Titlu:
Dispărut într-o clipă
Serie: Kat
& Lock (#1)
Autor: Jo
Callaghan
Editura: TREI
Titlu
original: In the Blink of An Eye (2023)
Traducere
de Luciana Crăciun
Anul
apariției: 2025
Număr
pagini: 424
Media pe
Goodreads: 4,18 (din 10.926 note)
Pentru că avem sentimente... asta ne
face oameni. Pentru că putem distinge între ce vedem și ce simțim, și adesea ne
lăsăm conduși de inconștient și de presimțiri. Ca să prinzi un ucigaș în serie
nu e suficient să pui doi cu doi și să-ți dea patru, trebuie să observi calculele
din spatele ecuației, să te lași pradă senzațiilor, să elimini posibilul, după
cum a spus amicul Sherlock Holmes, ca să ajungi la probabilități, doar atunci
vei putea să iei urma vânatului. Mintea umană (oricât de bolnavă ar fi) nu
funcționează după șabloane, nu e proiectată în HTML sau JAVA, nu poate fi
definită prin concepte anatomice... Funcționează după ce observă, însă mai mult
după ce are impresia că observă, realizează conexiuni aparent imposibile și
trage concluzii care ar pune în dificultate orice aplicație bazată pe AI. Bineînțeles
că suntem supuși greșelii, dar poate că șirul acesta infinit de erori ne aduce
tot mai aproape de adevăr.
La șase luni de la moartea lui John, o altă victimă a cancerului, DCS Kat Frank
se reîntoarce la secție, pregătită să se ocupe de anchetele recente,
străduindu-se să-și abată gândul de la tragedia în urma căreia a rămas văduvă. Nici
nu apucă să pună mâna pe dosare, fiindcă inspectorul-șef McLeish o informează
despre un program pilot care folosește Inteligența Artificială și îi cere să ia
parte la proiect și să evalueze posibilitatea ca un astfel de dispozitiv (sub
forma unei brățări electronice) ar putea să dea o mână de ajutor poliției în rezolvarea
unor investigații despre persoanele dispărute, din ultimii ani, din Marea
Britanie. Decisă să demonstreze că programul este complet inutil (după ce John
a fost diagnosticat greșit de o aplicație medicală bazată pe AI), Kat ajunge
șefa unui mic grup de investigatori, format din Rayan Hassan, un bărbat din
sudul Asiei, care a urmat școala de poliție după ce sora lui a fost agresată, Debbie
Brown, o agentă extrem de competentă, cu toate informațiile la zi, și Edia
Lock, o hologramă proiectată prin AI, cu proporțiile și trăsăturile unui bărbat
de culoare impozant și chipeș.
Analizând o serie de dosare și
eliminând posibilitatea ca unii dintre tinerii dispăruți să fi plecat de
bunăvoie de la domiciliu, neanunțându-și
părinții, frații sau prietenii, EDIA Lock ajunge la concluzia că următoarea
investigație ar trebui să se concentreze asupra lui Will Robinson, un bărbat
alb care a studiat Arta Teatrală, și care a dispărut într-o seară, în timp ce
se îndreptase spre pubul Swan’s Nest. Kat, însă, le propune
celorlalți (sceptică la concluziile mașinăriei) să-și îndrepte atenția spre Tyrone
Walters, un tânăr de culoare care s-a evaporat într-o noapte din campusul
universitar, student la Științe Politice, prieten bun (probabil mai mult de
atât) cu Milly Babbington, fata blondă din camera de alături. Și ca să împace
și capra, și varza, Kat le sugerează celorlalți să pornească, împărțiți în două
echipe, pe urmele celor doi bărbați, excluzând din start ipoteza conform căreia
Will Robinson și-ar fi luat zilele, aruncându-se-n lacul de lângă parc.
Nu trec prea multe minute fără ca
Lock și Kat să se contrazică, însă dezbaterile lor înflăcărate nu fac decât
să-i ajute să elimine pistele greșite, apropiindu-se, fără știrea lor,
de răpitor. Lock nu înțelege de ce Kat vorbește cu poza lui John, de parcă soțul
ei ar putea să fie încă în viață și să-i dea sfaturi, în vreme ce Kat îi
demonstrează partenerului său că toate șabloanele sunt de prisos și că AI-ul nu
va fi în stare niciodată să înlocuiască rațiunea umană. Holograma inteligentă
(proiectată de brățara cu senzori) se infiltrează pe nesimțite în viața femeii,
ajungând s-o asculte și s-o reapropie de Cameron, fiul de optsprezece ani, care
renunță la ieșirea cu ceilalți adolescenți ca să petreacă mai mult timp cu mama
și cu străinul de culoare care încă n-a văzut Terminator 2. Dincolo de poziția
socială (pe care și-o asumă pe jumătate), Lock este un polițist capabil,
reușind în câteva secunde să scaneze sute de mii de baze de date, să proiecteze
hărți direct în spațiu, să redea (holografic) traseele celor doi bărbați și să descopere
înălțimea unei persoane analizându-i dimensiunea ulnei.
Sunt conștient că povestea de față e
doar un strop din potopul de viitoare ficțiuni polițiste în care vom avea de-a
face cu detectivi AI, și, sincer, abia aștept să întâlnesc o entitate digitală care
să joace rolul de antagonist. Lock e un personaj care se face repede plăcut, deși
uneori ajunge să te scoată din sărite. Își dă seama de geneza sa artificială, e
mulțumit pe jumătate de propria persoană, tânjind adesea să înțeleagă ființele neraționale
care i-au scris codul-sursă. Evoluează
odată cu protagonista, îi pare rău atunci când simte că a spus ceva nepotrivit
și se străduiește să-i ofere informații noi șefei și partenerei sale, analizând
scenariile din toate punctele de vedere. Sunt curios ce urmează, deși mi-am dat
seama cum se va sfârși primul volum, mă mănâncă degetele să pun mâna și pe
următoarele, însă aștept traducerile de la Editura Trei, pentru că am
certitudinea că publicul român nu va sta prea mult timp departe de Kat și Lock.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Jo Callaghan:
