Titlu:
Mămici mincinoase
Autor:
Katherine Faulkner
Editura:
LEDA BAZAAR
Titlu
original: The Other Mothers (2023)
Traducere
de Laura Ciobanu
Anul
apariției: 2024
Număr
pagini: 464
Media
pe Goodreads: 3,84 (din 26.940 note)
Să
fii mamă e un job cu normă întreagă, în care trebuie să-ți investești toată
atenția, afecțiunea și energia, în așa fel încât copilul tău să nu ducă lipsă
de nimic și să nu simtă cât ți-e de greu uneori, mai ales atunci când refuză
vehement să se desprindă de tine, agățându-se de gâtul tău ca de un colac de
salvare. În aceste momente dificile, trebuie să reziști, să nu te lași
influențată de lacrimile de crocodil și de zbieretele sfâșietoare, fiindcă tu
știi ce e cel mai bine pentru puiul tău care abia începe să descifreze lumea.
Te gândești în fiecare clipă la dezvoltarea lui și încerci să-i găsești
prieteni, băieței și fetițe de vârsta lui, cu care să se joace, și așa te
împrietenești și tu cu mămicile lor. Ești atât de fascinată de viața lor
perfectă, de hainele elegante și de casele splendide, încât, în scurt timp,
lucrurile devin mai mult despre tine, decât despre copilul tău. Aștepți cu
nerăbdare ieșirile la cafea, îți depășești bugetul cumpărându-ți haine noi și
te străduiești să-ți schimbi viața ca să te potrivești în lumea lor
extravagantă. Dar curiozitatea e prea mare, și, într-o zi, te apuci să sapi
adânc în trecutul noilor tale prietene, descoperind secrete ce ar fi trebuit să
rămână pe veci îngropate, iar asta te pune într-un mare pericol. E prea târziu
să dai înapoi, e prea riscant să mergi înainte, iar dacă stai pe loc, rămâi
captivă între ciocan și nicovală. E imperios necesar să iei o decizie... Ori
mergi până la capăt și dai în vileag tot ce ai descoperit, sperând că familia
ta nu va avea de suferit, ori păstrezi tăcerea și devii una de-a lor, așa cum
ți-ai dorit întotdeauna. Ești pregătită să faci parte din grupul mămicilor
mincinoase?
Romanul
lui Katherine Faulkner poate fi rezumat printr-o ecuație matematică, care ar
suna cam așa: Tash, mamă devotată și iubitoare, care jonglează cu activitățile
cotidiene, îngrijirea fiului său de nici doi ani și lansarea carierei de
jurnalist independent + un grup de joacă exclusivist și costisitor + celelalte
mămici, un trio de femei stilate și bogate, care se laudă cu locuințele
luxoase, vizitele frecvente la SPA și orele în șir petrecute la cumpărături sau
prin cine știe ce restaurante extravagante + o dădacă moartă în circumstanțe
suspecte = o mulțime de probleme pentru cea care se apucă să descâlcească ițele
unui caz plin de neconcordanțe.
Tash
e captivă într-un carusel de complicații și dezamăgiri. Și-a pierdut locul de
muncă; teancul de facturi devine tot mai mare; banii pe care îi primește pentru
articolele pe care le vinde diverselor publicații, la care se adaugă și
salariul de medic al soțului ei, sunt insuficienți pentru nevoile familiei;
apartamentul în care locuiesc e prea mic și prea vechi, iar diminețile ei sunt
acompaniate de plânsete și împotriviri zgomotoase din partea lui Finn, băiețelul
său, care nu vrea să fie lăsat la grupul de joacă. Chinuindu-se să-l desprindă
pe copil de gâtul ei, într-o zi e abordată de Laura, mama lui Oscar,
propunându-i ca băieții să petreacă mai mult timp împreună ca să se
împrietenească. Din acest moment, viața lui Tash se schimbă, fiind inclusă în
grupul select al Laurei, din care mai fac parte Nicole și Clare. Prietenia lor
pare înfloritoare, protagonista noastră dorindu-și din ce în ce mai tare să
aibă viața lor perfectă doar în aparență. Dar fiindcă asta nu e posibil
momentan, nu fără a face anumite sacrificii, cum ar fi să vândă colecția
neprețuită de fotografii a tatălui său ca să facă rost de banii necesari pentru
a-și cumpăra o casă frumoasă și mare, Tash e forțată de împrejurări să caute un
subiect bombă cu care să rupă gura târgului și să devină o jurnalistă
cunoscută. Din păcate, cade, firește, în sens metaforic, într-o groapă cu șerpi
veninoși, alegând să investigheze moartea Sophiei Blake, fosta dădacă a lui
Clare. Pe lângă faptul că îi place să facă parte din grupul lor și să
experimenteze tot felul de lucruri pe care în mod obișnuit nu și le-ar permite,
Tash încearcă să le tragă de limbă, doar, doar o descoperi ce i s-a întâmplat
tinerei al cărei deces nu pare nicidecum un accident. Punând lucrurile cap la
cap, ea își dă seama că toți o mint, că toți au ceva de ascuns, ajungând să creadă
că și soțul ei e implicat cumva în povestea asta. Iar atunci când o a doua
dădacă este găsită fără suflare în propria casă, ancheta desfășurată de Tash se
complică de o mie de ori mai tare.
Mai
mult decât un thriller, „Mămici mincinoase” e un roman social, cu o puternică
tentă psihologică, care plasează în centrul său slăbiciunile umane și cum pot
fi acestea exploatate în favoarea câștigului individual. Intriga se
construiește pe ciocnirea dintre două lumi diferite, cea a lui Tash, ce
gravitează în jurul muncii și rezolvării problemelor financiare, și cea a
prietenelor sale, construită în jurul banilor și timpului pierdut pentru
păstrarea măștilor bine șlefuite. Altfel spus, universul protagonistei, chiar
dacă mai sărac, e mult mai plin de căldură și dragoste decât lumea celorlalte
mame, care e rece și distantă. Prin faptul că Tash vrea să elucideze cazul pe
care chiar și poliția l-a abandonat, excluzând cu desăvârșire posibilitatea
unei crime, declanșează în celelalte personaje o serie de mecanisme de apărare
ce vor deveni o amenințare serioasă pentru ea. Dimensiunea psihologică a
poveștii este subliniată și de existența capitolelor prezentate din perspectiva
Sophiei, acestea aducând în prim plan anumite subiecte considerate tabu și la
ora actuală, precum depresia postnatală, aversiunea față de propriul copil,
creșterea copiilor fără un model patern și ceea ce înseamnă să fii mamă.
Bineînțeles, toate aceste teme sunt inserate discret în cadrul evenimentelor
tensionate, devenind și ele un instrument al manipulării în mâinile păpușarului
potrivit.
Aș
fi tentată să spun că stilul lui Katherine Faulkner seamănă destul de mult cu
cel al lui Zoje Stage, ambele autoare țesând thrillere complexe din situații
banale și întâmplări verosimile, pe care, firește, le condimentează cu puțină
exagerare. Însă diferența majoră e că Stage se concentrează pe relații la nivel
micro, între mamă și fiică, în timp ce Faulkner analizează legăturile la nivel
macro, orientându-se spre personaje cu statute sociale și valori etice
diferite. Scriitura ei e dirijată de hazard, în ciuda faptului că evenimentele
sunt organizate și coerente. Răsturnările de situație, pendularea între prezent
și trecut și finalul intens m-au ajutat să trec peste pasajele statice și
repetitive, lăsându-mă, per total, cu o impresie bună. Eu i-am acordat, fără să
stau pe gânduri, patru steluțe pe Goodreads și aștept cu interes următorul sau
(de ce nu) Greenwich Park, primul ei roman.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Katherine Faulkner:
