Titlu: Fără
niciun regret
Autor: Mary
Kubica
Editura:
LEDA BAZAAR (CORINT)
Titlu
original: She’s Not Sorry
(2024)
Traducere de
Liviu Szoke
Anul
apariției: 2025
Număr
pagini: 400
Media pe
Goodreads: 3,79 (din 118.195 note)
Caitlin Beckett s-a aruncat de pe o pasarelă pietonală, a
căzut șapte metri în gol și... a supraviețuit. Acum se află la ATI, în comă,
conectată la dispozitivele care-i asigură medicația și oxigenul, ținându-i sub
observație semnele vitale. Sunt puține șanse ca femeia să se trezească,
personalul medical fiind pregătit să consemneze un nou deces. Propria familie
nu înțelege de ce Caitlin ar fi recurs la un asemenea gest. E drept că nu erau
atât de apropiați de fiica și sora lor, însă nu le-a trecut prin cap nici un
moment că ea se află pe marginea prăpastiei. Și de ce ar fi ales tânăra să se
sinucidă aruncându-se în gol? Sunt multe feluri prin care ți-ai putea pune
capăt zilelor, dar acesta se numără printre cele mai oribile. Să te lași pradă
gravitației, să simți în ultimele tale secunde cum vântul îți șuieră pe la
urechi și să rămâi cu privirea ațintită spre pământul de care trupul tău se va izbi,
frângându-ți oasele și rupându-ți mușchii, cu sângele scurgându-ți-se pe
pietrișul murdar de lângă calea ferată.
Meghan Michaels e o femeie trecută
de prima tinerețe, atrăgătoare, altruistă, are o fiică de șaisprezece ani, e
divorțată și lucrează ca asistentă la un spital din Chicago. Mai exact, la
spitalul unde a fost adusă Caitlin Beckett. Femeia noastră simte fiecare deces
ca pe moartea unui apropiat, având o carieră de douăzeci de ani fără nicio pată
în sistemul medical, e comunicativă și apropiată de restul personalului și e
pregătită în permanență să ofere o mână de ajutor, chiar și atunci când
pacientul în criză nu se numără printre responsabilitățile sale. Pe plan
personal, nu se poate acomoda cu gândul că a trecut prin partaj, așa că ia
parte la întâlnirile unui grup de susținere pentru femeile divorțate. Acolo o (re)întâlnește
pe Nat Cohen, aflată pentru prima oară la o astfel de întrunire, care e, de
altfel, și fosta ei colegă de liceu. Cele două femei țin legătura pe Facebook,
se văd în oraș și se simt bine împreună, de parcă toți anii în care au stat
despărțite ar fi fost șterși cu buretele.
Meghan observă vânătăile de pe brațele lui Nat. Se pare că
partenerul ei, un tip arătos, cu un fizic de invidiat, parcă desprins din
revistele de modă, o abuzează. Femeia, evident, a intrat într-o relație toxică
și nu are curajul să se desprindă de partener. Meghan nu poate sta cu mâinile
în sân, așa că încearcă s-o convingă pe prietena ei să-l dea pe nemernic pe mâna
poliției. Cu cât Nat încearcă s-o convingă că iubitul ei e pe cale să se schimbe,
cu atât Meghan e mai sigură că asta nu se va întâmpla niciodată. Însă e greu să
porți povara altora pe umeri, oricât de apropiați ți-ar fi, atunci când ai o
fiică de șaisprezece ani care nu a învățat că majoritatea masculilor sunt niște
prădători, când un psihopat urmărește femeile prin noapte, intră peste ele în
casă și le violează, și când aștepți cu sufletul la gură să vezi dacă femeia
aflată în comă se va trezi.
Prezența părinților lui Caitlin
complică și mai tare lucrurile. Deși tatăl susține că nu au fost așa apropiați,
mama pare că-și plânge plămânii, mângâindu-și fiica pe obraz și pieptănându-i
părul. Dacă a iubit-o atât de mult, de ce a păstrat distanța? Poate că nu a
ajuns o avocată de succes, așa cum sperase tatăl pentru toți cei trei copii, dar
s-a descurcat pe cont propriu, refuzând adesea să le ceară ajutorul. A vrut o
viață numai a ei, departe de cunoscuți, și de asta a ales să plece de-acasă și
să se mute într-un alt oraș. Toți au ceva de spus despre Caitlin, ea fiind
singura care nu poate să-și exprime părerea. Oare a fost într-adevăr fiica pe
care au descris-o părinții? Sau cu totul altcineva? Răzvrătirea sa ar fi putut
s-o transforme într-o paria, într-o țintă spre care familia să-și îndrepte ura?
Sau poate c-au iubit-o dincolo de răceala cu care au fost tratați, așteptând
ziua în care „fiica risipitoare” să se întoarcă cu zâmbetul pe buze și cu
speranță în ochi acasă.
Mary Kubica ne plasează în centrul
unei intrigi psihologice, aruncându-ne în mijlocul unui vârtej de sentimente
extreme, contradictorii. Iubirea mamei pentru fiică se transformă într-o
obsesie, Meghan încercând să controleze la sânge viața tinerei, fără să-și dea
seama că forțează limitele. Povestea noastră e despre femei, despre relația
dintre prietene, mame și fiice, despre „sexul slab” în raport cu abuzatorii, despre
cele care au grijă, dar cărora nu li se poartă de grijă, regăsindu-se singure
atât printre străini, cât și în propriile mariaje. Bărbații, care ar trebui să
le ocrotească, se pot preschimba în orice clipă în niște demenți lipsiți de
rațiune, dornici să-și satisfacă nevoile și puterea. Și, uneori, ca să-i
protejezi pe cei dragi, dar și pe tine însuți, mama, asistenta, prietena, e
nevoie să recurgi la gesturi extreme, pentru că tu știi că moartea e doar un
compromis, că rănile se vindecă întotdeauna după sângerare.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Mary Kubica:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu