Titlu:
Cântărețul nocturn
Serie: The Island Murders #1
Autor:
Johanna Mo
Editura:
RAO
Titlu
original: Nattsångaren (2020)
Traducere
de Roxana-Cristina Gheorghe
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 416
Media pe Goodreads:
3,73 (din 3.008 note)
Mi-aș fi dorit mai multă acțiune, poate mai mult suspans, dar
per ansamblu a fost OK. Nu e nici prea statică, nici foarte dinamică, ci mai
degrabă lineară, înaintând cu pași mărunți spre deznodământ. Se poate observa de
la primele capitole că Johanna Mo nu a intenționat să scrie un thriller care să
te țină cu sufletul la gură, deși unele părți sunt destul de întunecate, așa
cum îi șade bine oricărui Scandi Noir, reușind, în schimb, să spună o poveste despre
oameni, despre traume și dorințe neîmplinite. Dincolo de intrigă, personajele
sunt cele care fac un pas în față, vorbindu-ne despre alegeri, împărtășindu-ne
clipele fericite și momentele de groază, reamintindu-ne că fiecare decizie greșită
e, de fapt, o consecință a instinctului de autoconservare. Ne e frică, iar
atunci când teama și paranoia se instaurează, rațiunea rămâne undeva în fundal,
și suntem pregătiți să facem orice ca să ne salvăm pielea, chiar dacă asta înseamnă
să-l lăsăm pe celălalt să moară chiar sub ochii noștri.
În urmă cu șaisprezece ani, un bărbat a intrat prin efracție
în casa lui Ester Jensen, pe care a omorât-o în bătaie, după care i-a dat foc,
lăsând flăcările să facă curat în urma lui. La puțin timp de la tragedie, individul
a fost identificat de către forțele de ordine și aruncat în pușcărie. Acel hoț,
cu apucături de criminal, nu era nimeni altul decât Lars Duncker, tatăl Hannei
Duncker. În prezent, sătulă de viața din capitală și cu o relație amoroasă
ratată la activ, Hanna s-a întors în Öland, pe insula unde a copilărit,
efectuându-și transferul la secția de poliție din Kalmar. Deși au trecut atâția
ani de la teribila întâmplare, locuitorii din părțile astea nu au uitat nici
pentru un moment cine a fost Lars Duncker, motiv pentru care privesc cu ochi
răi revenirea fiicei pe meleagurile copilăriei. Dar ea este aici ca s-o ia de
la capăt, iar atunci când este raportată descoperirea unui cadavru, polițista
noastră își ia rolul în serios, lăsând la o parte comentariile răutăcioase ale localnicilor
furioși.
Trupul neînsuflețit al băiatului a fost descoperit în această
dimineață pe câmpia calcaroasă, rezemat de un perete prăbușit pe jumătate și cu
o floare ciocul berzei în mână. Pe lângă multiplele răni vizibile de la o
poștă, se pare că moartea ar fi survenit în urma unei lame ascuțite ce i-a
străpuns abdomenul. Tânărul de cincisprezece ani a fost identificat drept Joel Forslund,
fiul Rebeckăi Forslund, cea mai bună prietenă din adolescență a Hannei. Și chiar
dacă Rebecka se bucură, inițial, de întoarcerea neașteptată a Hannei, ceilalți
localnici continuă să fie rezervați, afișându-și, de fiecare dată când au
ocazia, ostilitatea. Ba mai mult, cineva începe s-o bombardeze cu mesaje și
apeluri prin care-i transmite că nu are ce căuta aici și că îi dorește moartea.
La secția
de poliție, protagonista ajunge sub comanda lui Ove Hultmark, omul care în urmă
cu aproape două decenii s-a ocupat de anchetarea lui Lars Duncker. Deși crima a
fost clasată, Hanna are încă dubii cu privire la culpabilitatea tatălui ei, neputând
suprapune figura monstrului din presă peste chipul omului blajin care și-a
crescut cu zâmbetul pe buze cei doi copii. În cadru intră și Erik Lindgren, un
tânăr agent promițător, care profită de fiecare oră liberă pentru a face sport
sau ca să-și sune soția indiană, ai cărei părinți urmează să sosească în
următoarele zile în Suedia. Hanna și Erik fac echipă pentru a-l găsi pe
ucigașul lui Joel, ajungând să descopere cu ce se ocupa, pe la spate,
adolescentul și cine ar fi dorit, neprimind banii pe marfă, să-i dea o lecție
pe care să n-o uite prea curând.
Oricât de
tare m-aș strădui, e destul de greu să vorbesc critic despre cartea Johannei
Mo, fiindcă povestea se desfășoară între niște granițe fixe, nelăsând prea mult
loc pentru analiză sau liberă interpretare. E un roman bine structurat, pe clasica
formulă cauză-efect, vorbindu-ne, așa cum am spus mai sus, despre personaje și
probleme existențiale. Insula devine prin excelență un loc al pervertirii, al
oamenilor cu două fețe, părinți perfecți și soți fideli ziua, desfrânați,
păcătoși și slabi de înger noaptea. Și ca povestea să aibă un fir roșu care,
totuși, să ne conducă spre finalul mult așteptat, ne este relatată, secvențial,
ultima zi din viața lui Joel, fiecare episod având o pseudo-revelație pe care
Hanna și Erik urmează s-o descopere exact în capitolul următor. Trăgând linie,
merită nici mai mult, nici mai puțin, de trei steluțe, dar o recomand, mai ales
că povestea continuă în următoarele două volume, și sunt foarte curios ce s-a
întâmplat, până la urmă, cu șaisprezece ani în urmă și dacă Lars este sau nu vinovat
pentru moartea lui Ester Jensen.
