Titlu:
Dosarul București
Serie: Bill
Hefflin #1
Autor: William
Maz
Editura: CORINT
Titlu original:
The Bucharest Dossier (2022)
Traducere
de Mihaela Sofonea
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 432
Media pe
Goodreads: 4,21 (din 537 note)
Pentru noi, românii, Revoluția de la
’89 a reprezentat tranziția de la o societate închistată în practicile unui
stat polițienesc, condusă după principiile unui construct politic abuziv și
eronat, de care până la acea vreme s-au dezis, în liniște sau prin mici
revolte, restul țărilor ce se aflaseră în umbra idealului comun, la una
democratică, capitalistă, compatibilă cu visurile de libertate ale cetățenilor
și cu interesele de îmbogățire ale viitorilor oligarhi și pioni politici. Unii
dintre noi au prins epoca neagră și își amintesc cu nostalgie sau stupoare de
cozile interminabile la alimente, munca în cooperative sau despre cei trei „F” optzeciști
(frig, foamete și frică). Însă alții, ca și mine, născuți în anii ’90 sau chiar
2000, înțeleg perioada comunistă doar prin relatările celor ce-au trăit-o sau
prin intermediul cărților, filmelor și documentarelor din sau despre acea
vreme. Ei bine, când vine vorba despre cei din exterior, în cazul de față
despre americani, România Ceaușistă se prezintă aidoma unui spațiu exotic, unui
stat asuprit care ar trebui și merită să-și spună iarăși și iarăși povestea.
După ce profesorul Andrei Pincus, expatriat
și agent secret, este descoperit ucis în propria locuință, injectat într-o nară
cu o otravă imposibil de identificat, CIA pornește o nouă operațiune
clandestină, trimițând pe teren, adică în România, un spion care să dea de
urmele asasinului de la Securitate. Astfel, Bill Hefflin, analist și (pe ultima
sută de metri) agent operativ, este trimis la București, orașul în care a
copilărit până la vârsta de opt ani, atunci când a fost nevoit să se întoarcă,
alături de părinți, în Grecia, țara lor natală. Dar omul nostru mai are un motiv
să pornească la drum, fiindcă Boris, agentul dublu care-i transmite informații,
și despre a cărui identitate nu știe nimic, l-a invitat la rândul lui în
România, pentru că lucrurile încep să se agite și e sigur că în curând aici se
va scrie ISTORIE.
Ajuns pe meleagurile noastre,
Hefflin redescoperă locurile unde a copilărit, făcând o plimbare prin Parcul
Cișmigiu, pe care-l comparase adesea cu Central Park din New York, dar a cărui
mireasmă unică-n lume îl făcuse atâția ani să viseze la acasă, și intrând în
fosta casă de pe Strada Sirenelor, acolo unde tanti Bobo, țiganca din vecini,
îi citise mamei sale viitorul în ceașca de cafea, și în apropierea mărului unde
se jucase cu Pușa de-a prințesa neînfricată și calul ei nărăvaș, fetița
căreia-i promisese de când se știuse dragostea. Dar odată cu plecarea lui, magia
se destrămase, iar cei doi iubiți, Adam și Eva care se regăsiseră în toate
lumile în care trăiseră până atunci, o luaseră brusc pe căi separate. Din tot
ce a fost cândva, a rămas doar o carte numită „Pușa”, scrisă de Fiii (Vasili,
numele său real, pe care nu reușise să și-l pronunțe), ca dovadă a
sentimentului puternic care-l bântuie până și astăzi.
Iar acum să revenim în istorie,
fiindcă Bucureștiul e în clocot și mai este foarte puțin până când masele vor
începe să se revolte. Ca orice american asumat, agentul nostru știe că poate
obține aproape tot ce-și dorește împărțind câteva pachete de Kent în stânga
și-n dreapta. Românii tânjesc după lucruri de afară și nu dau înapoi atunci
când vine vorba despre țigări de calitate sau de câteva sticle de Whisky, pentru
care unele femei sunt dispuse chiar să se prostitueze. Până și chelnerii și
femeile de serviciu de la Athenee
Palace sunt agenți de la Securitate. Pe parcursul
romanului, ca să avem acces la întregul eveniment, Hefflin călătorește din capitală
la Timișoara, acolo unde încep revoltele, și înapoi la București, unde
generalul Milea este asasinat (sau își ia viața), și unde soții Ceaușescu sunt
prinși și condamnați la moarte de către o instanță judecătorească aleasă în
ultimul moment. Fuga celor doi este narată ca o parodie în care toți cei care
vor să le dea o mână de ajutor Elenei și lui Nicolae sunt de fapt cei ce vor să
scape cât mai repede de ei, ca să nu intre în vizorul poporului întărâtat.
Debutând ca un roman cu și despre
spioni, în stilul lui John le
Carré, cu microfoane și agenți dubli la tot pasul, continuând ca o frescă ficționalizată
a Revoluției din ’89, ilustrată prin personaje reale și imaginate și spații cheie,
ambalat spre final într-o poveste de dragoste ce reamintește de capodopera lui Mircea
Eliade, „Dosarul București” constituie un volum plin de emoții și acțiune, în
care adevărul personal este plasat în centrul creației literare. Lumea lui
William Maz este scindată între frumos și grotesc, între eros și decadență, instituindu-se
ca un spațiu al regăsirii atât al sinelui, cât și al propriului trecut. Printre
gloanțe, otrăvuri și artă, România renaște, pregătită pentru viitorii
conducători despre care se crede c-o vor aduce, în deceniul ce vine, pe drumul
cel bun.
