Recenziile Mădălinei 65 - Menajera e cu ochii pe tine de Freida McFadden

Titlu: Menajera e cu ochii pe tine 

Serie: Menajera (#3)

Autor: Freida McFadden

Editura: BOOKZONE

Titlu original: The Housemaid Is Watching (2024)

Traducere de Mihaela Apetrei

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,93 (din 187.522 note)

 

            Ne-a fost frică de ea... Am iubit-o și urât-o în același timp, i-am apreciat curajul și hotărârea de a face ordine într-o lume modelată de mâinile de fier ale bărbaților abuzivi, capi ai familiilor care au impresia că știu ce e mai bine pentru consoartele lor, chiar dacă asta înseamnă să le zvânte în bătaie sau să le sechestreze în casă, doar pentru că sunt mânați de niște instincte barbare și bolnave de a controla totul, de la cuvintele pe care au voie să le rostească bietele martire pe care le numesc „soții”, până la cerceii pe care au voie să-i poarte. Dar, mai presus de orice, ne-a fost dor de ea și de personalitatea ei puternică. Din primele două volume, ne-am obișnuit cu felul ei de a fi, mereu gata să treacă la acțiune, nesuportând nedreptatea și violența masculilor, așa-zișilor ALFA, care instaurează un regim de teroare în propriile lor case. Însă acum, în al treilea volum, lucrurile stau altfel... Ea nu mai apare ca o menajeră-justițiară care, aproape asumându-și rolul unui dumnezeu ce umblă printre muritori, le plătește abuzatorilor cu aceeași monedă, ci o cunoaștem pe femeia casnică, mama supra-protectoare care, păstrând amintirea trecutului zbuciumat, un portofoliu gros al celor pe care i-a înlăturat în drumul spre libertate, trăiește prezentul așa cum n-a mai făcut-o niciodată. Sunt sigură că v-ați dat deja seama despre cine e vorba...

            Millie a avut un singur vis – să aibă grijă de propria gospodărie, să-și crească copiii cu dragoste, departe de imaginea celei care a fost cândva, și să ducă o viață tihnită alături de cel pe care îl iubește. Zis și făcut. După 14 ani în care a făcut curățenie prin casele și viețile altora, protagonista noastră se mută împreună cu Enzo, soțul ei, și cu cei doi copii, Ada și Nico, într-o casă veche, dar frumoasă, fiind pregătită să înceapă un nou capitol. Chiar dacă situația lor financiară nu e roz, reușesc să angajeze o menajeră, ca Millie să se poată odihni așa cum se cuvine. Dar problemele familiei Accardi abia acum încep. Să spunem doar că vecina sexy, foarte băgăcioasă și enervant de frumoasă, cam tulbură apele. Suzette este o scorpie veritabilă care își tratează soțul ca pe un cățeluș, flirtând fără rușine cu Enzo, care răspunde avansurilor ei fără perdea, ceea ce o face pe Millie să creadă că soțul ei o înșală. Încrederea ei nemărginită în Enzo începe să se clatine, primind lovitura de grație atunci când chipeșul italian recunoaște că a comis o crimă, care, la prima vedere, pare un omor din dragoste. Jonathan, soțul lui Suzette, este găsit înjunghiat, zăcând într-o baltă de sânge în propria sufragerie. Toate dovezile îl incriminează pe grădinar, însă, așa cum bănuiți deja, lucrurile nu sunt atât de simple precum par.

Freida McFadden construiește al treilea volum al seriei „Menajera” ca pe un puzzle în care mai multe piese se potrivesc în același loc, fiecare dând alt curs poveștii. Cu toate că Millie e protagonista romanului, pasivitatea ei o trimite în plan secund, lăsând impresia că e o marionetă în propria sa existență. Dintr-o justițiară care știa tot ce mișcă, ajunge o femeie înconjurată de secrete. E deposedată de identitatea de menajeră, rămânând doar cu atribuțiile de mamă care se confruntă cu lucruri obișnuite, precum plata facturilor, un băiat neastâmpărat cu probleme la școală și o fiică mult prea inteligentă pentru vârsta ei, mereu conștientă de trecutul care o bântuie, fiind secondată de apariția Marthei, femeia angajată de Enzo să deretice prin casă, în așa fel încât Millie să se poată ocupa de serviciu și copii. Dar aici apare o confuzie, subliniată chiar și de titlu, „Menajera e cu ochii pe tine”. Care menajeră? Și pe cine urmărește? Două întrebări ce ne dau de gândit, încurcând și mai tare ițele. Un aspect interesant al poveștii e că, de data asta, imaginea bărbatului în general, pe care o prezintă Millie, oscilează între violență și blândețe sub influența acțiunilor lui Enzo, care iese din anonimat, primind un rol principal. Perspectiva se schimbă și în ceea ce privește poziția femeii. Ea nu mai e o victimă, ci devine (poate) la fel de perfidă ca bărbatul, acoperindu-l, mințind cu nonșalanță și profitând de orice avantaj pe care-l poate obține.

