ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Editura Petale Scrise. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Editura Petale Scrise. Afișați toate postările

luni, 16 ianuarie 2023

Recenziile Mădălinei 44 - Sâmbătă seara, în Cișmigiu de Aurelia Chircu


Titlu: Sâmbătă seara, în Cișmigiu 

Autor: Aurelia Chircu

Editura: PETALE SCRISE

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 250 

 

            Mai sunt doar câteva zile până la Crăciun, iar Bucureștiul e în mare fierbere. Cucoanele sunt în căutarea celor mai elegante rochii, slugile nu mai prididesc cu împodobitul caselor și cu pregătirea bucatelor alese, săniile și trăsurile trase de caii năzdrăvani aleargă de colo colo fără-ncetare, vocile cristaline ale tinerelor domnișoare răsună în Biserica plină de enoriași, vestind apropierea Nașterii Domnului Iisus Hristos, târgul organizat cu prilejul sărbătorilor își așteaptă mușteriii, nobili și oameni simpli deopotrivă, îmbiindu-i cu plăcinte aburinde, vin fiert cu felurite mirodenii și obiecte din ceramică meșteșugit lucrate, iar, peste acest tablou încântător, fulgii de zăpadă se aștern într-un model complicat, acoperind urmele celor care trec prin Parcul Cișmigiu. Însă strălucirea orașului este eclipsată de apariția unui cadavru. Cu picioarele goale, aruncat în zăpadă asemenea unei păpuși de cârpe, trupul neînsuflețit al unui tânăr îi întâmpină pe cei care se întorc de la slujba de seară. Se pare că un criminal nemilos își face de cap prin București, scoțând la iveală o serie de mistere, a căror deslușire nu va fi tocmai ușoară.

            „Sâmbătă seara, în Cișmigiu”, cel mai recent roman al Aureliei Chircu, o scriitoare foarte dragă sufletului meu, ne prezintă un scenariu de epocă, în care realismul și fantezia se împletesc, dând naștere unei povești palpitante, greu de încadrat într-un singur gen. În construcția romanului, autoarea inserează elemente specifice dramei sociale, idilei romantice, thrillerului, fantasy-ului și basmului, contopindu-le într-un rezultat neașteptat și de-a dreptul savuros. Alături de personajele sale, călătorim cu un veac în urmă, mai precis în 1912, într-o lume plină de interdicții, sfidări, identități furate, iluzii înnebunitoare, măști în spatele cărora se ascunde însuși diavolul, superstiții, lacrimi amare și iubiri neîmplinite. Pactul faustic este unul dintre laitmotivele cărții, slăbiciunile omului fiind un izvor de fericire pentru diavol, a cărui prezență nu poate decât să arunce totul în haos.

            Anemona Romanescu, o ființă angelică, suavă, tulburător de frumoasă și de neam, se află în căutarea unui june chipeș cu care să se căsătorească, iar, ca să se asigure că sortitul îi va fi dezvăluit cât mai curând, a înființat, împreună cu prietenele sale, un club, întemeiat în baza unor superstiții străvechi. Demult, se credea că, dacă fetele nemăritate își pun busuioc sub pernă, alesul le va fi arătat în vis. Zis și făcut! Domnișoarele noastre au procedat întocmai, fiecare găsindu-și un pețitor, inclusiv Anemona, care pusese deja ochii pe Adam Filotti, un băiat la locul lui, respectuos și candid, în ciuda faptului că nu are același rang cu ea. Însă cei doi au mai multe de împărtășit decât o iubire arzătoare, adolescentină. Secretele care plutesc în jurul familiei Romanescu, în special asupra mătușii Anemonei, Lisandra, care, conform mentalității vremii, la cei douăzeci și cinci de ani ai săi, este considerată a fi fată bătrână, îi lansează pe cei doi îndrăgostiți într-o serie de investigații bizare. Cadavrele continuă să apară în Cișmigiu, din ce în ce mai mulți își vând sufletul necuratului, strigoii bântuie printre cei vii, iar Anemona trebuie să afle cine transformă Bucureștiul într-o scenă macabră de teatru.

            Protagoniștii romanului, Adam și Anemona, sunt încă niște copii, care abia acum descoperă lumea. Dragostea lor este una imatură, mistuitoare, a cărei trăinicie poate fi pusă la îndoială. Naivitatea Anemonei și capacitatea ei de a obține ceea ce vrea, făcând apel la drăgălășenia pe care o posedă în mod natural, m-au făcut s-o antipatizez puțin. Ceea ce nu s-a întâmplat și în cazul Lisandrei, care de la început ne este înfățișată ca o scorpie ce profită de banii și disponibilitatea fratelui său. Lisandra și tainicul ei ibovnic, Cosma, mi s-au părut de departe cele mai ingenios construite personaje din roman. Mereu învăluite în mister, două caractere tari, ce se ciocnesc adesea, unite într-o relație clădită pe atracție și respingere, comici și tragici deopotrivă, cei doi reprezintă esența poveștii și tot ei sunt cei care stârnesc o adevărată furtună de confuzii.

            Nu o dată am avut impresia că lecturez un basm, de la coadă la cap, în care protagoniștii sunt împreună de la început, dar, pe parcurs, universul complotează împotriva lor. Intervențiile supranaturale, diavolești, ce m-au trimis cu gândul la „Maestrul și Margareta”, transformă Bucureștiul într-un carnaval, la care participă toate personajele cu sau fără voia lor. Sacralitatea perioadei în care se petrece acțiunea este anulată, praznicul Nașterii Domnului rămânând în background, ceea ce ridică o întrebare esențială, ce se află, în opinia mea, la temelia cărții: Mai poate exista salvare pentru o lume înghițită de infern?

            „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” e o lectură perfectă pentru o seară friguroasă de iarnă. Ritmul desfășurării întâmplărilor este moderat, lăsându-ți răgazul necesar să te familiarizezi cu personajele pline de surprize și cu elementele fanteziste și să privești dincolo de aparențele care, mai mult ca oriunde, sunt înșelătoare.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 29 septembrie 2021

Recenziile Mădălinei 15 - Taina marchizului de Aurelia Chircu


Titlu: Taina marchizului  

Autor: Aurelia Chircu

Editura: PETALE SCRISE

Anul apariţiei: 2021

Număr pagini: 491

 

E destul de greu să începi o recenzie cu ceva original, după ce ai folosit toate frazele de introducere din „stoc”. Cuvintele mă trădează de fiecare dată atunci când trebuie să scriu despre un roman care mi-a plăcut, deoarece mi se pare că nimic nu se ridică la valoarea scriiturii, iar volumul de faţă nu face excepţie. Acum, că am închis această paranteză explicativă, ce nu era neapărat necesară, putem trece la ceea ce ne interesează cu adevărat, şi anume, cartea „Taina marchizului”, de Aurelia Chircu. În urmă cu câteva săptămâni am adăugat în bibliotecă acest prim roman cu autograf şi bineînţeles că nu mi-am putut stăpâni prea mult curiozitatea, aşa că m-am apucat de lectură într-o zi ploioasă de august, zi ce s-a potrivit perfect cu atmosfera tensionată a cărţii. Un History latin plin de intrigi politice, de idile amoroase ce depăşesc graniţa obişnuitului şi de bandiţi la drumul mare, volumul de faţă se poate înscrie cu uşurinţă în limitele romanului clasic, dar, în acelaşi timp, şi în categoria postmodernului, prin inserarea realismului magic şi a anumitor elemente inovatoare, specifice zilelor noastre.

