Titlu: Orașul oglinzilor
Serie: Transformarea #3
Autor: Justin Cronin
Editura: NEMIRA
Titlu original: The City of Mirrors (2016)
Traducere de Andreea Florescu
Anul apariției: 2020
Număr pagini: 816
Media pe Goodreads: 4,20 (din 47.782 note)
O trilogie magnifică pe care am început-o acum
patru ani, și pe care am terminat-o abia zilele acestea. Seria lui Justin
Cronin reprezintă, din punctul meu de vedere, o capodoperă a literaturii de
consum. Deși subiectul este apocaliptic și post-apocaliptic, cărțile nu pot fi
încadrate într-un gen anume, deoarece există o mulțime de elemente horror,
science-fiction, fantasy, thriller, multe părți având chiar o atmosferă
western. Autorul construiește un univers uriaș pe care apoi îl distruge, urmând
să-l refacă, pentru a-l arunca din nou în haos. Acțiune cât cuprinde, personaje
excepționale și un mozaic de teme care configurează o lume originală în care
umanitatea își joacă ultima carte, pentru a se salva de la extincție. Primul
volum a fost superb, al doilea puțin mai lent, dar plin de suspans, iar al
treilea a fost deznodământul exploziv al unei lumi care încearcă să renască din
propria cenușă.
Ar fi incorect să
vorbesc despre „Orașul oglinzilor” fără să mă raportez și la primele două
volume. De la început, suntem introduși într-un peisaj apocaliptic. Odată cu
Proiectul Noe, doisprezece condamnați sunt intenționat infectați cu un virus
necunoscut ce le oferă puteri incredibile cu ajutorul cărora vor ajunge să
stăpânească lumea. Scopul experimentului a fost cel de a crea soldatul perfect,
însă lucrurile au mers extrem de prost, iar lumea cunoscută a ajuns la marginea
existenței. Toate continentele au fost împânzite de virali, niște creaturi,
între vampiri și zombie, care sunt controlate de cei doisprezece criminali.
Însă omenirea este o specie care nu vrea nici cum să dispară, iar doisprezece
mari eroi, împreună cu Amy, o fată infectată care poate să își controleze
puterile, încearcă să pună capăt acestui regim al terorii.
Primele două volume ne prezintă lupta lui Amy, și a
prietenilor ei, împotriva celor doisprezece zei malefici, înfruntări în care
mulți și-au pierdut viața, dar în care forțele răului au fost biruite. Însă
războiul nu s-a terminat, fiindcă în spatele acestor monștri s-a aflat tot
timpul o ființă însetată de răzbunare, un om care a pierdut totul, iar acesta
este Zero, prima persoană infectată cu virusul din Proiectul Noe. Mai mult decât
un roman de acțiune și mai mult decât un final apoteotic al acestei trilogii,
„Orașul oglinzilor” ne oferă, în sfârșit, un răspuns cu privire la cine este cu
adevărat Zero și de unde a pornit dorința lui ucigașă. Cel mai interesant lucru
este că trecutul său e relatat chiar de el, ceea ce te face să empatizezi și
să-i înțelegi, într-un fel, acțiunile. În plus, denumirea de Zero este lăsată
laoparte, iar antagonistul e prezentat cu vechiul lui nume. Nu e vorba în
totalitate despre un criminal odios, ci despre o ființă tulburată de marile
evenimente tragice ale vieții. În primă fază, m-a deranjat dialogul lui Zero,
care se întinde pe zeci de pagini, dar, fiind introdus atât de adânc în
poveste, am ajuns să înțeleg furia imensă care l-a condus la gesturile cumplite
pe care le-a comis.
Ar fi momentul să
vorbesc puțin și despre protagoniști. Așadar, cred că cel mai important
personaj, pe lângă Amy, este Peter Jaxon, băiatul care și-a dus toată copilăria
în umbra fratelui său mai mare, dar care a devenit soldat peste noapte și a
reușit să-și protejeze oamenii până în ultima clipă. Peter este excepțional
pentru că e un foarte bun strateg, devenind, nu de puține ori, mintea grupului,
iar rolul cel mai important îl va avea în finalul poveștii. Nu doar Peter este
un personaj plin de iubire și de compasiune – toți protagoniștii lui Cronin
sunt niște eroi care se pun mereu pe ultimul plan, scopul fiecăruia fiind de
a-i salva pe ceilalți. Nu are rost să vorbesc despre fiecare personaj în parte,
pentru că ar fi foarte multe lucruri de spus, așa că cel mai bine ar fi să-i
descoperiți când veți citi. Cu toate că ei formează un grup compact, fiecare
are o poveste atât de bine realizată, încât ai impresia că ai de-a face cu un
om în carne și oase, și nu cu o figură inventată de mintea unui scriitor.
Cronin își înzestrează eroii și antagoniștii cu sentimente puternice prin care
ei sunt umanizați sau cu totul dezumanizați.
Întreaga serie este construită pe un fundal mitico-religios. Pe
lângă o fată cu puteri extraordinare, Amy este mântuitoarea lumii, lucru
justificat atât de comportamentul ei iubitor și înțelept, cât și de relația cu
cei doisprezece prieteni care luptă pentru a birui răul. De cealaltă parte, îl
avem pe Zero care este, în mod clar, anticristul, însă, în această poveste, și
acesta are parte de doisprezece apostoli, doisprezece monștri care aduc
sfârșitul. În plus, evenimentul de la care pornește totul se numește Proiectul
Noe. În cadrul experimentului, acest nume nu are nici un sens, însă după ce
lumea este năpădită de virali, virusul poate fi văzut ca un potop, în mijlocul
căruia fiecare comunitate își construiește propria arcă pentru a se salva.
Așa cum spuneam în
primul paragraf al recenziei, trilogia „Transformarea” constituie o lucrare
aparte, un text care există ca ficțiune, dar care ne vorbește despre o problemă
extrem de importantă, și anume despre puterea umanității de a rezista în fața
unui cataclism. Rămâne la latitudinea fiecărui cititor modul în care percepe
această serie, cert e că este o poveste atât de bine realizată, încât nu o vei
uita curând. Dacă nu ai aruncat încă o privire peste aceste volume, atunci sfatul
meu e că e timpul să o faci. Nu garantez că va fi o lectură satisfăcătoare pentru
toată lumea, dar sunt sigur că dacă o vei duce la capăt, nu vei avea nimic de
regretat. Nu are rost să mai repet cât de mult mi-a plăcut, așa că, dacă v-am
stârnit pofta pentru o trilogie bună, aștept, aici, opiniile voastre.