În ciuda faptului că „Menajera e cu ochii pe tine” începe ca un roman de familie ce nu promite prea multe, pe parcurs se transformă într-un thriller plin de suspans, cu un fir narativ complicat, răsturnări de situație neașteptate și cu un final clasic, dar cu un puternic impact emoțional. E o lectură alertă, chiar dacă pe alocuri se mai împotmolește, insistând mult pe aceleași lucruri ce, în esență, parcă nu au sens, cu personaje vechi și noi, vieți distruse și speranțe spulberate, minți ușor de manipulat, frică și dorințe doar pe jumătate împlinite, dar, mai înainte de toate, un adevăr crunt, care, de-ndată ce iese la iveală, poate zdrobi și cele mai puternice inimi.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 80 - Regina roșie de Juan Gomez-Jurado

Titlu: Regina roșie 

Serie: Antonia Scott #1

Autor: Juan Gomez-Jurado

Editura: BOOKZONE

Titlu original: Reina Roja (2018) 

Traducere de Mălina Panait

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 512

Media pe Goodreads: 4,10 (din 25.451 note)

 

Nu știu dacă s-au aliniat astrele sau dacă e doar mâna destinului, dar cert e că am ajuns să citesc două rescrieri după Sherlock Holmes, una după cealaltă, cu câteva zile pauză între ele. Ce-i drept, în ultima vreme avem de-a face cu o adevărată avalanșă de romane „holmesiene”, unele evident din sfera Thrillerului, precum „Cuvântul e crimă”, de Anthony Horowitz, „Diavolul și apa întunecată”, de Stuart Turton, sau „Obscuritas”, de David Lagercrantz, despre ultima am scris chiar săptămâna trecută, iar altele abordând chiar genul Science-Fiction, și aici cel mai bun exemplu cred că e „Portalul Albuquerque”, de Peter Clines. După cum putem observa din câteva căutări pe Goodreads, se pare că majoritatea autorilor care utilizează această formulă sunt de origine anglo-saxonă, adică mai mult sau mai puțin conaționali cu marele Arthur Conan Doyle. Însă există și câteva situații excepționale, în care fenomenul și-a depășit granițele, reușind să se infiltreze atât în literatura europeană nordică, cât și în sfera Crime-ului iberic. Așadar, astăzi facem o călătorie în însorita Spanie, acolo unde vom urmări intriga din „Regina roșie”, de Juan Gomez-Jurado, primul volum al trilogiei „Antonia Scott”.

  Antonia Scott este o persoană foarte specială, pentru că mintea ei este capabilă să facă asocieri incredibile, într-un timp extrem de scurt. Ea vede tipare acolo unde alții nu observă nimic și ține minte detalii pe care ceilalți le trec cu vederea, indexând astfel, în propriul creier, tot ceea ce există sau se mișcă în jurul ei. Chiar dacă pare că ea are o abilitate pozitivă, lucrurile nu stau tocmai așa, pentru că poate retrăi moartea unei persoane dragi de fiecare dată când se gândește la aceasta. Datorită aptitudinilor sale excepționale, Antonia a făcut cândva parte dintr-o agenție secretă de investigații, cercetând și rezolvând nenumărate cazuri de crimă. Dar la ultima ei anchetă ceva a mers prost, incredibil de prost, iar de atunci femeia refuză să mai facă parte din proiectul pe care foarte puțini oameni îl cunosc sub numele de „Regina Roșie”.

  Dar s-o lăsăm pe protagonista noastră în pace deocamdată și să ne concentrăm atenția asupra lui Jon Gutiérrez, un polițist care are parte de o zi plină de surprize nefericite. Mai întâi, a fost prostituata aia pe care a vrut s-o ajute, plasând 375 de grame de heroină în mașina proxenetului, o operațiune pe care chiar „săraca fată” a filmat-o și a distribuit-o pe tot internetul. Pe urmă, de parcă nu era suficient că trebuia urgent să-și dea demisia de la locul de muncă, nemernicii l-au acuzat și de trafic de droguri, o faptă care aduce cu sine câțiva ani buni de închisoare. Iar acum, în timp ce se gândea că nu va mai gusta poate niciodată minunata tocană de pește făcută de mama lui, a apărut și tipul ăsta ciudat care-și zice Mentor și care spune că, totuși, ar putea scăpa cu mâinile curate. Însă există o singură condiție... Gutiérrez trebuie să meargă la Antonia Scott acasă și s-o convingă să revină în joc, pentru că răul pare să planeze din nou deasupra Madridului.

  Sincer, trebuie să vă spun că am doar cuvinte de laudă despre această carte, pentru că este scrisă extraordinar de bine. În primul rând, avem parte de doi protagoniști ieșiți din tipar, care mi-au devenit foarte repede simpatici. Ei nu sunt detectivi fără cusur, ci niște persoane cu probleme, care se confruntă zilnic cu partea negativă a vieții. Există frustrări, există regrete, există chiar și clipe în care eroina se gândește la sinucidere, fapt care apare de altfel chiar în prima frază a poveștii. În al doilea rând, avem de-a face cu un personaj negativ care știe cum să opereze, ce vrea să transmită prin omorurile lui și cine trebuie să plătească cu adevărat pentru acestea. Mai mult decât atât, ucigașul trimite la clasicul arhetip din Thrillerele cu tentă religioasă, la psihopatul care este condus de o idee mai puternică decât propria sa rațiune. Cât despre ritmul alert, care nu te lasă nici să respiri, sau despre atenția minuțioasă a autorului la detalii, asemeni personajului său, nici nu mai are rost să vorbesc...

   Pe de o parte, roman detectivistic plin de suspans, pe de alta, o poveste despre doi oameni ajunși pe marginea prăpastiei, „Regina roșie” reprezintă o proză provocatoare, în care eterna confruntare dintre bine și rău este dusă la un alt nivel. Astfel, cel care va reuși să fie cu un pas înaintea celorlalți va obține, în final, victoria, pentru că doar cea mai iscusită minte va putea pune capăt unui masacru de proporții uriașe. Deși nu a trecut mult timp de când am terminat cartea, abia aștept să mă apuc de „Îngerul negru”, pentru că aventura noastră nu se termină nicidecum aici, iar Gomez-Jurado pare să ne fi pregătit multe surprize în cazul în care vom decide să-i continuăm seria.

             

COMANDĂ CARTEA 

Lore de Alexandra Bracken

Titlu: Lore 

Autor: Alexandra Bracken 

Editura: BOOKZONE

Traducere de Oana Stănescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 640 

 

O dată la fiecare 7 ani, începe Agon. Drept pedeapsă pentru o rebeliune trecută, nouă zei din panteonul Greciei Antice sunt forțați de Zeus să cutreiere Pâmântul timp de 7 zile ca muritori, vânați de urmașii unor familii străvechi, toți nerăbdători să-i ucidă, să le ia puterile și să devină nemuritori.

Cu mult timp în urmă, Lore Perseous a fugit din această lume brutală după ce familia ei a fost ucisă cu cruzime de o familie de vânători rivală, întorcând astfel spatele gloriei eterne promise de vânătoare. De mulți ani, Lore încearcă să nu cedeze în fața dorinței de a se răzbuna pe bărbatul, acum devenit zeu, pe care îl consideră responsabil pentru moartea familiei ei.

Totuși, când următoarea vânătoare începe în New York, doi participanți îi cer ajutorul: Castor, un prieten din copilărie pe care îl credea mort de multă vreme și Atena, una dintre ultimii zei originali.

Zeița îi propune o alianță împotriva dușmanului lor comun și o metodă prin care poate ieși definitiv din Agon. Dar decizia lui Lore de a-și lega destinul de soarta Atenei și de a reîncepe vânătoarea va avea un preț mortal – și nu se știe dacă va fi suficient pentru a opri ascensiunea unui nou zeu a cărui putere poate îngenunchea întreaga umanitate.

COMANDĂ CARTEA