Titlu:
Sâmbătă seara, în Cișmigiu
Autor:
Aurelia Chircu
Editura:
PETALE SCRISE
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 250
Mai
sunt doar câteva zile până la Crăciun, iar Bucureștiul e în mare fierbere.
Cucoanele sunt în căutarea celor mai elegante rochii, slugile nu mai prididesc
cu împodobitul caselor și cu pregătirea bucatelor alese, săniile și trăsurile
trase de caii năzdrăvani aleargă de colo colo fără-ncetare, vocile cristaline
ale tinerelor domnișoare răsună în Biserica plină de enoriași, vestind
apropierea Nașterii Domnului Iisus Hristos, târgul organizat cu prilejul
sărbătorilor își așteaptă mușteriii, nobili și oameni simpli deopotrivă,
îmbiindu-i cu plăcinte aburinde, vin fiert cu felurite mirodenii și obiecte din
ceramică meșteșugit lucrate, iar, peste acest tablou încântător, fulgii de
zăpadă se aștern într-un model complicat, acoperind urmele celor care trec prin
Parcul Cișmigiu. Însă strălucirea orașului este eclipsată de apariția unui
cadavru. Cu picioarele goale, aruncat în zăpadă asemenea unei păpuși de cârpe,
trupul neînsuflețit al unui tânăr îi întâmpină pe cei care se întorc de la
slujba de seară. Se pare că un criminal nemilos își face de cap prin București,
scoțând la iveală o serie de mistere, a căror deslușire nu va fi tocmai ușoară.
„Sâmbătă seara, în Cișmigiu”, cel
mai recent roman al Aureliei Chircu, o scriitoare foarte dragă sufletului meu, ne
prezintă un scenariu de epocă, în care realismul și fantezia se împletesc, dând
naștere unei povești palpitante, greu de încadrat într-un singur gen. În
construcția romanului, autoarea inserează elemente specifice dramei sociale,
idilei romantice, thrillerului, fantasy-ului și basmului, contopindu-le într-un
rezultat neașteptat și de-a dreptul savuros. Alături de personajele sale,
călătorim cu un veac în urmă, mai precis în 1912, într-o lume plină de
interdicții, sfidări, identități furate, iluzii înnebunitoare, măști în spatele
cărora se ascunde însuși diavolul, superstiții, lacrimi amare și iubiri
neîmplinite. Pactul faustic este unul dintre laitmotivele cărții, slăbiciunile
omului fiind un izvor de fericire pentru diavol, a cărui prezență nu poate
decât să arunce totul în haos.
Anemona Romanescu, o ființă
angelică, suavă, tulburător de frumoasă și de neam, se află în căutarea unui
june chipeș cu care să se căsătorească, iar, ca să se asigure că sortitul îi va
fi dezvăluit cât mai curând, a înființat, împreună cu prietenele sale, un club,
întemeiat în baza unor superstiții străvechi. Demult, se credea că, dacă fetele
nemăritate își pun busuioc sub pernă, alesul le va fi arătat în vis. Zis și
făcut! Domnișoarele noastre au procedat întocmai, fiecare găsindu-și un
pețitor, inclusiv Anemona, care pusese deja ochii pe Adam Filotti, un băiat la
locul lui, respectuos și candid, în ciuda faptului că nu are același rang cu
ea. Însă cei doi au mai multe de împărtășit decât o iubire arzătoare,
adolescentină. Secretele care plutesc în jurul familiei Romanescu, în special
asupra mătușii Anemonei, Lisandra, care, conform mentalității vremii, la cei
douăzeci și cinci de ani ai săi, este considerată a fi fată bătrână, îi
lansează pe cei doi îndrăgostiți într-o serie de investigații bizare. Cadavrele
continuă să apară în Cișmigiu, din ce în ce mai mulți își vând sufletul
necuratului, strigoii bântuie printre cei vii, iar Anemona trebuie să afle cine
transformă Bucureștiul într-o scenă macabră de teatru.
Protagoniștii romanului, Adam și
Anemona, sunt încă niște copii, care abia acum descoperă lumea. Dragostea lor
este una imatură, mistuitoare, a cărei trăinicie poate fi pusă la îndoială.
Naivitatea Anemonei și capacitatea ei de a obține ceea ce vrea, făcând apel la
drăgălășenia pe care o posedă în mod natural, m-au făcut s-o antipatizez puțin.
Ceea ce nu s-a întâmplat și în cazul Lisandrei, care de la început ne este
înfățișată ca o scorpie ce profită de banii și disponibilitatea fratelui său.
Lisandra și tainicul ei ibovnic, Cosma, mi s-au părut de departe cele mai
ingenios construite personaje din roman. Mereu învăluite în mister, două
caractere tari, ce se ciocnesc adesea, unite într-o relație clădită pe atracție
și respingere, comici și tragici deopotrivă, cei doi reprezintă esența poveștii
și tot ei sunt cei care stârnesc o adevărată furtună de confuzii.
Nu o dată am avut impresia că lecturez
un basm, de la coadă la cap, în care protagoniștii sunt împreună de la început,
dar, pe parcurs, universul complotează împotriva lor. Intervențiile
supranaturale, diavolești, ce m-au trimis cu gândul la „Maestrul și Margareta”,
transformă Bucureștiul într-un carnaval, la care participă toate personajele cu
sau fără voia lor. Sacralitatea perioadei în care se petrece acțiunea este
anulată, praznicul Nașterii Domnului rămânând în background, ceea ce ridică o
întrebare esențială, ce se află, în opinia mea, la temelia cărții: Mai poate
exista salvare pentru o lume înghițită de infern?
„Sâmbătă seara, în Cișmigiu” e o
lectură perfectă pentru o seară friguroasă de iarnă. Ritmul desfășurării
întâmplărilor este moderat, lăsându-ți răgazul necesar să te familiarizezi cu
personajele pline de surprize și cu elementele fanteziste și să privești
dincolo de aparențele care, mai mult ca oriunde, sunt înșelătoare.
