Să dormi pe o mare de stele de Christopher Paolini

Titlu: Să dormi pe o mare de stele  

Autor: Christopher Paolini

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 800

 

Creatorul succesului internațional Eragon revine cu un roman science-fiction fascinant, amplu și poetic.

 Să dormi pe o mare de stele este o aventură de proporții intergalactice despre conflicte neașteptate și descoperiri epocale, dar și despre puterea speciei umane de a depăși orice obstacol.

În timpul unei misiuni de rutină, xenobiologul Kira Navárez descoperă o relicvă extraterestră care o va purta într o serie de aventuri dincolo de spațiul cunoscut. Kira a visat să găsească viață extraterestră, însă a trezit la viață... un coșmar. Când întreaga specie umană este amenințată cu distrugerea, Kira este poate ultima speranță de mântuire.

Recenziile lui Gică 34 - Tunetul de Neal Shusterman

 

Titlu: Tunetul 

Serie: Arcul Secerii #2

Autor: Neal Shusterman

Editura: Young Art

Titlu original: Thunderhead (2018)

Traducere de Ioana Filat

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 552

Media pe Goodreads: 4,45 (din 91.598 note)

 

            Nici nu știu care dintre cele două volume mi-a plăcut mai mult. Aș înclina să spun că primul, însă finalul extraordinar al celui de-al doilea mi-a dat toată lectura peste cap și m-a făcut să conștientizez faptul că sfârșitul liniștit la care tânjesc protagoniștii se află foarte departe de realitatea violentă în care aceștia trăiesc. Neal Shusterman nu este doar un autor foarte bun, ci și un ingenios creator de noi lumi, iar seria „Arcul secerii” confirmă cu succes această idee. După ce în „Secera”, prima parte a trilogiei, am fost introduși într-un univers care, la prima vedere, pare utopic, în volumul de față, autorul ne vorbește despre punctele slabe ale acestui sistem, scoțând la lumină structurile care în orice clipă se pot prăbuși și dând la iveală soarta indivizilor care devin țapi ispășitori spre bunăstarea societății.

            În „Tunetul”, ne întoarcem în viitorul „minunat” în care moartea a fost soluționată. Biologicul a fost depășit, iar oamenii pot trăi aproape la nesfârșit. Spun aproape, pentru că, totuși, există niște reguli, iar unii indivizi trebuie să fie eliminați, pentru a nu se ajunge la suprapopularea planetei. Această sarcină stă în mâinile Secerilor, o facțiune care trebuie să mențină ordinea, ucigându-i, prin diverse tehnici, pe cei care reprezintă un surplus social. Din acest grup fac parte Citra și Rowan, două Seceri atipice, de acțiunile cărora depinde soarta omenirii.

            Citra și-a câștigat poziția în Domul Secerilor, dând dovadă de un bun control al metodelor de spicuire, iar după ce a promovat cu brio examenul, aceasta și-a preluat numele de Secera Anastasia. Însă, cu toate că ea face acum parte din ordinul ucigașilor acreditați de sistem și că are posibilitatea să aleagă pe cine și cum va ucide, tânăra preferă să meargă pe propria cale, aducând ceva nou, un element ce face moartea mult mai acceptabilă pentru cei condamnați. Anastasia este personajul care schimbă paradigma, propunând un nou drum, unul prin care Secerile pot deveni mai umane, lucru inacceptabil pentru criminalii care simt satisfacție atunci când ucid.

            Spre deosebire de Citra, Rowan nu a reușit să promoveze examenul, iar acesta și-a luat misiunea de a elimina Secerile care abuzează de putere, astfel el a devenit Secera Lucifer, un infractor care trebuie neapărat oprit. Rowan este personajul care dă în vileag neputința ambelor sisteme. Forța care guvernează bunul mers al societății, Tunetul, nu se poate ocupa de el, pentru că Lucifer face parte din Dom, iar Domul nu dorește să intervină, deoarece Rowan nu este o Seceră avizată. Dacă Anastasia împarte grupul  ucigașilor în două facțiuni, Lucifer reușește să se plaseze între paria și justițiar, poziție din care poate să-și ducă planurile la îndeplinire.

            Însă nu trebuie să uităm de oamenii care trăiesc în această lume și care pot deveni, în orice clipă, victime. Nu putem vorbi despre perfecțiune atâta timp cât diverse persoane sunt alese pentru a fi eliminate, acestea nefiind acuzate de nici un delict. Ceea ce, la prima vedere, pare o lume utopică, la o privire mai atentă, devine o distopie în toată regula. Unii au posibilitatea să trăiască o multitudine de vieți, pe când alții sunt aleși să moară, pentru a menține o ordine injustă. Paradisul nu e paradis, ci un ocean plin de indivizi care au conștiința nemuririi, și care, în orice moment, pot da piept cu moartea, lucru care face ca ordinea să se producă prin intermediul hazardului.

            Nu pot să închei această recenzie, fără să vorbesc despre entitatea centrală a volumului, ființa care dă și titlul cărții. Tunetul este zeul acestei lumi, un zeu care asigură bunăstarea societății, dar care nu are puterea să intervină atunci când apare o problemă. El este un sistem care lucrează din umbră, prezența sa fiind exercitată prin mijloacele tehnice. Însă Tunetul nu este nici pe departe ceea ce cred ceilalți. El are puterea de a modifica lucrurile, dar nu dorește să acționeze fățiș, ci prin diverși indivizi aleși să îndeplinească misiuni. Odată ce am înaintat cu lectura, mi-am dat seama că Tunetul este foarte departe de a fi un simplu sistem. Am observat un amplu proces de umanizare, el fiind capabil atât de iubire, cât și de o furie atroce. Mi s-au părut puțin deranjante intervențiile acestuia aproape în fiecare capitol, însă scopul pasajelor relatate la persoana întâi a fost cel de a mă familiariza cu o persoană, și nu cu o entitate mecanică.

            Dacă această recenzie vi se va părea prea rigidă și tranșantă, vreau să vă transmit că romanul nu este deloc așa. Cartea e plină de acțiune, de personaje unice și de fenomene care trimit la probleme reale ale societății. Nu am citit încă ultima parte a trilogiei, însă pot să spun de pe-acum că seria de față a fost o lectură extraordinară și sper să mai fie traduse și alte cărți de la acest autor. Dar, până apare volumul trei la noi, vă invit să le citiți pe primele două și să reveniți cu o opinie în legătură cu această serie minunată.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 33 - Orașul oglinzilor de Justin Cronin

Titlu: Orașul oglinzilor  

Serie: Transformarea #3 

Autor: Justin Cronin

Editura: NEMIRA

Titlu original: The City of Mirrors (2016)

Traducere de Andreea Florescu

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 816

Media pe Goodreads: 4,20 (din 47.782 note)

 

O trilogie magnifică pe care am început-o acum patru ani, și pe care am terminat-o abia zilele acestea. Seria lui Justin Cronin reprezintă, din punctul meu de vedere, o capodoperă a literaturii de consum. Deși subiectul este apocaliptic și post-apocaliptic, cărțile nu pot fi încadrate într-un gen anume, deoarece există o mulțime de elemente horror, science-fiction, fantasy, thriller, multe părți având chiar o atmosferă western. Autorul construiește un univers uriaș pe care apoi îl distruge, urmând să-l refacă, pentru a-l arunca din nou în haos. Acțiune cât cuprinde, personaje excepționale și un mozaic de teme care configurează o lume originală în care umanitatea își joacă ultima carte, pentru a se salva de la extincție. Primul volum a fost superb, al doilea puțin mai lent, dar plin de suspans, iar al treilea a fost deznodământul exploziv al unei lumi care încearcă să renască din propria cenușă.

            Ar fi incorect să vorbesc despre „Orașul oglinzilor” fără să mă raportez și la primele două volume. De la început, suntem introduși într-un peisaj apocaliptic. Odată cu Proiectul Noe, doisprezece condamnați sunt intenționat infectați cu un virus necunoscut ce le oferă puteri incredibile cu ajutorul cărora vor ajunge să stăpânească lumea. Scopul experimentului a fost cel de a crea soldatul perfect, însă lucrurile au mers extrem de prost, iar lumea cunoscută a ajuns la marginea existenței. Toate continentele au fost împânzite de virali, niște creaturi, între vampiri și zombie, care sunt controlate de cei doisprezece criminali. Însă omenirea este o specie care nu vrea nici cum să dispară, iar doisprezece mari eroi, împreună cu Amy, o fată infectată care poate să își controleze puterile, încearcă să pună capăt acestui regim al terorii.

            Primele două  volume ne prezintă lupta lui Amy, și a prietenilor ei, împotriva celor doisprezece zei malefici, înfruntări în care mulți și-au pierdut viața, dar în care forțele răului au fost biruite. Însă războiul nu s-a terminat, fiindcă în spatele acestor monștri s-a aflat tot timpul o ființă însetată de răzbunare, un om care a pierdut totul, iar acesta este Zero, prima persoană infectată cu virusul din Proiectul Noe. Mai mult decât un roman de acțiune și mai mult decât un final apoteotic al acestei trilogii, „Orașul oglinzilor” ne oferă, în sfârșit, un răspuns cu privire la cine este cu adevărat Zero și de unde a pornit dorința lui ucigașă. Cel mai interesant lucru este că trecutul său e relatat chiar de el, ceea ce te face să empatizezi și să-i înțelegi, într-un fel, acțiunile. În plus, denumirea de Zero este lăsată laoparte, iar antagonistul e prezentat cu vechiul lui nume. Nu e vorba în totalitate despre un criminal odios, ci despre o ființă tulburată de marile evenimente tragice ale vieții. În primă fază, m-a deranjat dialogul lui Zero, care se întinde pe zeci de pagini, dar, fiind introdus atât de adânc în poveste, am ajuns să înțeleg furia imensă care l-a condus la gesturile cumplite pe care le-a comis.

            Ar fi momentul să vorbesc puțin și despre protagoniști. Așadar, cred că cel mai important personaj, pe lângă Amy, este Peter Jaxon, băiatul care și-a dus toată copilăria în umbra fratelui său mai mare, dar care a devenit soldat peste noapte și a reușit să-și protejeze oamenii până în ultima clipă. Peter este excepțional pentru că e un foarte bun strateg, devenind, nu de puține ori, mintea grupului, iar rolul cel mai important îl va avea în finalul poveștii. Nu doar Peter este un personaj plin de iubire și de compasiune – toți protagoniștii lui Cronin sunt niște eroi care se pun mereu pe ultimul plan, scopul fiecăruia fiind de a-i salva pe ceilalți. Nu are rost să vorbesc despre fiecare personaj în parte, pentru că ar fi foarte multe lucruri de spus, așa că cel mai bine ar fi să-i descoperiți când veți citi. Cu toate că ei formează un grup compact, fiecare are o poveste atât de bine realizată, încât ai impresia că ai de-a face cu un om în carne și oase, și nu cu o figură inventată de mintea unui scriitor. Cronin își înzestrează eroii și antagoniștii cu sentimente puternice prin care ei sunt umanizați sau cu totul dezumanizați.

Întreaga serie este construită pe un fundal mitico-religios. Pe lângă o fată cu puteri extraordinare, Amy este mântuitoarea lumii, lucru justificat atât de comportamentul ei iubitor și înțelept, cât și de relația cu cei doisprezece prieteni care luptă pentru a birui răul. De cealaltă parte, îl avem pe Zero care este, în mod clar, anticristul, însă, în această poveste, și acesta are parte de doisprezece apostoli, doisprezece monștri care aduc sfârșitul. În plus, evenimentul de la care pornește totul se numește Proiectul Noe. În cadrul experimentului, acest nume nu are nici un sens, însă după ce lumea este năpădită de virali, virusul poate fi văzut ca un potop, în mijlocul căruia fiecare comunitate își construiește propria arcă pentru a se salva.

            Așa cum spuneam în primul paragraf al recenziei, trilogia „Transformarea” constituie o lucrare aparte, un text care există ca ficțiune, dar care ne vorbește despre o problemă extrem de importantă, și anume despre puterea umanității de a rezista în fața unui cataclism. Rămâne la latitudinea fiecărui cititor modul în care percepe această serie, cert e că este o poveste atât de bine realizată, încât nu o vei uita curând. Dacă nu ai aruncat încă o privire peste aceste volume, atunci sfatul meu e că e timpul să o faci. Nu garantez că va fi o lectură satisfăcătoare pentru toată lumea, dar sunt sigur că dacă o vei duce la capăt, nu vei avea nimic de regretat. Nu are rost să mai repet cât de mult mi-a plăcut, așa că, dacă v-am stârnit pofta pentru o trilogie bună, aștept, aici, opiniile voastre.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 7 - Cinder de Marissa Meyer

Titlu: Cinder 

Serie: Cronicile lunare #1 

Autor: Marissa Meyer

Editura: EPICA

Titlu original: Cinder (2012)

Traducere de Shauki al-Gareeb

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 4,13 (din 732.648 note)

 

            A fost odată ca niciodată, o fată sărmană, pe jumătate Cyborg, care, pentru a-și câștiga existența, lucra într-un atelier mecanic, însă viața ei a luat-o razna în momentul în care a apărut el, și odată cu el, o mulțime de secrete ce au pus-o în pericol. Așa ar suna, într-o frază, descrierea romanului „Cinder”, primul volum din seria „Cronicile Lunare”, de Marissa Meyer. După cum poate ați ghicit deja, este vorba despre un YA SF, însă unul destul de neobișnuit. Cartea de față nu este nici mai mult, nici mai puțin decât o rescriere a celebrului basm, „Cenușăreasa”, o poveste despre bunătate și viclenie, pe care autoarea o transformă într-o narațiune complicată, cu multă acțiune, în care întunericul și minciuna sunt cele mai puternice arme. Deși nu sunt mare amatoare de SF-uri, „Cinder” m-a făcut să-mi reevaluez ideile preconcepute pe care le aveam despre acest gen și să citesc pe nerăsuflate întâmplările pline de suspans ale Cenușăresei noastre din viitor.

            Au trecut 126 de ani de la încheierea celui de-al Patrulea Război Mondial, iar Pământul  s-a schimbat din temelii. Peste tot în Noul Beijing pot fi observați androizi care au preluat multe dintre sarcinile oamenilor, de la slujitul familiei regale, până la prelevarea mostrelor de sânge, în spitale. Cu alte cuvinte, viața pare să fie mult mai ușoară, datorită tehnologiei avansate. Mai mult de atât, în cazul în care omul este victima unui accident mortal, acesta poate fi reinventat și transformat în Cyborg. Membrele, inima sau creierul pot fi înlocuite cu modele fidele din metal, dar asta nu mai contează atât timp cât moartea este depășită. Însă pentru unii această dezumanizare poate fi un blestem și un stigmat care conduce la excluderea din societate. Iar acum, acestea fiind spuse, tot ce ne rămâne de făcut este să urcăm într-un „planotor” imaginar (o mașină zburătoare) și să facem o incursiune în lumea fantastică în care eroina noastră, Cinder, trăiește, suferă și luptă pentru a se descoperi pe sine și pentru a-i salva pe cei pe care îi iubește.

            Cinder este o adolescentă pierdută printre oameni și roboți, neaparținând nici uneia dintre cele două grupări. În urma unui accident grav, protagonista noastră este transformată în cyborg și dată în grija unei familii adoptive. Ea crește alături de cele două surori vitrege, mama acestora făcându-i viața un calvar. Existența ei este o nebuloasă, deoarece nu știe nimic despre propriul trecut, iar viitorul devine din ce în ce mai incert, pe măsură ce se implică, fără voia ei, în problemele „politice” ale casei regale.

