Titlu: Nu trezi diavolul adormit!
Serie: Dave Gurney #3
Autor: John Verdon
Editura: PALADIN
Titlu original: Let the Devil Sleep (2012)
Traducere de Laura Ciobanu
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 568
Media pe Goodreads: 3,89 (din 7.784 note)
Chiar îmi pare rău
să spun asta, dar John Verdon m-a dezamăgit crunt. Mă aşteptam ca seria cu
detectivul Dave Gurney să ajungă un monument al literaturii poliţiste
contemporane, însă se pare că autorul a preferat să continue povestea cu două volume
foarte slabe. Şi când spun slabe, mă refer la toate aspectele posibile: cărţi stufoase
şi lipsite de tensiune – de multe ori chiar simţi că povestea stagnează – scene
de groază care încearcă să-ţi dea fiori, dar nu prea reuşesc, şi un fost poliţist
pensionat prea devreme care ia în calcul toate pistele posibile, dar care ratează
aspectele esenţiale, ajungând, în final, să fie la fel de surprins ca un
cititor de duzină.
Dave Gurney este abordat de o fostă cunoştinţă,
o jurnalistă care a scris cândva despre cazurile rezolvate de el pe când era în
slujba justiţiei, care îi cere ajutorul într-o chestiune deosebită şi foarte
interesantă. Fiica ei vrea să realizeze câteva reportaje despre familiile ale
căror membri au fost victimele unor ucigaşi în serie. Ea intenţionează să
surprindă, cu ajutorul camerelor video, reacţiile rudelor, impactul crimelor asupra
normalităţii şi consecinţele traumatizante ale unui asemenea eveniment. Teza a
fost foarte bine primită de universitatea la care fata studiază; una dintre
cele mai prestigioase televiziuni din zonă este interesată să realizeze o
emisiune despre acest subiect, iar Kim, tânăra cu iniţiativa, nu mai are nevoie
decât de o minte competentă care să-şi dea cu părerea despre modul de operare şi
presupusele identităţi ale monştrilor care nu au fost prinşi niciodată. Însă,
din cauza acestui delir mediatic, nimeni nu s-a gândit nici măcar o clipă că
cineva încă se află acolo, cineva care nu este deloc entuziasmat de idee,
cineva care va face tot posibilul ca să oprească proiectul care îi poate pune
integritatea în pericol.
Ştiu că descrierea
pare haotică, dar credeţi-mă că aşa e şi cartea. Atât de mult le învârte şi le
amestecă, încât nu mai ştii unde te afli şi cu ce te confrunţi. Ba e vorba
despre o anchetă din trecut, ba despre un iubit care vrea să se răzbune sau
chiar despre o ameninţare ce nu îşi găseşte locul niciunde. Bineînţeles că la
un moment dat toate se leagă, lucru evident de la început, însă contează cât de
logice sunt acele conexiuni şi cât de mult pot fi luate în serios. Într-o
asemenea ciorbă narativă, nu îţi rămâne decât să continui să citeşti şi să
încerci să pui cap la cap evenimentele, cu speranţa că vei fi condus la un
deznodământ pe cât de raţional, pe atât de satisfăcător.
Cartea are
ingrediente bune pentru un thriller fabulos, însă ordinea în care sunt plasate
în poveste lasă mult de dorit. Până într-un punct nici nu înţelegi de unde vine
adevăratul pericol, fiindcă nu reuşeşti să-ţi faci o imagine despre ticălos. Ştii
că e acolo şi vezi că are planuri mari pentru eroii noştri, însă, totuşi, te
confrunţi cu un mare gol. De altfel, toată seria e realizată pe un fundal ireal.
Încă din primul volum am avut impresia că mă uit la un serial de desene animate
şi că ucigaşul e prezent ca un lup rău din basme, însă cred că acest aspect se
datorează şi cromaticii abundente pe care o utilizează autorul. Parcă ţi se
sugerează să faci un salt din real şi să te laşi prins de un univers ficţional
în care binele şi răul sunt redate în nuanţe extrem de diferite şi în care
scufiţa roşie urmează să fie ucisă în cel mai oribil mod posibil.
Chiar îmi pare rău
că am ajuns să fiu dezamăgit de un autor atât de capabil şi de talentat ca John
Verdon. Nu vreau să înţelegeţi că omul scrie prost, pentru că nu e adevărat.
Tipul are un stil fascinant şi macabru, o manieră foarte ludică şi morbidă în
care îşi spune poveştile. Iar, după părerea mea, marea lui capodoperă rămâne
„Gândeşte-te la un număr”, primul volum al seriei de faţă – o carte care
trebuie neapărat citită de către orice amator de literatură poliţistă. Nu ştiu
dacă voi continua seria, nu am idee nici dacă Editura Paladin va traduce şi
volumele următoare. Însă, ştiţi cum se spune, timpul va decide, iar noi vom hotărî
influenţaţi de anumite contexte personale şi publicitare.
