Titlu: Anna
O
Autor:
Matthew Blake
Editura:
TREI
Titlu
original: Anna O. (2024)
Traducere
de Alunița Voiculescu
Anul
apariției: 2024
Număr
pagini: 528
Media pe
Goodreads: 3,52 (din 5.273 note)
Astăzi, după exact o lună de
la lansare, a venit vremea să vorbim despre „Anna O”, cartea supranumită,
dinainte de apariție, Thrillerul Anului 2024. Dincolo de laudele agenților
literari și editorilor din lumea întreagă, romanul lui Matthew Blake reprezintă
un Crime complex, cu o componentă psihologică puternică, exploatată la maximum
în cele 528 de pagini – un potpuriu în care fiecare frază scrisă sau rostită prin
vocile personajelor poate ilustra un adevăr absolut sau (cel mai adesea) o
minciună (ne)vinovată. Inspirându-se din celebrele thrillere ale deceniului
trecut, precum, „Pacienta tăcută”, de Alex Michaelides, sau „Înainte să adorm”,
de S.J. Watson, autorul britanic reinventează formula, aducând laolaltă genul
Mystery și drama psihologică, țesând astfel un roman plin de răsturnări de situație
și suspans.
Victimă sau ucigașă? Cine este, de
fapt, Anna O? Ei bine, singurul care ar putea descoperi răspunsurile la
aceste întrebări este Dr. Benedict Prince, specializat în insomnie și
parasomnie, de la Abație, celebra Clinică a Somnului. Și asta numai dacă va
reuși s-o trezească pe Anna Ogilvy, care doarme de aproape patru ani, după ce
și-a ucis cei doi prieteni, cu douăzeci de lovituri de cuțit, într-una dintre
nopțile în care se aflau la Fermă, complexul de cabane de la marginea pădurii. Nimeni
nu știe de ce ar fi recurs femeia la un astfel de gest, însă dovezile vorbesc
de la sine, mai ales sângele victimelor, descoperit pe arma crimei, pe care s-au
găsit, de altfel, doar amprentele Annei. Dar Dr. Prince crede în noua lui teorie
și este sigur că, prin stimulări senzoriale intense și repetate, va reuși s-o
trezească, chiar dacă revenirea ei la realitate ar putea s-o condamne la ani
buni de închisoare.
Personajele ca personajele, însă cel
mai interesant element al romanului mi s-a părut Abația. Clinica Somnului este
locul unde vin toți oamenii care suferă de afecțiuni nocturne, și cei bogați,
jurnaliști faimoși și vedete de televiziune, dar și cei necunoscuți, pacienții
de rând, care petrec aici zile, săptămâni și/sau luni din viață. Chiar dacă
există o aripă VIP, dereglările psihice și hormonale le conferă tuturor același
statut, fiind tratați de aceiași medici și administrându-li-se, în funcție de
caz, aceeași medicație. Unii nu se mai pot trezi din somn, alții nu pot închide
ochii nici măcar pentru o clipă, și tot aici se tratează și cei care suferă de
parasomnie, adică de somnambulism. Dintre toți, aceștia din urmă sunt cu
adevărat periculoși, fiindcă acționează atunci când conștientul nu este activ,
și din cauza asta nu pot fi sancționați în niciun fel pentru faptele pe care le
săvârșesc în timp ce dorm.
Și fiindcă Anna și-a ucis amicii
(cel mai probabil) în timp ce dormea, ar putea să scape „cu mâinile curate”,
dar mai întâi e necesar ca ea să se
trezească. Poate că pentru ea lumea stă în loc, dar evenimentele au ritmul lor,
astfel încât ceilalți oameni, neimplicați în anchetă, au ales ori să o
disculpe, ori să o acuze. Cei care îi iau apărarea vorbesc despre Frumoasa
Adormită, iar acuzatorii, despre Anna O. Astfel, persoana care nu poate nici să
se scuze, nici să mărturisească, primește din start două identități, prin două
discursuri pasive, contradictorii, alocate de societate. Dar pentru a descoperi
adevărul trebuie să ai acces la trecut, la interacțiunile sale directe și
indirecte cu prietenii și familia, fiindcă nucleul traumelor s-a declanșat cu
mult timp în urmă, și numai un specialist în psihanaliză ar putea să descopere
factorul perturbator, înaintând spre prezent, identificând fiecare episod problematic
și decisiv, ajungând în final la Fermă, la scena crimei, în momentul și locul în
care tensiunea a dat pe dinafară.
Pe cât e de stufoasă, pe atât e de
ușor de parcurs datorită capitolelor scurte, și chiar dacă pare, la prima
vedere, plină de simboluri și semnificații (chiar este), lectura curge liber, teoriile
și practicile psihologice și psihanalitice fiind explicate pe parcurs. Te ține
în priză de la primele pagini, întrebările nu precupețesc să apară și, chiar
dacă pornești de la prezumția că Anna Ogilvy e nevinovată, aștepți cu interes
să afli ce s-a întâmplat, cu adevărat, în acea noapte. De altfel, te atașezi
repede și de protagonist, pe care ajungi ori să-l îndrăgești, ori să-l
disprețuiești. Și așa am ajuns la sfârșitul basmului, dar nu știm încă dacă
Prințul va reuși s-o trezească pe Frumoasa Adormită. Ce spuneți? Oare e cazul
să ne pregătim pentru un final sângeros, așa cum ni s-a promis în prolog? Sau
credeți că vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți?
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Matthew Blake:
