Titlu: Corabia magiei
Serie: Corăbiile însuflețite #1
Autor: Robin Hobb
Editura: NEMIRA
Titlu original: Ship of Magic (1998)
Traducere de Ana-Veronica Mircea
Anul apariției: 2019
Număr pagini: 856
Media pe Goodreads: 4,13 (din 71.407 note)
Pentru Clubul de Carte Cluj, din această lună,
am avut de înfruntat o adevărată provocare – un Epic Fantasy de 856 de pagini
despre călătorii pe mare, corăbii vii mai pretenţioase decât oamenii din
echipaj, piraţi avizi de putere şi intrigi de familie mai încâlcite decât un
năvod. Trebuie să recunosc că am ezitat puţin înainte să mă apuc de „Corabia
magiei”, având în vedere grosimea volumului, însă, după ce l-am început, nu
l-am mai putut lăsa din mână. Plin de acţiune, magie, violenţă, sacrificii şi
personaje misterioase, romanul de faţă ne dezvăluie o lume a corăbierilor
pentru care pământul oferă doar distracţii şi plăceri efemere; a negustorilor
care se laudă cu cele mai nepreţuite comori, dar şi a sclavilor ce trăiesc
într-o mizerie cruntă, până în momentul în care sunt vânduţi pentru profit.
Robin Hobb construieşte un univers de o complexitate greu de pus în cuvinte,
netrecând cu vederea nici o faţetă, fie ea strălucitoare, fie de-a dreptul
dezolantă. Cu toate astea, „Corabia magiei” este doar o frântură din acest
univers uriaş, fiind prima parte a trilogiei „Corăbiile însufleţite”, ce vine
în continuarea seriei „Farseer”. Dar cred că am lungit-o prea mult, aşa că să
ridicăm pânzele şi să vedem ce ne aşteaptă la orizont.
Althea este fata cea mică a familiei vestrit şi
fiica în care se reflectă cel mai bine imaginea băiatului pe care Ephron şi
Ronica nu l-au avut. Din acest motiv, ea şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa
la bordul Vivaciei, muncind cot la cot cu marinarii cei mai destoinici şi învăţând
de la tatăl ei tot ce trebuie să ştie un bun negustor. Toţi anii petrecuţi pe
mare au făcut-o pe Althea să spere că va deveni următorul căpitan al Vivaciei,
însă decizia neaşteptată a lui Ephron i-a dat planurile peste cap. Corabia i-a
fost dată surorii sale mai mari, keffria, şi soţului ei, un om impulsiv care le ştie pe toate, iar acum tot ce mai
poate face Althea este să demonstreze că ea este moştenitoarea de drept a
Vivaciei, chiar dacă asta înseamnă să se împotrivească ultimei dorinţe a
tatălui şi să încalce toate normele bunei cuviinţe.
Ah, am uitat să precizez un amănunt esenţial. 😉 Vivacia
nu e o corabie obişnuită – ea este vie, fiind construită, în totalitate, din
lemn-vrăjitor, un material foarte scump, ce se găseşte doar în Ţinutul Ploilor
Sălbatice şi care poate fi plătit doar pe parcursul mai multor generaţii. Dar
să trezeşti o corabie din lemn-vrăjitor nu este uşor. Ea are nevoie de viaţă,
mai exact de viaţa a trei căpitani ce aparţin aceleiaşi familii de negustori.
După moartea lui Ephron Vestrit, Vivacia a deschis în cele din urmă ochii. Acum
ea are voinţă proprie, poate vorbi, poate plânge sau râde, cu alte cuvinte,
poate simţi tot ce simte un om. E drept că la început pare pierdută, dar, pe
parcurs, caracterul său se consolidează, devenind o femeie-corabie pe cât de
sensibilă, pe atât de puternică şi orgolioasă.
Am apreciat mult faptul că relaţiile de iubire
nu intervin în desfăşurarea acţiunii, întrerupând momentele tensionate sau
bătăliile pe viaţă şi pe moarte. De altfel, dragostea este prezentată ca o
necesitate, şi nu ca o flacără mistuitoare, personajele dând dovadă de mai
multă raţiune în situaţii de genul decât în altele. Mi-ar fi plăcut ca
intrigile de familie să umple mai puţine pagini, însă, după ce am stat puţin şi
am reflectat, mi-am dat seama că ele sunt necesare. Autoarea insistă extrem de
mult pe anumite aspecte, în special pe disputele de putere dintre bărbaţi şi
femei, ceea ce e uneori destul de enervant. Cu excepţia acestor iţe încurcate,
mai avem şi conflictul dintre negustorii noi şi cei vechi. Primii vor să schimbe
ordinea din Bingtown, pentru a obţine o libertate mai mare de mişcare şi bani,
iar cei din urmă îşi doresc ca vechile hrisoave să fie respectate până la
ultima literă. Tensiunea crescândă dintre cele două facţiuni vesteşte izbucnirea
unui adevărat război din care nu se ştie câţi vor mai ieşi teferi.
Bineînţeles că şi în această poveste avem de-a
face cu o miză feministă foarte puternică. Althea nu e femeia tradiţională
pentru care soţul şi casa reprezintă cea mai mare împlinire, aşa cum e sora ei.
Ea este o rebelă, o furtună pe două picioare, care nu ţine cont de consecinţele
faptelor sale şi care refuză să se folosească de atuurile feminine pentru a obţine
ceea ce îşi doreşte. Protagonista noastră vrea să se impună într-o lume a bărbaţilor
grosolani, preluând toate comportamentele ce nu fac cinste unei femei. Cu toate
astea, nu aş putea să mi-o imaginez altfel pe Althea decât în haine de marinar,
bând şi vorbind deşănţat. La polul opus, se află Vivacia, imaginea frumuseţii
ideale, aflată în postura unei adolescente timide ce îşi face intrarea în
societate. Eroina nu e singura imagine a feminismului. Toate personajele
feminine le eclipsează pe cele masculine, cele dintâi fiind înzestrate cu un
simţ practic şi cu o tărie de caracter mai puternice decât în cazul bărbaţilor
care apar ori ca tirani monstruoşi, ori ca
nişte efeminaţi. Însă există cineva care îşi păstrează virilitatea. Este
vorba despre Kennit, căpitanul piraţilor, un om crud, dar drept, singurul care
poate trece de la nepăsare la empatie într-o fracţiune de secundă.
Mi-ar fi imposibil să vorbesc despre fiecare
personaj în parte, pentru că asta ar însemna să umplu zeci de pagini. Robin
Hobb are un talent fenomenal de a-şi impregna cărţile cu o groază de figuri – unele
emblematice, iar altele pe care s-ar putea să le uiţi imediat după ce ai închis
coperta. „Corabia magiei” nu e un roman pe care îl citeşti pentru acţiune, ci
pentru construcţia de lume – pentru a lua parte la o saga epică. Eu nu mi-am
putut stăpâni curiozitatea, aşa că m-am apucat de volumul doi al seriei, pe
care l-am devorat la fel de repede ca pe primul. Acum nu-mi rămâne decât să aştept
ultima parte a trilogiei și credeţi-mă că sunt foarte curioasă cum se va
termina această poveste amplă, întortocheată și plină de surprize.