Acest roman este unul potrivit pentru vremurile pe care le trăim. Pământul se confruntă cu o boală ciudată care face foarte multe victime, iar doctorii sunt departe de a descoperi un antidot. Situația se înrăutățește în momentul în care Peony, sora și singura prietenă umană a lui Cinder, este atinsă de această molimă fatală. Dacă mama vitregă din „Cenușăreasa” era rea, cea de aici e cu adevărat malefică. Ea o vinde pe Cinder drept cobai, pentru a scăpa de ea și de problemele pe care le creează. Însă lucrurile nu merg conform planului, deoarece Cinder este imună, corpul său luptând natural cu virusul.

Încă de la început, am admirat curajul ei de a-și accepta condiția, dar mai ales de a-i înfrunta pe asupritori. Cinder este mai umană decât toate personajele la un loc, chiar dacă are un picior din metal, iar creierul ei este robotizat. Ea suferă, iubește, simte disperarea și ar vrea de multe ori să plângă, dar sistemul ei mecanic nu lasă lacrimile să curgă, din cauză că s-ar putea produce un scurtcircuit. 

În ceea ce privește celelalte personaje, nu mi se par suficient de exploatate, cel puțin nu în acest prim volum. Cel mai mult mi-a plăcut de Doctorul Erland care ar putea fi asemănat cu zâna ursitoare din basmul original. Este un om ciudat, puțin nebun, ceea ce îl face simpatic. Deși, la început, o consideră pe Cinder un simplu subiect bun pentru teste, el o va proteja și o va ajuta în misiunea pe care o are de îndeplinit. La polul opus, se află prințul Kai, un personaj care mi-a fost destul de antipatic. Deși are vise mari pentru cârmuirea țării, este încă un puști care pare că se joacă de-a regalitatea. Nu are nimic în sine din Prințul Fermecător, însă sper ca următoarele părți ale seriei să îmi schimbe părerea despre acest personaj.

Cei mai interesanți mi s-au părut Lunarii. Locuitorii Lunii, în frunte cu regina lor, ajung pe Pământ, pentru a încheia o alianță, printr-o căsătorie. Ceea ce îi face speciali este faptul că asemeni lunii, care produce fluxul și refluxul prin magnetism, și ei pot atrage, hipnotiza, chiar prin simpla lor apariție, în mijlocul unei mulțimi de pământeni. Dacă ar fi să mergem pe firul unui basm, Lunarii ar avea rolul antagonistului, folosindu-se de minciună, înșelăciune și prefăcătorie, pentru a obține ceea ce vor.

Urmăresc cu mare interes fenomenul rescrierii basmelor într-o cheie SF sau Fantasy. Sunt deja multe astfel de romane care preiau elemente fabuloase din poveștile copilăriei noastre și le actualizează pentru epoca modernă în care trăim și citim. Am fost puțin sceptică atunci când am aflat de această serie, dar am lăsat prejudecățile deoparte, și tot ce a mai rămas a fost fascinația. Marissa Meyer camuflează elementele de basm, precum, balul, mama vitregă, personajele negative cu puteri fantastice, în povestea unui viitor sumbru și a unei fete care trebuie să-și sacrifice libertatea personală, pentru a-i elibera pe ceilalți. Dacă v-am convins măcar puțin că merită să-i acordați o șansă acestui volum, aștept reacțiile voastre în comentarii.

Recenziile lui Gică 28 - Lumea Inelară de Larry Niven

Titlu: Lumea Inelară 

Serie: Lumea Inelară

Autor: Larry Niven 

Editura: Paladin

Titlu original: Ringworld (1970)

Traducere din limba engleză de Maria Drăguț

Anul apariției: 2018

Număr pagini: 408

Media pe Goodreads: 3,96 (din 107,671 note)

Domeniu: Science-Fiction

 

PREMIILE HUGO, NEBULA, LOCUS

 

Un roman science-fiction care, la vremea lui, a obținut cele mai importante premii în domeniu, un space opera ce ne propulsează într-un viitor în care oamenii trăiesc în comuniune cu extratereștrii și în care moartea naturală a fost abolită. „Lumea Inelară” ne prezintă un univers aproape perfect, însă perfecțiunea nu mai contează atunci când soarta omenirii și a celorlalte ființe din Calea Lactee este amenințată de un fenomen ce ar putea distruge întreaga galaxie. Chiar dacă evenimentul urmează să aibă loc peste zeci de mii de ani, ființele inteligente încearcă să găsească o soluție pentru a-și conserva speciile și mediile în care trăiesc.

