Titlu: Lie to Me
Autor: J.T. Ellison
Editura: PRESTIGE
Titlu original: Lie to Me (2017)
Traducere de Florentina Bălan
(Tomescu)
Anul apariției: 2026
Număr pagini: 456
Media pe Goodreads: 3,79 (din 37.130
note)
La începutul lunii aprilie, o nouă editură și-a găsit
locul în portofoliul nostru de colaborări, și, prin urmare, avem câteva titluri
noi și multe impresii pe care vrem să le împărtășim. Ne-am hotărât să începem
cu „Lie to Me”, de J. T. Ellison, un thriller psihologic captivant, cu suișuri
și coborâșuri, multe semne de întrebare și piste false. J. T. Ellison scrie, de
fapt, o poveste de viață, de familie, punând accent pe psihologia personajelor,
modul în care acestea gândesc și reacționează în situații de criză. Cine
cedează? Cine minte? Cine e vinovat? Dar, cel mai important, cine este cu
adevărat cel de lângă tine?
Ethan și Sutton Montclair ar putea trece drept cuplul perfect, un model
demn de luat în seamă pentru toți cei care își doresc o căsnicie trainică și
frumoasă. În ciuda faptului că amândoi sunt scriitori de succes, cu o casă
superbă și suficienți bani cât să nu ducă lipsă de nimic, viața lor nu a fost
lipsită de greutăți. Moartea prematură a unicului lor fiu, depresia lui Sutton,
râurile de lacrimi vărsate, zecile de sticle golite, sutele de pastile
înghițite și crizele de inspirație ale lui Ethan le-au pus relația sub semnul
întrebării. Însă au reușit să treacă prin toate cu fruntea sus, rămânând
împreună la bine și la rău. Și dacă vă întrebați care este secretul unei astfel
de relații, ei bine, răspunsul este cât se poate de simplu, încredere,
susținere reciprocă și iubire, la care se adaugă o tonă de minciuni și
abilitatea remarcabilă de a păstra secrete față de partener, acestea din urmă
fiind, de fapt, cele mai importante. Dar orice minciună are un termen de
valabilitate, moment în care adevărul iese la iveală cu o forță năucitoare.
În cazul soților Montclair, iluzia perfecțiunii pe care au țesut-o cu mare
atenție pentru cei din jur se destramă odată cu dispariția subită a lui Sutton.
Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu ea, nici măcar Ethan. Toate lucrurile ei,
inclusiv telefonul mobil și laptopul, au rămas acasă. Singurul indiciu este
biletul pe care femeia l-a lăsat pe blatul din bucătărie, în care îi spune
soțului să n-o caute. Dorind să se convingă că nu e o farsă stupidă, Ethan ia
legătura cu prietenele soției sale, însă fără rezultat. Nici măcar soacra lui
nu-i e de folos, deoarece e mai interesată de banii pe care Ethan trebuie să i
dea, decât de absența propriei fiice. Din ce în ce mai îngrijorat, bărbatul
sună la poliție, convins că soția sa a fost răpită. Cazul îi este alocat
ofițerului H. Graham, o tânără perspicace, hotărâtă să meargă până în pânzele
albe pentru a afla ce s-a întâmplat cu doamna Montclair, primul suspect pe
listă fiind chiar soțul ei. Însă apariția unui cadavru pe marginea drumului – o
femeie aproape imposibil de identificat – le dă complet peste cap ancheta,
speranțele ca Sutton să mai fie în viață ajungând aproape nule.
O combinație interesantă între stilul narativ al Lisei Jebel și
răsturnările de situație imposibil de prevăzut ale Freidei McFadden, „Lie to Me”
este unul dintre acele thrillere psihologice pline de suspans, care, la prima
vedere, pare că are o intrigă banală și clișeică – un cuplu obișnuit din
Statele Unite care ține morțiș să îngroape trecutul, aruncând minciună după
minciună pentru a proteja prezentul și viitorul –, însă lucrurile nu sunt chiar
atât de simple. E greu de spus cine este protagonistul în adevăratul sens al
cuvântului. Capitolele prezintă atât perspectiva lui Ethan, disperat să-și
găsească soția, cât și pe cea a detectivei Graham, hotărâtă s-o găsească pe
Sutton, vie sau moartă, și să-l arunce pe vinovat după gratii. Cu toate
acestea, personajele lui J.T. Ellison nu sunt încă mature, în ciuda situațiilor
cu care se confruntă. Toate sunt caractere instinctuale, stăpânite de teamă și
îndoieli, singura care reușește să spargă tiparul în final fiind detectiva
Graham.
Deși tensiunea se acumulează cu fiecare capitol, aruncându-l pe cititor
într-un ocean de incertitudine, J. T. Ellison construiește o poveste
aglomerată, când superficială, când exagerată, cu la fel de multe întorsături
de situație precum furnicile dintr-un mușuroi. Și nu că asta ar fi ceva negativ,
însă mi-a lăsat impresia că vrea să bifeze toți tropii specifici unui thriller
psihologic, cuprinzând multe într-un număr relativ scurt de pagini. Ideea
centrală a romanului este excelentă, dar derularea extrem de rapidă a
evenimentelor îți dă senzația că urmărești un film dat pe repede-înainte. Una
peste alta, a fost o lectură pe cât de intensă, pe atât de bine venită, și, în
ciuda câtorva minusuri, chiar mi-a plăcut romanul. Nu este o poveste perfectă,
execuția putea fi îmbunătățită, însă, cu bune și rele, merită s-o treceți pe
TBR.
Un proiect:
