Titlu: Vila
Autor: Rachel Hawkins
Editura: TREI
Titlu original: The Villa
(2023)
Traducere de Ioana
Văcărescu
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 320
Media pe Goodreads: 3,64
(din 119.878 note)
Noaptea e cea
mai bună tovarășă a artiștilor; un sfetnic bun care, dacă ești dispus să-l
asculți, îți poate oferi răspunsurile la cele mai presante întrebări și soluții
la cele mai complicate probleme. Tot ce trebuie să faci e să te lași vrăjit de
umbrele misterioase ce dansează prin fiecare cotlon al camerei, să-ți lași
simțurile s-o ia razna și să-ți deschizi mintea pentru Acea Idee care îți va
schimba viața din temelie. Întunericul stimulează imaginația, picurându-ți în
ureche acordurile lipsă din ceea ce va deveni un mare hit sau cuvintele
potrivite din capitolul final al cărții în care ți-ai pus sufletul, sudoarea,
speranțele și lacrimile. Și uite așa se naște o legendă. Însă noaptea are și ea
secretele ei... Ăsta e momentul în care monștrii plăsmuiți de nesiguranțe se deșteaptă
și prind putere, deziluzia și decepția sunt mai necruțătoare ca oricând, iar
vulnerabilitatea te poate transforma într-un criminal, care, orbit de furie,
destramă irevocabil iluzia pe care o considera realitate.
Se spune că celebrul roman „Frankenstein” a prins viață într-o
astfel de noapte, în 1816, după ce Lordul Byron, însoțit fiind în călătoria sa
prin Germania și Elveția de câțiva prieteni, printre care se numărau și Mary
Shelley și soțul acesteia, Percy, dă startul unui concurs pentru a vedea cine
reușește să scrie cea mai bună poveste de groază, și după cum bine știm, Mary
Shelley ajunge să creeze o operă emblematică, ce stă la baza genului Science-Fiction.
Dar poate vă întrebați ce legătură are Frankenstein cu un thriller psihologic din
2023 (tradus în 2024)... Ei bine, Rachel Hawkins construiește un roman cu și
despre artiști, în care reproduce atmosfera gotică ce definește capodopera lui
Shelley; împletind cu măiestrie două fire narative din epoci diferite și punând
strat peste strat de mister, secrete și tragedii, până când ajunge să făurească
un palimpsest greu de descifrat pentru un novice. Mai mult decât atât, Hawkins
aduce în prim plan dramele pe care le trăiește un scriitor a cărui muză și-a
luat concediu, frustrările, zbuciumul interior, lupta cu timpul ce zboară ca
nebunul, apropierea termenului pentru predarea manuscrisului fiind cea mai mare
spaimă, dar mai ales cum prinde contur o poveste, cum sunt făurite personajele,
care sunt sursele de inspirație și cât de personal și intim devine procesul
scrierii unei cărți. Practic, „Vila” e un roman care se scrie și se rescrie la
nesfârșit, putând fi privit ca un puzzle cu două fețe care se completează
reciproc.
Emily McCrae se confruntă cu cea mai grea boală pentru un
scriitor – lipsa inspirației. Trecând printr-un divorț urât ce o va face să
piardă o bună parte din banii obținuți în urma vânzărilor cărților polițiste pe
care le-a scris și le va scrie, fiecare monedă intrând în buzunarul ticălosului
ei soț, Emily nu e capabilă să termine noul roman la care lucrează, drept
pentru care Chess Chandler, prietena ei din copilărie, scriitoare de succes de
cărți de dezvoltare personală, o invită să petreacă un sejur în Italia, la Vila
Aestas. Confruntându-se cu un blocaj ce le poate costa cariera, ambele femei
profită de vacanță ca să se relaxeze și să-și pună ideile în ordine. Însă
istoria și legendele locului o vor atrage pe Emily mai ceva ca un magnet, iar
protagonista noastră începe să scrie un roman True Crime, folosindu-se de
indiciile pe care le descoperă în vilă despre tragedia ce a avut loc cu aproape
cincizeci de ani în urmă între zidurile acelei case. Încercând să-și reînoade
prietenia cu Chess, Emily acceptă să scrie romanul împreună cu ea, cu toate că
îi e destul de greu. Însă calvarul ei abia acum începe.
În 1974,
Vila Rosato din Orvieto, Italia, a fost martora destrăbălării a cinci tineri
veniți în vacanță pe proprietate. Mari, Pierce – soțul ei, Lara - sora ei
vitregă, Noel Gordon - cântăreț celebru și proprietarul vilei, și Johnnie -
amicul lui Noel – au decis să petreacă un sejur de pomină, udat din belșug cu alcool,
condimentat cu droguri și aprins de partide incendiare de sex, cu alte cuvinte,
au vrut să-și trăiască viața la maximum, departe de ochii iscoditori ai
curioșilor. Însă petrecerea lor se transformă într-un șir lung de dezamăgiri,
decepții și suferințe, culminând cu o tragedie scăldată în sângele unui
cadavru. Într-o noapte, Pierce este ucis, iar singurii care știu adevărul celor
întâmplate sunt, firește, cei prezenți. Însă lucrurile sunt mult mai
complicate... Toți cinci au ceva de ascuns, fiecare având ceva de împărțit cu
ceilalți. De exemplu, Mari știa că Lara și-o trage cu Pierce; Johnnie era
invidios că Noel l-a rugat pe Pierce să compună un album împreună; Între Noel
și Lara se îmfiripă o idilă amoroasă ce-i deranjează pe ceilalți etc. Altfel
spus, toți sunt mânați de niște porniri egoiste, fiecare căutând să-și ducă la
bun sfârșit propriul scop, indiferent de sentimentele cui le calcă în picioare.
Și întocmai cum ziceam în introducere, noaptea naște legende, pentru că, după
tot dezastrul din vilă, arta a triumfat. Mari a scris o carte, în paginile
căreia s-ar putea să zacă mai mult decât o poveste de dragoste inspirată de
legendele din Orvieto, iar Lara a compus un album muzical emoționant, în
versurile căruia suferința și dorința de a spune adevărul se împletesc
armonios.
Atmosfera
gotică a spațiului în care se petrece acțiunea nu dispare în capitolele din
prezent, ci doar se diminuează. Prin simplul fapt că Emily încearcă să afle mai
multe despre Mari și prietenii ei, aerul misterios de atunci revine, chiar dacă
numele vilei a fost schimbat. În orice caz, schimbarea numelui nu șterge
istoria acesteia și nici nu umbrește faptul că vila este cel mai important
personaj al cărții. Casa reprezintă legătura dintre două epoci, dintre două
femei care trebuie să țină piept vieții, Emily, dar mai ales Mari având în
construcția lor date importante din biografia lui Mary Shelley, în ciuda
faptului că în cazul celei din urmă asemănările sunt mult mai clare – numele,
copilul pierdut la o vârstă fragedă, moartea mamei, chiar și numele soțului.
„Vila” nu
este unul dintre acele thrillere ce te vor da pe spate cu o intrigă amețitor de
alertă sau cu evenimente ieșite din comun. E o poveste de viață, despre egoism
și invidie, despre alegeri bune și greșite, despre iubire și trădare, dar în
special despre scrierea unei cărți, despre munca asiduă din spatele unui roman,
oricât de scurt ar fi, despre nopțile petrecute la birou, înșirând litere sau
note muzicale pe hârtie, sperând că într-o bună zi mâzgălelile vor deveni o
operă de artă.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, luna aceasta, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Rachel Hawkins:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu