Recenziile Mădălinei 87 - Iubitul de Freida McFadden

Titlu: Iubitul 

Autor: Freida McFadden

Editura: BOOKZONE

Titlu original: The Boyfriend (2024)

Traducere de Mihaela Apetrei

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 4,03 (din 537.371 note)

 

            Astăzi e seara cea mare, probabil ultima din șirul dezastruos de întâlniri de care m-am săturat. Am impresia că sunt un magnet pentru ciudați și încep să-mi cam pierd încrederea în farmecul meu feminin. Dar astăzi lucrurile se vor schimba, poate că el e alesul... Cel puțin aș vrea să fie... Arată beton, și din descrierea de pe aplicație pare că suntem făcuți unul pentru celălalt. Poate că ghinionul meu în materie de bărbați se va încheia, și o să trăiesc fericită alături de el. M-am pregătit asiduu pentru întâlnirea asta, dar, vai, cât de naivă am fost. Tipul care mă așteaptă în restaurant nu seamănă deloc cu cel din poze. Tocmai am căzut în capcana aplicațiilor de dating și a bărbaților care vor întotdeauna să pară ceea ce nu sunt. Sunt o proastă! Cu toate astea, nu fac stânga împrejur, nu fug cât mă țin picioarele, sunt hotărâtă să-i dau o șansă. Ce dacă nu arată ca o vedetă de cinema? Poate are o personalitate de milioane... Greșit... E un ratat lipsit de maniere, care a ținut morțiș să mă prezinte maică-sii în prima jumătate de oră de când ne-am cunoscut. E prea mult... Vreau să scap de el, dar asta e imposibil. Aproape clachez când se oferă să mă conducă acasă. Ultimul lucru pe care mi-l doresc e să afle unde locuiesc, așa că îl păcălesc, oprindu-mă la o altă adresă. Însă tipul e chiar insistent. Vrea să mă sărute, dar mă împotrivesc din toate puterile, iar asta îl face să devină violent. Am fost la un pas să fiu victima unui viol, dar Slavă Cerului că a apărut el, un bărbat binefăcut, cu simțul onoarei, care m-a salvat de libidinosul cu care am ieșit de bunăvoie. Simt cum fluturii îmi iau cu asalt stomacul... Oare cine este misteriosul meu salvator?

            Sydney Shaw chiar are ghinion. Întâlnirea oribilă cu Kevin i-a pus capac, însă tânăra nu renunță așa ușor. E de prea mult timp singură și are nevoie urgent de un bărbat în viața ei și de nopți pline de pasiune, care să ia locul serilor petrecute cu prietenele, Gretchen și Bonnie, bând, bârfind și plângându-și de milă. Însă e dificil să găsești cavalerul în armură strălucitoare într-o gloată de porci needucați care habar n-au cum să se comporte cu o domnișoară frumoasă și rafinată. Și dacă, totuși, ai impresia că l-ai găsit, ai grijă să privești dincolo de aparențe, fiindcă s-ar putea să fie doar o iluzie orbitoare. Nu cred că trebuie să vă mai spun că gândurile protagonistei zboară ne-ncetat la necunoscutul chipeș care a salvat-o din ghearele mizerabile ale lui Kevin. N-are nici cea mai mică idee cine ar putea fi, cum îl cheamă sau unde locuiește, dar știe cu certitudine c-ar vrea să-l mai vadă. Zis și făcut... Dorința ei devine realitate. Aflată la o altă întâlnire, de data asta cu un bărbat educat și simțit, un incident neplăcut o aduce pe Sydney față-n față cu iubirea vieții ei – din cauză că tânăra suferă de boala von Willebrand, începe să-i curgă sânge din nas în timpul întâlnirii, iar bărbatul care o însoțea leșină. Noroc că în cafenea se afla și Thomas, eroul visurilor ei, care, în mod convenabil, este medic patolog. După ce îi acordă primul ajutor bărbatului, Thomas o invită pe Sydney la o întâlnire, iar, din acest moment, devin nedespărțiți. El e iubitul perfect, atent, manierat, iar protagonista noastră e în al nouălea cer. Dar uciderea de-a dreptul șocantă și neașteptată a lui Bonnie tulbură lumea perfectă a celor doi îndrăgostiți, mai ales că, într-un mod bizar, Thomas, a cărui pasiune pentru sânge îl înscrie din start pe lista suspecților, pare să aibă ceva de-a face cu asta. Să fie o pură coincidență? Sau iubitul lui Sydney este un ucigaș cu sânge rece?

