Titlu:
Mașina Ernetti
Serie:
Trilogia Cronovizorului #1
Autor:
Roland Portiche
Editura:
LEBĂDA NEAGRĂ
Titlu
original: La machine
Ernetti (2020)
Traducere
de Otilia-Maria
Cojocaru
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 456
Media pe
Goodreads: 3,85 (din 148 note)
La început, Dumnezeu l-a făcut pe om
după Chipul și Asemănarea Sa, l-a așezat în cel mai frumos loc de pe pământ și
i-a interzis să se atingă de Pomul Cunoașterii, fiindcă această ființă din Lut
și Suflare nu era pregătită să înțeleagă adevărul propriei existențe și al
lumii de care trebuia să se îngrijească. Și pentru că Adam și Eva au încălcat
porunca divină, Creatorul i-a izgonit din Paradis, aruncându-i într-o realitate
pe cât de fascinantă pentru suflet, pe atât de crudă pentru trupurile lor firave. Odată căzut în timp,
omul a avut grijă să-și perpetueze specia, neuitând nici pentru o clipă de
greșeala îngrozitoare pe care a comis-o în Grădina Tatălui Ceresc. Dar, pentru
că Domnul își iubea atât de tare creația, l-a trimis pe Fiul Său să readucă
speranța în lume și să redeschidă, o dată pentru totdeauna, poarta spre Împărăția
Sa Eternă.
De mai bine de două mii de ani,
creștinismul se bazează pe ideea că acest Fiu al lui Dumnezeu chiar s-a pogorât
pe pământ, a înfăptuit o suită de minuni imbatabile și a murit ca un tâlhar,
răstignit pe cruce, sacrificiul său mântuind lumea. Deși, pe lângă cele patru
narațiuni evanghelice, există și o mulțime de vestigii care să confirme acest
fapt, oamenii au devenit cu timpul sceptici și s-au îndepărtat de la adevărata
cale. Dar cum ar fi ca prin intermediul științei să avem acces la adevăr? Cum
ar fi să existe un dispozitiv care să ne arate că evenimentele pomenite în
Cartea Sfântă chiar au avut loc? Ei bine, Părintele Pelegrino Ernetti s-ar
putea să aibă soluția la problema de față, pentru că el crede că ar putea,
sondând istoria, să arate lumii chipul omenesc al lui Iisus Hristos.
După ce este trimis în misiune de
către Papă la o mănăstire unde de curând a murit un celebru călugăr fizician,
care, pentru a-și duce proiectul la bun sfârșit, și-a înscenat, cu câțiva ani
în urmă, sinuciderea, Părintele Ernetti își dă seama că ar putea duce mai
departe munca răposatului, creând o mașinărie care să sfideze barierele
timpului. Prin urmare, studiind notițele cercetătorului și având la dispoziție
o echipă de oameni de știință faimoși, protagonistul nostru inventează o mașină
cu care poate capta imagini din istorie, pe care, după o nuvelă de-a lui Isaac
Asimov, o numește Cronovizorul. Odată introduse coordonatele spațio-temporale exacte,
dispozitivul afișează pe propriul ecran, ca un decupaj în istorie, un filmuleț „în
timp real” cu evenimentele care s-au petrecut chiar în acel moment. Astfel, trecutul
devine accesibil oricărui om, iar adevărul, alterat prin narațiunea orală sau
scrisă, poate fi în sfârșit relevat.
Dar Serviciile Secrete sunt în
continuu cu ochii pe Vatican, iar atunci când vestea despre Cronovizor
părăsește, firește, Arhivele Secrete, atât FBI-ul, cât și MOSSAD-ul vor să afle
care-i treaba cu invenția din sânul Palatului Catolic. Pe lângă agenți, șoaptele
ajung și la urechile Cardinalului Roșu, un călugăr rebel, care ar fi în stare
de orice pentru a-și atinge scopul, cel de a transforma lumea în propriul său
regat religios. De aici, povestea ia o turnură de thriller evanghelic, cu răpiri,
tortură și răsturnări de situație la minut. Însă, cu toate că autorul francez a
încercat să ofere suspans romanului, tensiunea dispare extrem de repede,
deoarece conflictele sunt rezolvate de la o pagină la alta, iar episoadele de
violență sunt redate superficial, latura de thriller fiind doar un pretext ca
volumul să fie asociat cu cărțile lui Dan Brown sau ale altor autor ce
abordează acest subgen.
„Mașina Ernetti” este de la început
până la final un roman științific, și nu un SF, așa cum am fi tentați să credem.
Deși complex, ideea e simplistă, iar miza este îndreptată spre trecut, și nu
spre viitor. Nu contează ce se va întâmpla pe urmă, ci doar dacă Mântuitorul
într-adevăr a existat, Viața și Moartea lui confirmându-ne poziția de adevărați
creștini. De altfel, nici procesul prin care Cronovizorul este asamblat și nici
explicațiile din fizică nu ne sunt relatate cu de-amănuntul. În ciuda acestor
aspecte și a așteptărilor pe care le-am avut, chiar pot să spun că mi-a plăcut
povestea, m-a pus pe gânduri și am fost alături de Ernetti cu tot sufletul la
fiecare sondare în timp. Iar cel mai bun lucru e că povestea nu se termină
aici, pentru că, conform editurii Lebăda Neagră, în luna decembrie a acestui an
va apărea cel de-al doilea volum al trilogiei, iar eu de-abia aștept să
descopăr, împreună cu Roland Portiche, „Secretul din Ierusalim”.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Roland Portiche:
