Titlu: Secretele Nilului
Serie: Secretele Nilului (#1)
Autor: Isabel Ibañez
Editura: STORIA BOOKS
Titlu original: What the River Knows (2023)
Traducere de Loredana Voicilă
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 536
Media pe Goodreads: 3,90 (din 48.388 note)
Se spune că dârza regină a Egiptului, ultimul faraon al Dinastiei Ptolemeice, Cleopatra, a fost o femeie pe cât de inteligentă, pe atât de crudă și vicleană, fiind capabilă să treacă peste cadavrele fraților ei, doar ca să-și împlinească scopul și să ia în primire tronul ce i se cuvenea. Firește, luptele pentru putere nu sunt o noutate în Antichitate, însă încercările Cleopatrei de a ajunge la domnie au depășit granițele regatului pe care dorea să-l conducă. Aflată în exil, viitoarea regină a reușit să supună Roma, s-o aducă la picioarele sale, doar ca s-o folosească pe post de scară până la tron. Lipsită de inhibiții, Cleopatra și-a dat trupul în schimbul puterii, prinzându-i în capcană pe doi dintre stâlpii de susținere ai Imperiului, Caesar și Marc Antoniu. Nu cred că trebuie să mai precizez faptul că războaiele ce au urmat s-au încheiat tragic pentru Cleopatra și Marc Antoniu, îndrăgostiții a căror relație a făcut furori în istorie. Fiind în pericol să fie capturată de romani, din cauză că-și pierduse susținerea prea iubitului ei Antoniu, care s-a sinucis, Cleopatra se otrăvește, alegând să moară de propria sa mână, decât să cadă în ghearele vrăjmașilor. În ciuda intrigilor tumultoase ce i-au caracterizat viața, regina a fost îngropată cu toate onorurile, însă, spre deosebire de mormintele altor faraoni ce sunt considerate opere de artă ireproductibile, al ei a rămas un mister, devenind o adevărată aventură și o reală provocare pentru arheologii care de-a lungul secolelor și-au dat viața în încercarea de a scoate la lumină locul de veci al curajoasei Cleopatra.
Nu vreau să transform această recenzie într-o lecție de
istorie, fapt pentru care am încercat să rezum pe cât posibil evenimentele ce
au precedat cucerirea Egiptului în 30 Î. Hr., dar cred că e necesar să trasăm
în linii mari contextul istoric ce stă la baza intrigii romanului „Secretele
Nilului”. Isabel Ibañez construiește o narațiune fascinantă, cum rar am
întâlnit, mixtura perfectă dintre Young Adult, Fantasy, Romance, aventură și
istorie, totul condimentat cu nuanțe subtile de thriller, axându-și narațiunea
pe date reale. Aș merge până acolo încât să afirm că stilul ei seamănă destul
de mult cu cel al lui Paul Sussman sau Clive Cussler, nu la fel de sângeros și
riscant, dar plin de suspans și enigme savuroase ce așteaptă să fie elucidate
de o minte ascuțită.
Ne aflăm în anul 1884, pe vremea când arheologii din
întreaga lume își părăsesc familiile și țările natale, dându-și ultima suflare în
încercarea, adesea zadarnică, de a dezgropa unul dintre secretele străvechi ce
zac adânc îngropate în măruntaiele deșertului, nădăjduind să facă descoperirea
secolului – o descoperire ce le va aduce faimă și, de ce nu, o avere frumușică.
Printre acești exploratori neînfricați se numără și părinții Lui Inez Olivera,
doi arheologi pasionați, care au ales munca în detrimentul creșterii propriei fiice.
Inez a fost lăsată în grija mătușii sale în Argentina, sperând ca următoarea
misivă de la părinții ei să-i aducă vestea mult așteptată, și anume, că vor
abandona mumiile și mormintele faraonilor și se vor întoarce definitiv acasă.
Însă scrisoarea pe care tânăra o primește conține o veste cu adevărat
cutremurătoare – părinții ei sunt morți. Îndurerată și intrigată, protagonista
noastră încalcă normele bunei cuviințe și se îmbarcă de una singură pe un vapor
ce o va duce în Egipt, tărâmul pe care mama și tatăl ei l-au îndrăgit atât de
mult și care le-a adus sfârșitul. Ajunsă în patria Cleopatrei, fata se lovește
de numeroase obstacole în încercarea de a afla ce s-a întâmplat cu adevărat cu
părinții ei. Unchiul ei face tot posibilul s-o trimită înapoi în Argentina, dar
Inez e hotărâtă să facă totul după cum o taie capul, devenind un pion important
în căutarea mormântului reginei care a îngenunchiat Roma.
Pe lângă faptul că domnișoara Olivera este de o frumusețe
angelică și de o inteligență sclipitoare, cunoscând vechile rune și istoria
Egiptului aproape la fel de bine ca arheologii renumiți, care-și petrec zilele
sub soarele dogoritor al deșertului, ea este înzestrată cu o putere aparte –
poate simți magia din artefacte și să spună cui au aparținut, ceea ce
înlesnește căutările mormântului ascuns. Dar lui Inez îi e destul de greu să se
integreze într-o lume a bărbaților care plesnesc de misoginism, fiind obligată
să se conformeze regulilor și normelor societății închistate din care face
parte și care nu-i permite să demonstreze că merită un loc în echipa de
cercetători a unchiului ei. Important e că ea nu se dă bătută, folosindu-se de
toate armele pe care mintea ei ascuțită i le pune la îndemână. Curajoasă,
dornică să realizeze lucruri mărețe și să-și construiască singură viitorul, mai
mult decât capabilă să lupte împotriva traficanților de artefacte, cărora nu le
pasă peste cadavrul cui trec ca să pună mâna pe o comoară, dar puțin naivă, mânată
de avântul orb al tinereții, Inez se îndrăgostește de Egipt și de mâna dreaptă
a unchiului ei, Whitford
Hayes, un tânăr chipeș, dar ursuz, antipatic și misterios, ale
cărui secrete sunt mai întunecate decât noaptea.
Cred că e primul roman citit anul acesta care mi-aș fi
dorit să nu se fi terminat. Nu am simțit deloc cele 536 de pagini, pentru că
întâmplările palpitante, ritmul alert, personajele enigmatice și dezvăluirile
șocante m-au cucerit în totalitate, imersându-mă complet în poveste. Am stat cu
sufletul la gură de la prima până la ultima pagină, și, ca de obicei, romanul
s-a terminat într-un punct critic. Abia aștept apariția celui de-al doilea
volum, ce promite și mai multe aventuri, și mai multe secrete dezgropate, iar
de data asta ceva îmi spune că Inez va porni în căutarea unei faimoase
biblioteci de mult dispărute... Voi ce spuneți?