            În ciuda faptului că scenariul pare ideal pentru un romance incendiar, avem de-a face de fapt cu un thriller încâlcit, nominalizat la Premiile Goodreads 2024, în care iubirea devine principalul motiv pentru a ucide. Freida McFadden revine pe scenă cu o poveste pe de-o parte dramatică, pe de alta, ironică, în care întâlnim două tipologii de personaje, cele născute pentru a domina și controla, și cele create pentru a fi manevrate, cu alte cuvinte, o luptă tacită între sexe. Romanul poate fi considerat atât o lovitură sub centură dată masculinității – bărbații, cu excepția, să zicem, lui Thomas, protagonist prin alianță, sunt retrogradați la niște recipiente de bădărănie, al căror creier e în pantaloni –, cât și un fals bildungsroman, în care o urmărim pe Sydney cum se transformă dintr-o fată care are neapărat nevoie de validarea unui bărbat ca să capete încredere în sine, într-o femeie independentă emoțional, care își găsește validarea în propria persoană. Cu toate că Thomas pare să fie jumătatea ei, o serie de evenimente tragice o determină pe protagonistă să-și regândească alegerile în viață, mai ales că în jurul ei roiesc multe secrete mânuite de așa-zișii maeștrii ai minciunilor.

            Cu excepția capitolelor în care urmărim aidoma unei telenovele viața lui Sydney, apar alte paragrafe prezentate din perspectiva unui personaj anonim, ce ne întorc în timp, introducându-ne în mintea juvenilă a criminalului. Nu știm cine vorbește, însă știm că este mânat de un impuls morbid în tot ceea ce face, curiozitatea fiind mai puternică decât moralitatea. De altfel, aceste capitole din trecut mi s-au părut sarea și piperul cărții, pentru că fiecare pagină te provoacă să-ți dai seama cine este ucigașul și dacă întâmplările de atunci au legătură cu omorurile din prezent. Cât despre final, am fost și plăcut surprinsă, și un pic dezamăgită, de turnura evenimentelor, dar trebuie să recunosc că Freida McFadden se pricepe să construiască o narațiune care să-ți trezească interesul. Mi-ar fi plăcut ca ritmul acțiunii să fie ceva mai alert, episoadele romantice și psihologice, ceva mai scurte, și personajele, puțin mai complexe, însă, per total, a fost o poveste bună și relaxantă, perfectă pentru luna iubirii.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 65 - Menajera e cu ochii pe tine de Freida McFadden

Titlu: Menajera e cu ochii pe tine 

Serie: Menajera (#3)

Autor: Freida McFadden

Editura: BOOKZONE

Titlu original: The Housemaid Is Watching (2024)

Traducere de Mihaela Apetrei

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,93 (din 187.522 note)

 

            Ne-a fost frică de ea... Am iubit-o și urât-o în același timp, i-am apreciat curajul și hotărârea de a face ordine într-o lume modelată de mâinile de fier ale bărbaților abuzivi, capi ai familiilor care au impresia că știu ce e mai bine pentru consoartele lor, chiar dacă asta înseamnă să le zvânte în bătaie sau să le sechestreze în casă, doar pentru că sunt mânați de niște instincte barbare și bolnave de a controla totul, de la cuvintele pe care au voie să le rostească bietele martire pe care le numesc „soții”, până la cerceii pe care au voie să-i poarte. Dar, mai presus de orice, ne-a fost dor de ea și de personalitatea ei puternică. Din primele două volume, ne-am obișnuit cu felul ei de a fi, mereu gata să treacă la acțiune, nesuportând nedreptatea și violența masculilor, așa-zișilor ALFA, care instaurează un regim de teroare în propriile lor case. Însă acum, în al treilea volum, lucrurile stau altfel... Ea nu mai apare ca o menajeră-justițiară care, aproape asumându-și rolul unui dumnezeu ce umblă printre muritori, le plătește abuzatorilor cu aceeași monedă, ci o cunoaștem pe femeia casnică, mama supra-protectoare care, păstrând amintirea trecutului zbuciumat, un portofoliu gros al celor pe care i-a înlăturat în drumul spre libertate, trăiește prezentul așa cum n-a mai făcut-o niciodată. Sunt sigură că v-ați dat deja seama despre cine e vorba...

            Millie a avut un singur vis – să aibă grijă de propria gospodărie, să-și crească copiii cu dragoste, departe de imaginea celei care a fost cândva, și să ducă o viață tihnită alături de cel pe care îl iubește. Zis și făcut. După 14 ani în care a făcut curățenie prin casele și viețile altora, protagonista noastră se mută împreună cu Enzo, soțul ei, și cu cei doi copii, Ada și Nico, într-o casă veche, dar frumoasă, fiind pregătită să înceapă un nou capitol. Chiar dacă situația lor financiară nu e roz, reușesc să angajeze o menajeră, ca Millie să se poată odihni așa cum se cuvine. Dar problemele familiei Accardi abia acum încep. Să spunem doar că vecina sexy, foarte băgăcioasă și enervant de frumoasă, cam tulbură apele. Suzette este o scorpie veritabilă care își tratează soțul ca pe un cățeluș, flirtând fără rușine cu Enzo, care răspunde avansurilor ei fără perdea, ceea ce o face pe Millie să creadă că soțul ei o înșală. Încrederea ei nemărginită în Enzo începe să se clatine, primind lovitura de grație atunci când chipeșul italian recunoaște că a comis o crimă, care, la prima vedere, pare un omor din dragoste. Jonathan, soțul lui Suzette, este găsit înjunghiat, zăcând într-o baltă de sânge în propria sufragerie. Toate dovezile îl incriminează pe grădinar, însă, așa cum bănuiți deja, lucrurile nu sunt atât de simple precum par.

Freida McFadden construiește al treilea volum al seriei „Menajera” ca pe un puzzle în care mai multe piese se potrivesc în același loc, fiecare dând alt curs poveștii. Cu toate că Millie e protagonista romanului, pasivitatea ei o trimite în plan secund, lăsând impresia că e o marionetă în propria sa existență. Dintr-o justițiară care știa tot ce mișcă, ajunge o femeie înconjurată de secrete. E deposedată de identitatea de menajeră, rămânând doar cu atribuțiile de mamă care se confruntă cu lucruri obișnuite, precum plata facturilor, un băiat neastâmpărat cu probleme la școală și o fiică mult prea inteligentă pentru vârsta ei, mereu conștientă de trecutul care o bântuie, fiind secondată de apariția Marthei, femeia angajată de Enzo să deretice prin casă, în așa fel încât Millie să se poată ocupa de serviciu și copii. Dar aici apare o confuzie, subliniată chiar și de titlu, „Menajera e cu ochii pe tine”. Care menajeră? Și pe cine urmărește? Două întrebări ce ne dau de gândit, încurcând și mai tare ițele. Un aspect interesant al poveștii e că, de data asta, imaginea bărbatului în general, pe care o prezintă Millie, oscilează între violență și blândețe sub influența acțiunilor lui Enzo, care iese din anonimat, primind un rol principal. Perspectiva se schimbă și în ceea ce privește poziția femeii. Ea nu mai e o victimă, ci devine (poate) la fel de perfidă ca bărbatul, acoperindu-l, mințind cu nonșalanță și profitând de orice avantaj pe care-l poate obține.

În ciuda faptului că „Menajera e cu ochii pe tine” începe ca un roman de familie ce nu promite prea multe, pe parcurs se transformă într-un thriller plin de suspans, cu un fir narativ complicat, răsturnări de situație neașteptate și cu un final clasic, dar cu un puternic impact emoțional. E o lectură alertă, chiar dacă pe alocuri se mai împotmolește, insistând mult pe aceleași lucruri ce, în esență, parcă nu au sens, cu personaje vechi și noi, vieți distruse și speranțe spulberate, minți ușor de manipulat, frică și dorințe doar pe jumătate împlinite, dar, mai înainte de toate, un adevăr crunt, care, de-ndată ce iese la iveală, poate zdrobi și cele mai puternice inimi.

COMANDĂ CARTEA