Titlu: Offline
Autor: Arno Strobel
Editura: Lebăda Neagră
Titlu original: Offline (2020)
Traducere de Adriana Marinescu
Anul apariţiei: 2021
Număr pagini: 360
Media pe Goodreads: 3,81 (din 1.730 note)
M-am apucat de „Offline” într-o seară, pe
la 22:30, şi, sinceră să fiu, nu cred că a fost cea mai inspirată idee. Am reuşit
să citesc doar şase pagini, suficient cât să mă apuce frica şi să-mi fac o părere
despre ce mă aşteaptă. Vă daţi seama că nu am renunţat, aşa că am revenit a
doua zi cu forţe proaspete, gata să fac faţă vocilor macabre care pregătesc
fundalul unor crime de-a dreptul îngrozitoare. Arno Strobel face uz de toate
elementele necesare pentru a construi un Thriller cu nuanţe Horror de toată frumuseţea
– captivant, plin de suspans, cu o atmosferă întunecată, aşa cum numai un bun
scriitor german ar putea realiza. Este un roman de criză în care timpul şi spaţiul
sunt în avantajul criminalului, şi în care orice pas greşit îi poate aduce pe
protagonişti mai aproape de moarte.
O
echipă de IT-şti este trimisă, de firma
la care lucrează, într-o vacanţă de relaxare, iar singura condiţie care li se impune
este să nu aducă nici un dispozitiv electronic cu ei. Până aici, totul e cât se
poate de normal şi de inofensiv, însă excursia lor se va transforma curând
într-un adevărat coşmar şi într-o cursă contracronometru pentru supravieţuire.
La grupul lor se vor alătura trei instructori şi cei doi administratori ai
hotelului în care vor fi cazaţi. Numărul personajelor ajunge, astfel, la treisprezece,
un număr ghinionist ce nu este ales întâmplător. Ei vor rămâne blocaţi într-un
hotel nefuncţional, îngropat sub zăpezi, departe de civilizaţie şi fără
posibilitatea de a cere ajutor. Lucrurile se complică şi mai mult atunci când îşi
dau seama că printre ei se află un criminal periculos care nu stă cu mâinile în
buzunar şi decide să-şi pună în aplicare planurile odioase. Nimic nu mai e
sigur, încrederea devine ceva rar, groaza fiind cea care face legea.
Personajele
sunt prezentate ca un grup compact, astfel încât nu avem timp să aflăm
individualităţi despre ele. Abia în momentul în care sunt puse într-o situaţie
limită, personalităţile lor ies cât de cât la iveală. Cei treisprezece
„prizonieri” sunt departe de a lucra împreună, pentru a-l găsi pe adevăratul
criminal. Fiecare încearcă să-şi demonstreze nevinovăţia, dar şi să arate cu
degetul spre celălalt care devine proiecţia unui posibil ucigaş psihopat. Ceea
ce descoperă unii despre alţii este doar o formă de dezvinovăţire, ci nu o dorinţă
de a se cunoaşte, iar asta face ca multe aspecte din viaţa personajelor să rămână
în aer. Ritmul alert al acţiunii şi durata scurtă de timp în care au loc toate
aceste evenimente tulburătoare, la care se adaugă finalul brusc al romanului,
m-au făcut să simt nevoia unui epilog în care să mi se explice ce s-a întâmplat
cu fiecare personaj în parte, însă, mai mult ca sigur, nu asta este ceea ce
contează.
Dintre
toate aceste personaje egoiste, protagonista, Jenny, iese în evidenţă prin
atitudinea altruistă de care dă dovadă. Ea este singura care se străduieşte,
până la un punct, să ţină grupul unit, pentru a nu mai apărea şi alte victime.
Deşi are o gândire practică, Jenny e şi naivă, trăgând concluzii pripite. Însă
e greu să gândeşti la rece atunci când trebuie să-ţi împarţi spaţiul personal
cu nişte oameni pe care abia îi cunoşti sau când poţi fi următoarea victimă.
Fiecare are ceva de ascuns, un trecut dubios sau nişte simple nimicuri care pot
da naştere prejudecăţilor şi care pot asigura un loc pe lista suspecţilor.
Arno
Strobel se foloseşte de motive şi simboluri gotice, pentru a construi un
Thriller aparte. Spaţiul în care personajele rămân blocate poate fi comparat cu
unul dintre acele castele bântuite, doar că aici, forţa malefică este
reprezentată de o persoană în carne şi oase. Cei doi administratori ai
hotelului sunt personajele tipice pe care le-ai bănui, în primul rând, de
crimă. Ei sunt nişte maeştri ai locului, cei care ştiu ce se ascunde în fiecare
cameră, şi, totodată, sunt cele mai pasive personaje.
Nu
vreau să vă stric surpriza, aşa că mă voi opri aici cu comentariile. Romanul lui
Strobel mi-a adus aminte de Taylor Adams, iar dacă v-a plăcut „Fără ieşire”,
„Offline” va fi cireaşa de pe tort. Cartea are tot ce-i trebuie pentru a te ţine
în priză: suspans, acţiune, elemente terifiante şi piste greşite care îţi vor
pune instinctele la încercare. Recomand acest volum tuturor celor care vor să
aibă parte de senzaţii tari înainte de a pune capul pe pernă! 😉