            Un drum pustiu, o şleahtă de bandiţi mascaţi şi o trăsură nobiliară ce constituie ţinta perfectă pentru un jaf – aşa începe povestea noastră, cu o imagine parcă desprinsă din filme, cu o scenă ce descrie perfect pericolele şi dezechilibrul societăţii milaneze din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Având în fundal o segmentare politică ce conduce, fără doar şi poate, la schimbări însemnate, dar mai ales la ură şi mici revolte care trebuie înăbuşite, trei destine sunt aduse laolaltă, trei fiinţe ce sfidează normele bunei cuviinţe, construindu-şi un univers al fericirii efemere. Roxana şi Enrico – marchizi de Rosanverno – sunt căsătoriţi de câţiva ani, iar căsnicia lor a fost greu încercată de moartea prematură a celor doi copii, dar şi de ranchiuna şi dispreţul părinţilor. Cu toate că în familia lor domnesc o linişte aparentă şi o înţelegere tacită, lipsa unui moştenitor le tulbură relaţia, iar lucrurile se complică şi mai tare atunci când secretele cele mai întunecate încep să iasă la iveală. Apariţia pe nepusă masă a contelui Lucio Varesi, un tânăr frumos, bogat, carismatic şi puţin cam îngâmfat după părerea mea, stârneşte un adevărat uragan de sentimente contradictorii. Lupta dintre moralitate şi pasiune e cumplită, hăul întunecat ameninţând să-i înghită pe toţi.

            Pe lângă faptul că volumul are o copertă construită într-o manieră clasică, ce inspiră mister, asortându-se perfect cu titlul, stilul liber şi evenimentele controversate ne introduc într-o lume a contrastelor; într-un univers plin de personaje puternice şi fragile, demne de dispreţ sau de simpatie. Roxana, protagonista noastră, este fiinţa angelică, cea care ajunge să decadă din cauza intrigilor ţesute în jurul său, la care contribuie chiar soţul ei. Enrico este cel care m-a intrigat cel mai tare. Cu excepţia tainei pe care o păstrează încă din copilărie, tânărul marchiz mai are încă un secret ce ar putea fi considerat ruşinos, dar care îşi are rădăcinile într-un episod traumatizant, petrecut cu mulţi ani în urmă. Lucio este catalizatorul dintre cei doi, cel care domină prin caracterul său dual – înger şi demon deopotrivă – transformându-i pe soţii Rosanverno în sclavi ai iubirii sale.

Astfel apare în roman motivul triunghiului amoros, idee pe care Aurelia Chircu o reinventează, adaptând-o zilelor noastre. Nu mai asistăm la o luptă dintre doi bărbaţi pentru o femeie, ci la o relaţie poligamă, cu nuanţe LGBTQ – o idee scandaloasă pentru secolul al XIX-lea, dar cât se poate de normală şi corectă politic pentru contemporaneitate. Accentul nu cade pe acest triunghi neobişnuit, ci pe sentimentele ce sunt puse în joc şi pe urmările tragice pe care le poate avea o astfel de însoţire. Cu toate astea, nu am putut să îi despart pe cei trei protagonişti şi să-i privesc individual, Pentru că Cea mai mare importanţă o au atunci când sunt împreună, iar separat sunt ca nişte bucăţi de lemn ce plutesc în derivă.

Acestea fiind spuse, cred că este cazul să trecem la personajele secundare care m-au fascinat. Preferata mea a fost baroana Cassia, o femeie rebelă, un caracter tare care  nu ştie să accepte un refuz. Am admirat nebunia şi originalitatea ei, şi, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să aibă mai multe momente în lumina reflectorului. Da’ chiar şi aşa, nu exagerez când spun că micile ei intervenţii au destins mult atmosfera. La polul opus se află personajul pe care l-am urât din tot sufletul, şi anume, tatăl lui Enrico. Osvaldo întruchipează tiranul, cel care poate dispune de viaţă şi de moarte după bunul său plac, un şantajist şi un om josnic ce nu poate trece peste propriile sale interese în favoarea fiului său.

O poveste încâlcită, cu multe lacrimi, inimi sfâşiate şi momente scurte şi crude de fericire, un roman cu un deznodământ curajos şi dramatic, „Taina marchizului”, de Aurelia Chircu, este o lectură perfectă pentru un Weekend în care soarele nu vrea să-şi facă apariţia. Stilul relaxat şi evenimentele emoţionante te vor conduce într-o epocă în care graniţa dintre iubire şi condamnare este una aproape invizibilă și îm care curajul de a fi altfel îți poate aduce o soartă cumplită. 


COMANDĂ CARTEA