Titlu:
Sacrificiul
Serie:
Memento (#1)
Autor:
Henrik Fexeus
Editura: TREI
Titlu
original: Offerdjuret (2024)
Traducere
de Alin-Daniel Dragomir
Anul apariției:
2025
Număr
pagini: 528
Media pe
Goodreads: 3,74 (din 242 note)
Adu-ți aminte cine ești... Și dacă
asta înseamnă să-ți privești în față fricile? Să te confrunți din nou cu
demonii pe care ai crezut că i-ai abandonat în casa copilăriei? Temerile te țin
departe de pericole, funcționează ca un mecanism complex de autoapărare, însă te
pot împiedica să vezi dincolo de cortină, să percepi rotițele care s-au pus în
mișcare ca să-ți înlesnească dialogul cu propriul sine. Cu cine ești și, mai
ales, cu cine ai fost... Freud spunea că în copilărie ne conturăm o
personalitate și că orice traumă sau eveniment fericit se aranjează într-un
sertar al minții, care se poate deschide oricând pe parcursul vieții, mânuit de
o acțiune externă sau internă, dăunătoare sau satisfăcătoare. Suntem veșnic
copii, dar poate că nu neapărat într-un sens pozitiv. Suntem suma experiențelor
noastre, o marionetă aflată veșnic în ghearele trecutului, o păpușă care nu
știe că fiecare mișcare e un rezultat al gândurilor și stărilor înglobate în
propriul psihic.
David Lund e un programator pasionat de tot ce înseamnă
Science-Fiction, de la tricourile Star Wars și cărțile lui Liu Cixin și Hannu
Rajaniemi, până la monștrii din jocurile video de pe consolele Nintendo.
Locuiește singur în Vallentuna, are un câine care adoră să fie mângâiat și
răsfățat și își petrece unele nopți în compania lui Florence Tapper, o blondă
cu ochi de înger și trup de zeiță, care deține, împreună cu două colege din
branșă, un cabinet de avocatură. Numai că acum o altă femeie a intrat pe fir...
Să nu mă înțelegeți greșit, nu e o chestiune romantică. Paulina Mentzer dorește
să-l întâlnească pe David ca să vorbească cu acesta despre copilărie. Despre
copilăria pe care David nu și-o aduce aminte. Nu-și amintește nimic din ce s-a
petrecut înainte de vârsta de doisprezece ani, de parcă cineva i-ar fi șters
intenționat amintirile. Însă mesajul Paulinei e receptat de forțe ostile, iar pe
urmele femeii pornesc doi ucigași plătiți, Sandro, asasinul „invizibil”, și Esben,
specialistul în computere, care recurg la răpire și tortură pentru a pune mâna
pe informațiile pe care și le dorește noul lor angajator, Napoleon.
Acum, David se gândește la mail-ul Paulinei și simte că
trebuie să ia o decizie. Atunci, băiețelul stă tăcut în camera lui, așa cum
fusese instruit, și trage cu ochiul pe geam la străinii care le vizitează
proprietatea, bărbații impunători care se închid cu mama lui în camera de la
etaj. Se întoarce la măsuță și continuă să-și completeze puzzle-ul, așteptând
ca musafirii gălăgioși să plece. David din prezent duce o existență decentă,
dar, lipsindu-i primul deceniu de viață din memorie, se simte incomplet. Codul
lui sursă e corupt, ca și cum cineva l-ar fi rescris, ca și cum acel cineva ar
fi lucrat la o altă aplicație. Relația lui cu mama e rece, formală, Ellen fiind
incapabilă să-și afișeze sentimentele, deoarece suferă de psihopatie. Însă un
lucru e cert... David nu trebuie să-și aducă aminte, fiindcă asta i-ar pune pe
toți în pericol, agitându-i pe bărbații ce-i vizitaseră cu mai bine de două
decenii în urmă, care vor face orice ca să țină lucrurile (și zvonurile) sub
control.
Fexeus revine cu primul său thriller standalone, după ce
lucrase la patru mâini, cu Camilla Läckberg, la trilogia „Mina și Vincent”. Se
simte absența Camillei, însă omul nostru se descurcă excelent și pe cont
propriu. Povestea e țesută cu migală, personajele sunt redate impecabil, pe cât
de ordinare, pe atât de patetice (sensurile din dicționar), iar jocul cu
măștile pe care-l pune în scenă e senzațional, demn de un maestru al
iluzionismului. Deși pare că acțiunea merge ca pe roate, autorul își păstrează
așii în mânecă până spre final, pregătit să ne dea lovitura de grație. David
nu-și cunoaște trecutul, însă noi îl descoperim fragmentar, prin ochii
copilului care stă ascuns. Lipsa amintirilor îl tulbură, dar tot asta îl și
protejează. Memoria lui e condamnarea celorlalți, și e clar că asta nu se poate
întâmpla. Oricum, un IT-ist nu se poate pune cu doi gangsteri, mă rog, o poate
face atunci când are câțiva amici buni care să-i apere spatele. Pentru că nu
contează cine a fost, important e cine este, David, programatorul, bărbatul
musculos cu minte de copil care-și va ține la adăpost prietenii chiar și atunci
când iadul urmează să se dezlănțuie.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Henrik Fexeus:
