadra excelent în opera lui Brad Thor, mentorul literar al autorului, o poveste sângeroasă și plină de răsturnări de situație, care sunt sigur că ar fi fost pe gustul lui Robert Ludlum, și un erou meticulos și plin de zel, așa cum numai Vince Flynn sau Lee Child ar mai fi putut inventa. Iar peste toate acestea se adaugă și experiența lui Jack Carr în cadrul trupelor SEAL, ale cărui texte, inclusiv romane, au fost și sunt verificate și, la nevoie, cenzurate de către stat. Dincolo de acțiune și personaje, romanul este unul tehnic, existând pasaje întregi despre armele și proiectilele utilizate, și chiar despre încropirea, cu ajutorul unor materiale ușor de procurat, a unor explozibili extrem de puternici și eficienți. Iar acum drumul nostru ajunge la final, pentru că, orice aș scrie eu aici, volumul merită toate laudele, și de-abia aștept să-l văd pe masa celor de la Crime Scene Press, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, de la care evident că de această dată nu vom lipsi.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Jack Carr:

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Falled

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Analogii, Antologii


ÎN CURÂND...


joi, 1 decembrie 2022

Recenziile Mădălinei 39 - Luminile Nordului de Philip Pullman


Titlu: Luminile Nordului 

Serie: Materiile întunecate #1

Autor: Philip Pullman

Editura: ARTHUR

Titlu original: Northern Lights (1995)

Traducere de Iulia Arsintescu

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 4,01 (din 1.435.385 note)

 

            O fetiță extrem de curajoasă, care are soarta lumii în propriile mâini, daimoni jucăuși și prietenoși, ce se pot preschimba în diferite animale, fiind mereu alături de stăpânii lor, copii care dispar fără urmă și oameni diabolici, care ar sacrifica orice și pe oricine pentru o descoperire formidabilă. Gitani îndrăzneți, care fac tot ce le stă în putință pentru a-și salva odraslele, urși în armură, vrăjitoare răpitor de frumoase și înțelepte, instrumente ciudate, o întindere nesfârșită de zăpadă imaculată, un ger cumplit de crapă pietrele și un cer viu, scăldat în culorile fermecătoare ale Aurorei Boreale. În ciuda faptului că romanul face parte din literatura pentru copii, lucrurile nu stau întocmai. Scenele violente, luptele sângeroase, atmosfera întunecată a Nordului și adunarea copiilor într-un soi de gulag pentru experimente de o cruzime inimaginabilă, transformă povestea într-o lectură plină de suspans, perfectă și pentru publicul adult. Am fost captivată de miza științifică și religioasă pe care autorul o așază la temelia cărții, acordând o atenție deosebită multiversului, posibilității de a vizita alte lumi și sfidării dogmei religioase prin depășirea limitelor impuse omului, al cărui nou țel este evitarea repetării păcatului originar și anularea oricărei instanțe supranaturale, care se află la cârma universului.

            Lyra a crescut sub atenta supraveghere a profesorilor și a stăpânului de la Colegiul Jordan, primind o educație aleasă, însă, ca orice fetiță de unsprezece ani, curiozitatea nestăpânită o transformă într-un ghimpe în coasta celor care fac descoperiri importante, care pot schimba soarta tuturor. Într-una dintre hălăduirile ei prin institut, eroina noastră ajunge să asiste la adunarea înțelepților, în cadrul căreia se discută despre praf, o materie plutitoare, ce pare că acționează și gândește autonom, reprezentând un pericol pentru adolescenți și adulți deopotrivă. Din acest moment viața fetiței se complică, iar atunci când află că prietenul ei, Roger, și alți copii din oraș au fost adunați și îmbarcați pe vase care îi duc în îndepărtatul Nord, ea decide că nu poate sta cu mâinile în sân, așa că își asumă rolul salvatoarei. Împreună cu gitanii care vor să-și readucă odraslele acasă, Lyra și daimonul ei, Pantalaimon, pleacă în ținuturile de gheață ale Aurorei Boreale și al bizarului praf. Dar drumul ei va fi pavat cu multe pericole, însă o busolă neobișnuită, inteligența ei și minciunile bine plasate o vor conduce spre îndeplinirea primei misiuni.

            Acțiunea este una complexă și complicată, cu un număr mare de personaje ale căror roluri sunt interșanjabile. Niciun caracter din roman nu poate fi clasificat ca fiind benefic sau malefic, pentru că ne aflăm într-o lume în care binele și răul se suprapun și se confundă. Din cauza căderii primilor oameni, viclenia și toate însușirile negative au pătruns în lume, omul devenind o ființă duală, care nu irosește niciun prilej pentru a obține ceea ce-și dorește. Din acest motiv, Lyra, cea care trebuie să izbăvească lumea, se folosește de înșelăciuni, ce-i drept nevinovate, pentru a-i atrage pe cei mai puternici de partea ei. Însă, din cauza secretelor bine păstrate cu privire la adevărata ei identitate și la cine îi sunt părinții, fetița ajunge să lupte de una singură, urmându-și propriul drum, chiar dacă asta înseamnă că se împotrivește acțiunilor celor care i-au dat viață.

            Pentru că romanul are la bază teoria multiversului, lumea în care trăiește Lyra este doar o copie a celei reale, un univers secundar, care este guvernat de alte reguli sociale și religioase. Ne aflăm într-un loc în care Dumnezeu a îmbătrânit, iar moartea sa este singura cale de a evita o a doua cădere în păcat. Lordul Asriel, unchiul protagonistei, își asumă rolul de antihrist, adunând o armată împotriva instanței supreme, aflate la cârma universului. Nu mai există transcendență, îngerii fiind de prisos, iar Demiurgul, un moșneag ramolit, care nu mai acționează în niciun fel pe Pământ, mulțumindu-se doar să fie venerat de Biserică și să-și păstreze titlul de atotputernic. Totul se mută pe Pământ, spiritualitatea fiind reprezentată de către daimoni, entități materiale, dar care reprezintă o parte a sufletului. Aceste creaturi cu formă animală funcționează ca niște îngeri păzitori, născându-se și murind odată cu persoana de care sunt legați. Separarea omului de daimon este cel mai groaznic coșmar pe care îl poate trăi cineva. Cei care ajung totuși, din nefericire, să fie despărțiți de jumătatea lor spirituală devin niște cadavre vii, măcinate de o suferință cumplită, fizică și psihică, pentru care nu există leac.

            Nu o să vă spun mai multe despre epopeea Lyrei și a lui Pantalaimon, dar vă previn că s-ar putea să fiți absorbiți complet de povestea fascinantă a fetiței predestinate să salveze lumea. Între timp, am citit și volumul al doilea, „Pumnalul tăinuit”, și în continuare sunt surprinsă de ingeniozitatea lui Philip Pullman. Abia aștept să văd cum se va încheia trilogia și prin ce aventuri nemaipomenite va mai trece micuța noastră eroină.


COMANDĂ CARTEA