Titlu:
Diavolul și apa întunecată
Autor:
Stuart Turton
Editura:
RAO
Titlu
original: The Devil and the Dark Water (2020)
Traducere
de Alexandru Maniu
Anul
apariției: 2021
Număr
pagini: 544
Media pe
Goodreads: 3,86 (din 29.593 note)
Datorită romanului „Cele șapte morți ale lui Evelyn
Hardcastle”, Stuart Turton și-a găsit foarte repede un loc pe lista autorilor
mei preferați. Și nu e vorba că omul scrie extraordinar sau că misterele sunt construite
impecabil și nu ai nimic de obiectat, ci despre un stil unic, reprezentat
printr-o aglomerare intenționată de personaje extrem de variate și de
întâmplări stranii, care, la prima vedere, par să nu aibă nici o explicație.
Până și genurile sunt atât de amalgamate, încât, așa cum spune și autorul,
fiecare cititor îl poate încadra într-o anumită categorie literară. Dacă despre
romanul său de debut am spus că reprezintă un Mystery cu nuanțe de Science-Fiction,
în cazul volumului „Diavolul și apa întunecată”, pot să zic că este un Thriller
istoric, cu o atmosferă intensă de gotic, accentuat , în anumite părți, chiar până
la Horror.
Aventura noastră începe pe coastele Bataviei,
în anul 1634, când un grup pestriț de persoane se pregătește să se îmbarce pe
corabia Saardam, cu destinația Amsterdam. Printre călători se numără și Samuel Pipps,
cel mai mare detectiv din lume, care, odată ajuns la destinație, urmează să fie
executat. Alături de el, se află angajatul și prietenul său cel mai devotat,
Arent Hayes, care va face tot posibilul ca strălucitul investigator să scape de
osânda nedreaptă ce-l așteaptă. Însă, înainte ca voiajul să înceapă, un lepros
își face apariția și le comunică pasagerilor că nava nu va ajunge niciodată la
destinație și că oricine se va încumeta să părăsească țărmul la bordul ei va
avea parte de un destin cumplit.
Deși unii iau în seamă avertismentul
bandajatului și încep să-și facă griji, mai marii de pe corabie, privindu-și
propriile interese, dau ordin ca nava să părăsească portul și să urmeze cursul prestabilit.
Din acest punct, putem observa că societatea vremii este scindată în cei care
comandă și cei ce dau ascultare. Cel mai important om de la bord este guvernatorul
general Jan Haan, un personaj foarte antipatic, pe care toți îl privesc cu
respect, datorită poziției sale. Mă rog, aproape toți, în afară de propria lui
soție. Chiar dacă Sara duce o viață plină de răsfăț și de bijuterii – bine, și
de bătăi infernale, în urma cărora nu mai poate nici să meargă – ea își dorește
să fie o persoană independentă, nu un accesoriu estetic, și să-și pună
abilitățile practice în valoare, cu alte cuvinte, să ofere ceva la schimb
pentru respectul cu care este tratată. Aici se poate observa categoric și o
anumită doză de feminism, pe care e posibil ca Turton să o fi inserat în text, pentru
a se conforma cerințelor scriitorilor de astăzi.
Nu vreau să vorbesc prea mult despre
protagoniști, pentru că esența cărții stă în diversitatea socială, lucru pe
care l-am menționat chiar la început. Avem ingeniosul detectiv care reprezintă
o altă variantă pentru eternul Sherlock Holmes, un ajutor de nădejde ce,
datorită trupului său impunător și experienței din război, constituie cel mai
bun muschetar angajat în folosul investigatorului, o suită de soldați ce au
rolul de a avea grijă de persoanele importante de la bord și gașca marinarilor,
un club foarte select, alcătuit din hoți, tâlhari și criminali care nu își mai
găsesc locul pe uscat. Însă, în acest melanj de uniforme și funcții, există și
câteva personaje care ies la iveală și care joacă un rol important în
desfășurarea evenimentelor.
Și acum ajungem la cea mai
importantă și îngrozitoare parte. Se pare că, totuși, leprosul nu era nebun. La
scurt timp de la plecare, lucruri înfiorătoare încep să se petreacă. Simboluri
ciudate apar pe vele și în anumite locuri de pe corabie, animalele sunt ucise
inexplicabil, siluete fantomatice își fac apariția din umbre și, în toată
această atmosferă infernală, se pare că diavolul s-a urcat la bordul lui Saardam.
Dacă, în primă fază, pare că toată călătoria capătă un aer gotic, după ce cumplitele
întâmplări au loc și unele persoane ajung să-și piardă viața, avem de-a face cu
un Horror în toată regula. Însă groaza nu se resimte neapărat ca un factor
puternic, impregnat în scene terifiante, ci în momente intense și lungi, clipe
ce se organizează într-un coșmar care nu pare să se mai sfârșească.
„Diavolul și apa întunecată” este o
poveste originală în care o călătorie pe mare se transformă într-un drum spre
infern. Se pare că Turton are o afinitate pentru spațiile restrânse și sufocante.
Lumea creată de el te prinde și nu îți mai dă drumul, până ce fiecare piesă
este pusă la locul ei, iar misterul este complet elucidat. Mi-au plăcut foarte
mult ambele lui volume și sunt foarte curios ce va scoate anul acesta, pentru
că, da, în 2022 trebuie să apară cel de-al treilea roman al său.
