ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Joc mortal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Joc mortal. Afișați toate postările

joi, 20 iunie 2024

Recenziile lui Gică 189 - Joc mortal de Michael Caine (CRIME CLUB)


Titlu: Joc mortal 

Autor: Michael Caine 

Editura: NICULESCU

Titlu original: Deadly Game (2023)

Traducere de Adina Pintea

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 376

Media pe Goodreads: 3,56 (din 559 note)

 

Cum sună rețeta unui thriller de școală veche? Cam așa... Se ia o amenințare globală, o bombă atomică, un virus letal sau, în cazul de față, o armă radioactivă. Se adaugă un polițist sau un spion (sau/și o echipă de agenți speciali) angajat în slujba statului sau, cel mai adesea, de o agenție privată, recunoscut în breaslă pentru misiunile duse la bun sfârșit, ieșit din comun, cu trăsături fizice demne de un erou DC și bun strateg. Se presară aproape în fiecare capitol mercenari sau mafioți, asasini pe care omul nostru să-i ia în colimator, secerându-i prin tehnici din artele marțiale și cu arme albe și de foc și ajutându-i pe cei aflați la ananghie. Se degustă pe parcurs, ca bucătarul/scriitorul să-și dea seama dacă e destul de condimentat și se lasă să fiarbă la foc mic până când acțiunea dă în clocot, mai exact până în momentul în care protagonistul se întâlnește cu omul din spatele scenariului apocaliptic, pe care urmează să-l anihileze într-o ultimă confruntare plină de orgolii și scântei.

Avem schița, acum haideți să vedem scenariul pe care l-a conceput Sir Michael Caine.

La o groapă de gunoi din estul Londrei este găsit un container suspect, de dimensiunile unei valize, pe care sunt inscripționate litere, cifre și simboluri ce avertizează cu privire la pericolul radioactiv. Cei doi sortatori de deșeuri își dau repede seama despre ce este vorba și raportează incidentul. Însă, până când polițiștii și tehnicienii ajung la fața locului, valiza dispare, iar cei doi angajați sunt găsiți inconștienți. Conform zvonurilor, se pare că în container s-ar afla uraniu-235, un compus chimic care ar putea să arunce un oraș de dimensiunile Hiroshimei în aer. Altfel spus, istoria s-ar putea repeta în orice clipă, și e de competența organelor legii să recupereze materialul toxic care ar trebui să se afle la 200 de metri sub pământ. Prin urmare, Harry Taylor, de la OS22, unitatea pentru Operațiuni Speciale din cadrul Scotland Yard, și echipa sa sunt trimiși din nou pe teren, pentru a da de urma organizației interlope în mâinile căreia se află soarta Marii Britanii.

Să analizăm puțin personajele... Harry Taylor e șeful OS22, aka protagonistul. Doarme trei ore pe noapte, dar e fresh, a fost în Afganistan, dar nu are nicio traumă. Se aruncă cu capul înainte în luptă indiferent de riscuri, își respectă colegii, pe John și Iris, însă pe plan personal nu are nimic de protejat. Partenerul și prietenul său, inspectorul John Williams, divorțat de curând din cauză că era 24/7 în exercițiul funcțiunii, merge la sala de forță și lovește cu pumnii și picioarele în sacul de box ca să-i treacă oboseala. Sergen­tul Iris Davies, cea pentru care Harry are o slăbiciune, e o lunetistă fără egal, și  se furișează pe tocuri prin sediul unei organizații interlope. Neverosimil, așa-i? Dar de ce a ales Michael Caine să-și prezinte cei trei eroi ca pe niște supraoameni? Ca pe Super-Man, Bat-Man și Wonder Woman? Și de ce avem parte tot de atâția antieroi? S-o fi dat intenționat în clișee? Sau oare miza romanului să fie cu totul alta?

Răspunsul e simplu... Doamnelor și domnilor, înaintea voastră nu se află un roman de spionaj complex, ci o parodie a thrillerului care se scria odinioară. Pornind de la un pericol real, posibilitatea unei noi amenințări globale după Covid19 și Războiul din Ucraina, redată printr-o mixtură între cele două, adică printr-un Război Biologic (sânge și boală), și ideea conform căreia ne-am afla în timpul unui „Al Doilea Război Rece”, Sir Michael Caine dezvoltă o intrigă plauzibilă prin care-și introduce personajele excepționale. Și ca balanța să fie în echilibru, aduce în peisaj și trei antagoniști pe măsură, pe Julian Smythe, un baron al drogurilor englez, pe Vladimir Voldrev, un mafiot rus ce deține o insulă în Caraibe, și pe Xavier Ramirez, supranumit noul rege din Juarez, șeful unui cartel din Mexic. Și așa începe o cursă contracronometru, un joc de-a șoarecii criminali și pisicile justițiare, care-i va aduce pe eroi și antieroi spre final împreună, pregătindu-i pe spectatori pentru momentul în care măștile vor cădea.

Deși problema expusă e tratată cu ironie, naratorul scoțând clișeele unul câte unul la suprafață, romanul nu duce lipsă de acțiune. Avem momente tensionate în care nu știm dacă cei trei polițiști vor supraviețui, lupte descrise cu acuratețe, chiar și explozii. Povestea noastră se desfășoară aidoma unui joc (mortal) de fotbal american, în care containerul cu uraniu-235 reprezintă mingea, iar jucătorul care va înscrie primul va schimba pentru totdeauna soarta Angliei. Dar nu vă faceți griji, fundașii noștri sunt pe poziții, gata să oprească orice ofensivă a adversarilor. Și deasupra tuturor e arbitrul (păpușarul), cel care știe în ce direcție se îndreaptă spectacolul și se pregătește, în timp ce aruncă câte-o carte din mânecă pe teren, pentru marea și ultima dezvăluire ce ne va lăsa pe toți (dar nu și pe el) fără cuvinte.


Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Michael Caine:

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu

Falled

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Fata Cu Carte