La aniversarea vârstei de 200 de ani, Louis Wu se bucură din plin de plăcerile vieții, și pentru a câștiga câteva ore în plus din această zi specială, călătorește dintr-un oraș în altul, folosind cabinele de teleportare prezente la tot pasul. Însă una dintre transmutări pare să fi dat o eroare, și Louis se trezește într-o cameră de hotel în care se află un Păpușar Pierson. Nu, faptul că Louis a ajuns aici nu este o greșeală, creatura extraterestră are nevoie de el pentru a salva lumea. Într-o zi, planetele pe care trăiesc cei doi și, posibil, întreaga galaxie vor dispărea, iar pentru a scăpa din fața unui sfârșit dezastruos, ființele inteligente trebuie să-și părăsească sistemele și să-și găsească noi locuri în care să-și transporte semenii. Cu toate că există foarte multe planete descoperite, e nevoie de un loc nou, un spațiu atât de mare încât rasele să poată trăi în pace. Însă Păpușarii au descoperit o structură care ar putea fi conformă cu nevoile lor, o planetă necunoscută, de formă circulară, cu un soare situat în centru, un sistem pe care l-au numit „Lumea Inelară”.

Chiar dacă în cvartetul de eroi ce se îndreaptă spre noul sistem se află două ființe extraterestre, un Păpușar și un Kzin (un fel de felină, de doi metri și jumătate înălțime), sentimentul de stranietate e înlăturat, datorită firii lor simpatice. Nu avem de-a face cu doi monștri, ci cu doi camarazi care sunt pregătiți să înfrunte, alături de cei doi oameni, pericolele care vor veni atât pe drum, cât și odată cu aterizarea în mediul necunoscut. Deși există momente de tensiune maximă, cel mai adesea între Kzin și Păpușar, ele sunt depășite, uneori prin șiretenie, alte ori prin inteligență, iar, în final, lucrurile revin la normal. Nu e vorba despre disputa dintre un ierbivor și un carnivor, ci despre digresiunea dintre o minte foarte inteligentă și un orgoliu violent, de altfel, acestea fiind modurile prin care și-au conservat speciile.

Trecând dintr-o navă în alta, iar apoi fiind aruncați într-un mediu necunoscut și ostil, cei patru protagoniști trebuie să supraviețuiască și să înțeleagă noua lume cu care intră în contact. Mai mult o planetă decât un artefact, „Lumea Inelară” este plină de surprize, iar ceea ce părea un construct artificial se dovedește a fi un sistem plin de viață. Cu toate că întreaga lume este explicată prin intermediul unor termeni din fizică, autorul lasă loc și chiar introduce elemente care nu se supun unei ordini raționale. Nu știu dacă e vorba despre noroc sau predestinare, însă universul pare să aibă grijă de aleșii lui.

„Lumea Inelară” este o structură pe cât de mare, pe atât de complexă, o creație a unor ființe cu mult superioare oamenilor, Kzinilor sau Păpușarilor. Ea nu s-a născut prin procese naturale, ci a fost realizată după un plan bine stabilit, un proiect prin care s-a urmărit crearea unui mediu de viață propice pentru majoritatea ființelor vii. Termenii științifici, prin intermediul cărora sunt explicate toate procesele fizice, sunt destul de accesibili, plus că autorul pune accent pe descrierea vizuală, pentru a te familiariza mai ușor cu noul sistem. De altfel, geografia locului este accesibilă, ceea ce îți permite să-ți faci o idee despre cum arată cea mai mare parte a Lumii Inelare. Nu am insistat aproape deloc pe personaje, deoarece marele protagonist este planeta în sine.

Începând ca o odisee spațială și continuând ca o aventură într-un mediu  plin de pericole, „Lumea Inelară”, de Larry Niven, este un roman plin de exotism, o carte care ne poartă dincolo de marginea spațiului cunoscut și ne propune o lume pe cât de stranie, pe atât de fascinantă. Nu doar planeta, ci întreaga carte este plină de culoare și de viață, ceea ce o face o lectură revigorantă și plăcută. Însă misterul nu se termină aici, iar dacă vreți să aflați mai multe detalii despre această construcție incredibilă, trebuie să citiți și celelalte volume ale seriei.

 

COMANDĂ CARTEA

Fundația, Fundația și Imperiul & A doua fundație de Isaac Asimov (Precomandă - Editura Paladin)

Titlu: Fundația 

Seria: Fundația I

Autor: Isaac Asimov 

Editura: Paladin

Traducere de Mihai-Dan Pavelescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 264

 

Hari Seldon, întemeietorul psihoistoriei, prezice prăbuşirea Imperiului Galactic şi instaurarea unei ere de barbarie care va dura treizeci de milenii. Cu ajutorul colaboratorilor săi, Seldon înfiinţează Fundaţia Enciclopediei Galactice, a cărei misiune este să salveze cunoştinţele a 12 000 de ani de evoluţie. Fundaţia este exilată pe Terminus, o planetă de la marginea Galaxiei, de unde se implică mersul istoriei, transformând ştiinţa în religie, iar savanţii în preoţi care s-o răspândească în lumile Imperiului.

 

PRECOMANDĂ

Titlu: Fundația și Imperiul 

Seria: Fundația II

Autor: Isaac Asimov

Editura: Paladin

Traducere de Mihai-Dan Pavelescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 288

 

Prăbușirea vechiului Imperiu sub loviturile necesității istorice nu reprezintă altceva decât un prolog al prăbușirii Fundației înseși. Pe această scenă apocaliptică are loc ascensiunea neprevăzută a Catârului, un mutatn capabil să controleze emoțiile oamenilor și al cărui magnetism malefic amintește de cel al sângeroșilor dictatori care au înspăimântat Europa secolului al XX-lea. Toate speranțele Galaxiei depind acum de acea misterioasă A Doua Fundație, singura care ar putea împiedica expansiunea nelimitată a noului stat totalitar al Catârului.

 

PRECOMANDĂ

 

Titlu: A doua fundație 

Seria: Fundația III

Autor: Isaac Asimov

Editura: Paladin

Traducere de Mihai-Dan Pavelescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 280

 

Cine va descoperi această faimoasă şi enigmatică A Doua Fundaţie? Şi o va descoperi, oare, cineva cu adevărat? Iată marea miză a celui de-al treilea volum al seriei, în care Asimov creează treptat o atmosferă de aşteptare tensionată, întocmai ca un adevarat maestru al suspansului. Cartea abundă, chiar de la început, în scenarii conspiraţioniste, răsturnări surprinzătoare de situaţie şi elaborate jocuri ale minţii, însă în acelaşi timp se constituie într-un elogiu nedisimulat adus progresului ştiinţific şi evoluţiei societăţii. Graţie mai ales profundei sale interogaţii asupra omului şi a viitorului umanităţii, Asimov îşi înscrie definitiv numele printre cele clasice ale literaturii universale.

 

PRECOMANDĂ 

Recenziile lui Gică 22 - Depozitul de Rob Hart

Titlu: Depozitul  

Autor: Rob Hart

Editura: Armada (Nemira)

Titlu original: The Warehouse (2019)

Traducere de Petru Iamandi

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 3,85 din 7.911 note

 

O poveste ce mi-a adus aminte de „1984” și de „Fahrenheit 451” din cauza modului întunecat în care este prezentat viitorul. M-am gândit la aceste titluri înainte să fie menționate în carte, deși era evident în ce direcție merge autorul. Mai mult decât o poveste despre tehnologiile care ne vor schimba viața, „Depozitul” este o ficțiune despre captivitatea într-un loc care pare perfect și libertatea spre o lume pustie.

Compania Cloud, deținută de magnatul Gibson Wells, este cea mai puternică afacere de pe Pământ. Atunci când cineva are nevoie de un produs, nu trebuie decât să-și efectueze comanda online, iar dronele îi vor livra lucrul solicitat în cel mai scurt timp posibil. Oamenii nu mai trebuie să iasă din casă ca să meargă la cumpărături, iar astfel este evitat orice fel de accident. Nimeni nu se mai simte în siguranță După ce s-a întâmplat în Vinerea Neagră, iar livrarea produselor la domiciliu este o binecuvântare. Pe de altă parte, Cloud este și locul perfect în care îți dorești să lucrezi datorită salariului generos și condițiilor bune de muncă. În această companie se vor angaja Paxton, un fost antreprenor și gardian de închisoare, și Zinnia, un spion corporatist trimis să fure planurile întreprinderii.

Nu știu dacă pot să spun despre romanul lui Rob Hart că este o distopie în toată regula. Nu există o parte întunecată căreia să i se opună societatea perfectă realizată de compania Cloud. De altfel, răul nu se află în afară, ci în interiorul sistemului, iar trecerea de la un registru utopic la unul distopic este bruscă și nejustificată. În primul moment, ni se transmite cât de utile sunt dronele și cât de mult contribuie ele la procesul distribuirii de produse, iar pe urmă ni se înfățișează o priveliște aproape apocaliptică, un roi de mașinării zburătoare care întunecă soarele. Nici termenul de Science-Fiction nu se prea potrivește, acțiunea are loc în viitor, însă timpul din roman este unul foarte apropiat de al nostru. Dronele există, corporații gigantice sunt pe tot mapamondul, nevoia oamenilor de a li se livra cât mai repede lucrurile solicitate este o chestiune a contemporanului, nu mai e nevoie decât de o minte ingenioasă care să le potrivească. Nu suntem atât de departe de lumea „perfectă”, totul e doar o chestiune de timp.

Odată ce o companie uriașă pune mâna pe monopol, celelalte întreprinderi mai mici încep să dispară. Cloud produce aproape orice, de la șosete și aparate de ras, până la telefoane și computere, iar asta o face cea mai puternică afacere din lume. Însă chiar și un sistem atât de bine pus la punct poate avea fisuri care să facă posibilă infiltrarea unor agenți ostili, precum cei doi protagoniști.

Nici nu știu care dintre personajele principale mi-a plăcut mai mult. L-am simpatizat pe Paxton pentru duritatea și sentimentul de dreptate, însă pendularea lui între dorința de a se răzbuna pe cel care i-a distrus afacerea și voința de a trăi într-un loc stabil și sigur devine puțin enervantă spre sfârșit, mai ales că lucrurile nu sunt foarte clare, iar el nu pare să ia nici o decizie în acest sens. Cât despre Zinnia, am apreciat modul meticulos în care își urmează misiunea și faptul că e capabilă să joace un rol la perfecție, chiar dacă acesta o solicită până la epuizare. Deși ni se spune, în mod repetat, că ea este un spion corporatist, un agent care a trecut nu de puține ori prin situații primejdioase, eu am perceput-o ca pe o ființă fragilă, închisă în propriul cocon, care se deschide pas cu pas spre lume. Însă, pe departe, cel mai interesant personaj e însuși proprietarul brandului Cloud, Gibson Wells. Wells e singura voce subiectivă din toată povestea, iar decăderea lui morală este prezentată treptat, deși ea există încă de la început, însă autorul vrea să lase judecata în mâna cititorului.

„Depozitul”, de Rob Hart, nu este o distopie Science-Fiction ce tratează o temă îndepărtată , ci un roman care vorbește despre lumea în care trăim și despre efectele negative ce pot apărea odată ce un singur om deține puterea. Într-o societate capitalistă, pericolul nu poate veni decât din partea unui gigant industrial,, iar cel care are cel mai mult de oferit va ajunge să controleze sistemul politic și viața oamenilor.

 

COMANDĂ CARTEA

Hăul Ispășirii (Spațiul Revelației #3) de Alastair Reynolds

Titlu: Hăul Ispășirii  

Trilogia: Spațiul Revelației, partea a III-a

Autor: Alastair Reynolds

Editura: Nemira

Traducere de Mihai Dan Pavelescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 888

 

Inhibitorii au fost creați pentru a distruge orice formă de viață care ajunge la un anumit nivel de inteligență, iar acum ținta lor este umanitatea. Veteranul de război Clavain și un grup de refugiați au încercat să se ascundă, numai că mica lor colonie este pe punctul de a primi un oaspete complet neașteptat: un înger al răzbunării, care vrea să salveze omenirea.

Hela este, în aparență, doar un satelit lipsit de importanță al giganticei planete Haldora. Se remarcă însă prin două lucruri: relicvele unei civilizații extraterestre dispărute și o populație de o fervoare religioasă incredibilă. Conflictele însă nu lipsesc. Aici vor ajunge tovarășii lui Clavain și aici se va purta bătălia pentru supraviețuirea omenirii.

 

 „O carte plină de concepte spectaculoase, care oferă o viziune originală asupra unor teme precum religia, războiul, societatea și economia galactică.“

Midwest Book Review

„O carte fascinantă, cu descrieri bogate și acțiune memorabilă.“

Locus

                            PRECOMANDĂ

Recenziile lui Gică 18 - Toate sistemele în alertă de Martha Wells

Titlu: Toate sistemele în alertă  

Seria: Jurnal de Asasint

Autor: Martha Wells

Editura: Paladin

Titlu original: All Systems Red (2017) & Artificial Condition (2018)

Traducere de Iulia Dromereschi

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 240

Domeniu: Science-Fiction

 

PREMIILE HUGO, NEBULA ȘI LOCUS

 

Nu sunt fanul cărților cu roboți, însă cele două nuvele, cuprinse în volumul „Toate sistemele în alertă”, au fost o lectură plăcută, intensă și plină de adrenalină. Mai mult decât niște povestiri science-fiction, scrierile Marthei Wells vorbesc despre un viitor în care nu oamenii devin mașinării, ci mecanismele inteligente caută să atingă o condiție umană.

În centrul volumului îl avem pe Asasint, un robot ucigaș, hibrid, alcătuit din elemente mecanice și materie organică umană. Misiunea lui este să asigure securitatea pentru o echipă de savanți aflată într-o expediție de cercetare pe o planetă neexplorată, posibil periculoasă. El trebuie să-i mențină pe cercetători în viață și să elimine orice amenințare reprezentată de flora și fauna ostilă. Dar nu întotdeauna lucrurile necunoscute sunt cele mai periculoase.

Spre deosebire de semenii săi, lui Asasint îi place să citească și să se uite la seriale și emisiuni de divertisment pe care le descarcă în memoria sa artificială. Pe lângă procesul de acomodare și de înțelegere a oamenilor, producțiile la care are acces îi trezesc sentimente intense prin care duritatea lui se diminuează. În spatele învelișului mecanic se află o ființă sensibilă, anxioasă și uneori depresivă. Contrastul dintre uman și automat conferă esența narațiunii.

Ceea ce face Martha Wells, în prima nuvelă, este să preia un clișeu, cel al robotului scăpat de sub control, și să-l reinvestească într-o cheie nouă și originală. Mașinăria care își distruge modulul administrator nu se revoltă împotriva oamenilor, ci se alătură lor și încearcă să devină, pe cât se poate, unul dintre ei.

Ideea este dusă mai departe în cea de a doua povestire, „Stare artificială”, în care Asasint vrea să afle ce s-a întâmplat în trecutul lui. Deja avem o ființă cu o poveste în spate, nu un obiect cu o singură utilizare. În acest text este nuanțat, mult mai amplu, viitorul în care se petrece acțiunea, o lume compusă din oameni, roboți și oameni augmentați.

Un personaj de care mi-a plăcut, în mod special, a fost TET, transportorul cu inteligență artificială care devine partenerul de aventură al protagonistului. Intervențiile lui TET sunt fabuloase, iar dialogurile dintre cei doi dau o notă de umor textului.

Pe tot parcursul lecturii am avut impresia că iau parte la un joc video. Datorită faptului că protagonistul este un semi-robot, el deține un fel de puteri în lumea la care este conectat, devenind un super-erou. Poate intra în diverse locații, poate accesa date secrete și comunică electronic cu alți semeni de-ai lui.  

Cel mai interesant lucru la seria de față este chiar numele, „Jurnal de Asasint”, din care ne dăm seama că narațiunea este relatată de protagonist, astfel el are capacitatea de a-și înregistra povestea și de a investiga golurile din ea. De altfel, vocile principale aparțin roboților, singura excepție e Dr Mensah, însă ea contribuie cel mai mult la evoluția Asasintului, fiind proprietara și prietena acestuia.

Cartea e perfectă atât pentru pasionații genului, cât și pentru cei care doresc o poveste autentică, cu multă acțiune și filosofii despre viață. Volumul este scurt și, dacă aveți suficient timp liber, îl puteți termina într-o singură zi, fiind o lectură de câteva ore. 

                                                 COMANDĂ CARTEA

Tărâmul verii de Hannu Rajaniemi

Titlu: Tărâmul verii 

Autor: Hannu Rajaniemi 

Editura: Nemira

Titlu original: Summerland

Traducere de Mihai Dan Pavelescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 296

 

Moartea e doar începutul. Crima e irelevantă.

„Se citește ca John le Carré, dacă acesta ar fi consumat LSD înainte să scrie Cârtița.“

NPR

În 1938, moartea nu mai e capătul vieții. Dimpotrivă, este o continuare în altă dimensiune, pentru că oamenii au descoperit viața de apoi. Imperiul Britanic s-a extins până la Tărâmul Verii, o metropolă pentru cei recent decedați. Dar Britania nu e singura care vrea puterea în viața asta – și în următoarea. Spionii sovietici sunt și ei acolo, cu tehnologia potrivită pentru a construi un nou zeu.

Agenta Rachel White nimerește în miijlocul unui complot și trebuie să facă imposibilul: să prindă un om care e deja mort.

 

„Conspirații și intrigi tipice romanelor cu spioni, dar cu un fundal extrem de ingenios.“

Chicago Tribune

„Ca tot ce era permanent în Tărâmul Verii, casa fusese clădită din suflete. Fiecare dintre cărămizile ei era o piatră luz, miezul adamantin care rămânea după Destrămarea completă a unui suflet, când gândul și memoria nu mai existau. Cu milenii în urmă, Vechii Morți – denumirea escatologilor pentru cei din civilizația pierdută care precedase epoca modernă – le adunaseră și le utilizaseră pentru a crea Orașul Verii. Iar apoi străvechii constructori dispăruseră. După ce inventarea ectofonului deschisese explorarea vieții de apoi, la începutul secolului, sosiseră morții Angliei. Eterhitecții remodelaseră orașul, inclusiv casa lui Peter, care devenise o reședință victoriană potrivită unui gentleman. Însă cărămizile păstraseră și alte memorii și, dacă nu le arătai cine era stăpânul, se cam risipeau.“

Mormântul hanului de Mathew J. Kirby

Titlu: Mormântul hanului 

Autor: Mathew J. Kirby 

Editura: Paladin

Titlu original: An Assassin’s Creed series – Last Descendants

Traducere din limba engleză de Ana‑Veronica Mircea

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 320

 

SINGURELE FANTOME SUNT CELE DIN ADN-UL VOSTRU

Conflictele dintre Asasini și Templieri continuă. Crezul ghidează acțiunile Asasinilor și îi face să pară mai onorabili, deși încă nu este clar cine are intenții mai bune. Memoria genetică a celor șase tineri oferă ambelor societăți secrete posibilitatea de a localiza mormântul unui han mongol, în care a fost ascuns al doilea vârf al Tridentului. Vor reuși „ultimii descendenți” să găsească arma mult râvnită?

„Ironiile” au fost formulate de unul dintre cei mai înțelepți Asasini din istorie: Altaïr.

Frăția noastră se străduiește să instaureze pacea, dar ucidem.

Ne dăm silința să deschidem mințile oamenilor,

dar cerem supunere față de Crez. Ne străduim să dezvăluim

pericolele credinței oarbe, dar o practicăm noi înșine.

Astea sunt „Ironiile”.

 

„Autorul zugrăvește o zonă gri a moralului, sugerând că niciuna dintre tabere nu are de partea ei adevărul și/ sau dreptatea. Este un punct de vedere diferit față de jocul video, dar perfect valid, aducând o nouă perspectivă conflictului străvechi dintre Asasini și Templieri.” nicolenadeau24.wixsite.com

„Ritmul alert și succesiunea de revelații, amplificate de finalul pe muchie de cuțit, sunt tot atâtea premise pentru o lectură cu sufletul la gură și așteptarea cu nerăbdare a continuării.” granitemedia.org

„Kirby combină excelent istoria cu science-fictionul; în esență este un roman despre călătorii temporale, dar în care trecutul este imutabil. Personajele sunt incredibil de veridice, ca și ritmul susținut al intrigii, care se termină printr-un punct culminant ce urmează a fi soluționat în volumul final.” scifichick.com

„Adolescenții implicați în ambele tabere ale conflictului revin acum în simulări ale Chinei medievale stăpânite de mongoli și sfâșiate de războaie, angrenându-se într-o cursă contra-cronometru pentru a descoperi următoarea Parte a Edenului.” chapters.indigo.ca

„O continuare de calitate a seriei, mult mai dedicată stra‑ tegiei decât volumul anterior. Surpriza finală este într-adevăr neașteptată.” Scott Whitney