Titlu:
Invitație la moarte
Autor: Ande
Pliego
Editura:
LITERA
Titlu
original: You Are Fatally Invited (2025)
Traducere
de Dana-Ligia Ilin
Anul
apariției: 2025
Număr
pagini: 496
Media pe
Goodreads: 3,65 (din 4.649 note)
Sugrumat cu cablul unei lămpi, ars
într-un incendiu provocat, intoxicat cu monoxid de carbon, otrăvit, ținut cu
capul sub apă, împins de pe stânci sau pe fereastră, decapitat, înjunghiat cu
un pix în plămâni, sufocat cu perna, spânzurat (așa-zisa sinucidere), drogat și
injectat cu aer între degetele de la picioare (provocând o embolie gazoasă,
aproape imposibil de dovedit), cu gâtul rupt, cu craniul zdrobit de un bust de
marmură al lui Iulius Cezar, mușcat de un păianjen veninos, țintuit în coarnele
unui trofeu-cerb pus pe perete sau aruncat într-un puț secat... Sunt multe modalități
prin care-i poți veni cuiva de hac, fără să lași vreo dovadă a prezenței tale
în perimetrul victimei. Tehnicile de ucidere variază de la simple la complexe,
de la inventive, la lipsite de inspirație. Și, odată ce ai săvârșit crima, odată
ce păcatul a fost comis, cu intenție sau accidental, justiția cea oarbă și
servită rece își va aținti ochii asupra ta, ca un zeu roman însetat să facă
dreptate și să restabilească ordinea morală în univers.
Bun venit pe proprietatea Wolf
Harbor, în Sălașul Lupului, pe insula particulară a faimosului autor de romane
de mister, J.R. Alastor. Gazda dumneavoastră din această săptămână va fi organizatoarea
de evenimente private Mila del Angel, acompaniată de menajera
Taryn, care s-a pus pe bocit după ultimul iubit încă din prima noapte când a
debarcat, și bucătarul Curt, care a liniștit-o cu noua lui invenție diabetică,
negresă-fursec- tort, pe care a botezat-o „Tocmai mi s-au dat papucii". Mă
rog, astea sunt detalii irelevante... Ahaaa, uite-i și pe invitați. Cei doi
soți îmbrăcați în alb și negru, ca o solniță și o piperniță, sunt Rodrigo și
Olivia Sandoval, care au rupt piața de carte din State cu ultimul lor roman, deopotrivă
o colaborare auctorială și domestică. Tânăra roșcată și cu zâmbetul scump la
vedere e Violet Blake, celebră pentru bijuteria literară „O ecologie a
cicatricilor”. Bărbatul flegmatic și plin de sine e Thomas Fletcher, al cărui
roman polițist cu desfășurare lentă a luat cu asalt ambele părți ale
Atlanticului. Celălalt ins, cu părul lung și cu privire de gheață, este Ashton
Carter, un autor ce se găsește în mai multe topuri internaționale, cunoscut
pentru horror-ul său imposibil de plagiat, „Ne înghite cu totul”. Iar ultima,
dar nu cea de pe urmă, septuagenara cu mai mult de doi soți morți la activ,
este Cassandra Hutchinson, celebră pentru thrillerele sale psihologice cu
intrigi alambicate. Da, aveți dreptate, lipsește chiar proprietarul insulei și
organizatorul taberei de scriere literară, însuși J.R. Alastor, care a decis să
rămână, cu identitatea reală, în umbră deocamdată.
Haideți că nu e prima dată când
citiți așa ceva... Vă aduceți aminte de „Daisy Darker”? Să mergem puțin
înapoi... până la „Lista de invitați”. Sau, de ce nu, să derulăm caseta de la
capăt și să ne oprim la primul cadru, adică la „Și din zece n-a mai rămas nici
unul”, pentru că de la Agatha Christie a pornit formula veșnic valabilă. Da,
da, puteți să-i numărați, dar vă spun eu că, cu nevăzutul J.R. Alastor, sunt
într-adevăr zece. Și de-aici începe măcelul... Pornim de la prezumția că personajele
nu se cunosc. Ipoteză complet greșită... Pe parcurs, după ce se îmbrățișează,
își iau camerele (mortuare) în primire și stau la taifas, realizăm că există
mai multe legături între oaspeți, de la prietenie la antipatie, de la simpatie
până la ură. Până și Mila, care nu face
parte din lumea autorilor de suspans, urmărește să se răzbune pe unul dintre
invitați. Și așa tabăra de scriere literară se preschimbă într-un Colosseum,
unde gladiatorii sunt scoși în arenă fără arme și armură, iar leii sunt ținuți
flămânzi pentru a se repezi la carnea proaspătă și sângerândă. Așa cum cere șablonul,
unul dintre cei zece dispare, urmând ca trupul violentat să-i fie descoperit
într-un tablou de coșmar, ca să le bage frica-n oase celorlalți, clipă din care
toți încep să se pună la adăpost și să se suspecteze reciproc, așteptând să se
apropie ambarcațiunea cu alimente de a doua zi sau Garda de Coastă, ca să scape
cu trupul și mintea întregi de pe insula ororilor.
Sejurul de șapte zile este presărat
cu mistere. În fiecare seară, scriitorii de suspans sunt invitați să dezlege
câte o enigmă. Sau să suporte o provocare. Mintea le e ținută constant în
alertă, atenți la tot ce mișcă și la fiecare obiect contondent sau primejdios,
ca niște iepuri care receptează sunetele prădătorilor de la kilometri distanță.
Doar că pe invitați îi despart doar pereții subțiri dintre camere, pereți
dincolo de care se află încăperi, coridoare și scări secrete, ca într-un vechi
conac cu arhitectură gotică. Și ca să facă lucrurile și mai interesante, J.R.
Alastor îi invită pe cei șase să ia parte la o partidă de Cluedo, astfel încât
identitățile, rolurile benefice sau malefice și păcatele nevinovate sau de
moarte le sunt puse pe tapet, ca într-o scenă a Judecății unde urmează să fie sortați
spre Poarta de Aur sau spre intrândul cu demoni și pucioasă. Morțile primelor
victime sunt grotești, spectaculoase, regizate de cel care-i filmează cu camera
ascunsă, același ins care le cunoaște tuturor păcatele și-i asmute unul asupra
celuilalt. Lacrimile curg, sângele e vărsat, orgoliile îi preschimbă în
monștri, singura cale de scăpare rămânând Mărturisirea, momentul în care
păcatele vor fi în cele din urmă recunoscute și pedepsite, încununând cu spini scena
finală în care cortina va fi trasă peste coșmar.
