Titlu: Încercările
Reginei Soarelui
Serie: Artefactele Ouranosului
(#1)
Autor: Nisha J. Tuli
Editura: LITERA
Titlu original: Trial
of the Sun Queen (2022)
Traducere de Oana Barbu
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 384
Media pe Goodreads: 3,90
(din 30.247 note)
Doisprezece ani
în închisoare te pot transforma într-un monstru. Adesea, e nevoie să adopți
legile junglei pentru a supraviețui, iar asta presupune să lupți cu ghearele și
cu dinții pentru orice îți dorești, oricât de neînsemnat ar fi acel lucru. Dar
ce ți-ai putea dori, în afară de libertate, când afli cum arată cerul doar
atunci când ești aruncată în Groapă, cea mai cumplită formă de tortură
existentă la Nostraza. Bătăile, agresiunile gardienilor și caznele suplimentare
sunt un paradis, spre deosebire de trei zile petrecute în Groapă, fără hrană,
fără apă, fără posibilitatea de a te proteja de frig și ploaie, la mila
bestiilor ce pândesc din umbrele pădurii. Nu le pasă că ești doar piele și os;
nu le pasă că ești murdară și acoperită cu cicatrici. Tot ce-și doresc e să se
joace cu mintea ta cuprinsă de delir și să te devoreze dintr-o singură
înghițitură. Ești o pradă ușoară, nu te poți apăra. Voința nu e suficientă să
reziști când toți vor să scape de tine, pentru că aduci numai belele. Însă pe
cât de simplu e să mori în spatele zidurilor
fortificate ale închisorii, pe atât de imposibil este să ți se ofere o
cale de scăpare. Și dacă, prin absurd, chiar ți se oferă o șansă să-ți schimbi
destinul, e aievea? Sau doar o iluzie amăgitoare?
Nisha J. Tuli ne deschide poarta către un univers
captivant, monstruos și violent, construit pe baza antitezei dintre zi și
noapte, lumină și întuneric, bine și rău, transgresat de personaje care mai de
care, dar necizelate, ce poartă încă urmele cernelii cu care au fost scrise,
nereușind să scape de exagerările trăsăturilor de caracter și de clișeele fanteziei.
Sunt tentată să afirm că „Încercările Reginei Soarelui” nu este un Romantasy
getbeget, pentru că, în pofida faptului că relațiile de dragoste ocupă un
spațiu semnificativ în carte, în prim plan se află acțiunea fantasy, care, cu
toate că am mai citit romane de genul, mi-a plăcut foarte mult. În anumite
privințe, autoarea reușește să spargă tiparele, în primul rând prin faptul că
protagonista sa nu este, de la început, până la sfârșit, o eroină tipică.
Singurele ei calități sunt cele sufletești, din punct de vedere fizic – și nu
mă refer la frumusețea ei – putând fi cu brio un personaj secundar. Dar tocmai
simplitatea ei o face deosebită, și tot ce pot spune e că am adorat-o, așa cum
cred că veți face și voi.
La doar
doisprezece ani, Lor a fost aruncată în închisoare din porunca Regelui Aurorei,
alături de sora și fratele ei, pentru simpla vină că există. Din păcate, nu i-a
fost deloc ușor. Fiind în permanență conștientă de tot ce a pierdut; nevoită să
se vândă pentru un săpun, o frântură de umanitate într-un infern infinit; mereu
gata să se ia la harță cu ceilalți deținuți și cu gardienii, făcând tot ce-i
stă în puteri să demonstreze că locul ei nu e acolo. Însă o astfel de
altercație îi aduce o pedeapsă de două săptămâni în Groapă, care este pur și
simplu o groapă în mijlocul pădurii, din care deținuții nu pot evada, și chiar
dacă ar reuși, n-ar apuca să facă nici măcar doi pași până să fie înfulecați de
creaturile hidoase ce-i pândesc. Speriată că nu-și va mai vedea niciodată
frații, Lor își găsește alinarea în superba Auroră Boreală ce colorează cerul
întunecat în fiecare noapte. Dar Aurora nu îi ține de foame sau de cald. Însă
ceva plutește în aer, ceva periculos amestecat cu un licăr de speranță. Aproape
la un pas de moarte, Lor aude zgomotele unei răzmerițe în interiorul zidurilor
Nostrazei, dar nu apucă să afle despre ce e vorba, pentru că este răpită,
aproape în chip minunat, de un bărbat cu aripi albe. La scurt timp, eroina
noastră se trezește într-o cameră bogat ornamentată din Aphelion. Ajunge în
palatul lui Atlas, Regele Soarelui, în calitate de cea de-a zecea ofrandă,
urmând să lupte împotriva a nouă tinere de viță nobilă, exagerat de frumoase și
elegante, pentru a obține titlul de Regină a Soarelui. Încercările la care trebuie
să ia parte măsoară curajul, înțelepciunea și abilitățile viitoarei Regine de
a-și conduce poporul, însă Lor nu înțelege de ce a fost aleasă, întrebându-se obsesiv
dacă secretul ei a fost descoperit.
Povestea ei
este completată de cea a lui Nadir, Prințul Aurorei, care caută să-și detroneze
tatăl. Aflând că un deținut a evadat din Nostraza, Nadir începe să cerceteze,
dorind să afle cine i-a putut stârni atât de tare interesul Regelui. Antiteza
dintre Nadir, care are toate însușirile răufăcătorului – e năucitor de frumos
și puternic, inteligent, perseverent și periculos – și Atlas, care, firește,
posedă toate trăsăturile eroului – e irezistibil, bun ca pâinea caldă, dornic
să încalce regulile pentru aleasa inimii sale. Dar acolo unde e lumină din
belșug, umbrele sunt mai întunecate ca oriunde altundeva. Iar Lor trebuie să-și
folosească tot curajul ca să scruteze bezna și să ajungă la adevărata flacără.
Plină de
provocări incitante, răsturnări de situație neașteptate și un final exploziv,
„Încercările Reginei Soarelui” reprezintă una dintre cărțile de colecție pe
care trebuie să le ai în bibliotecă. Nu doar că pare ruptă din soare cu
paginile galbene, dar e și o lectură relaxantă, ce te va ține cu sufletul la
gură până la ultimul capitol. Însă universul pe care Nisha J. Tuli abia îl
schițează în acest prim volum al seriei continuă și ne promite mult mai multe
aventuri fantastice, iar eu abia aștept...
