Recenziile Mădălinei 88 - Crângul de Alun de Melissa Albert

Titlu: Crângul de Alun  

Serie: Crângul de Alun (#1)

Autor: Melissa Albert

Editura: YOUNGART

Titlu original: The Hazel Wood (2019)

Traducere de Laura Ciobanu

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 360

Media pe Goodreads: 3,56 (din 98.976 note)

 

Voi știți cine este Althea Proserpine? Nu? Haideți că vă spun eu... Althea Proserpine este o celebră autoare de basme, ale cărei cărți sunt din ce în ce mai rare. Practic, aproape că trebuie să ucizi pe cineva ca să pui mâna pe o ediție din Hinterland. Știți că se spune că fiecare carte e o poartă spre o lume magică, ei bine, nimic mai adevărat. Hinterlandul există, însă este foarte dificil să ajungi la porțile sale. Îl poți găsi doar dacă locuitorii lui, adică poveștile, vor să-l găsești, altfel, te poți învârti în jurul lui zadarnic. Cu toate acestea, poarta le este deschisă poveștilor care reușesc să se împotrivească firului deja țesut sau celor care au fost uitate, putând ajunge în lumea reală. Însă echilibrul tărâmului de basm este din ce în ce mai fragil... Și uite așa începe totul...

Aceasta este povestea lui Alice, nepoata Altheei, și a încercării sale de a intra în Crângul de Alun, proprietate deținută de bunica ei. Dar s-o luăm cu începutul. Alice și mama ei n-au petrecut mai mult de un an într-un singur loc. Copilăria fetei a fost marcată de incidente stranii și mutări spontane. Mult timp eroina noastră a crezut că este urmărită de ghinion, însă avea să descopere că altceva sau altcineva le făcea viața un calvar. După moartea subită a bunicii sale, despre care nu știe decât că a scris o carte de basme, evenimentele inexplicabile încetează, până când, într-o zi, mama ei dispare fără urmă. Complet dezorientată, furioasă și moartă de îngrijorare, Alice se refugiază în casa prietenului și colegului său de școală, Finch, cu ajutorul căruia se străduiește să-i dea de cap situației complicate în care se află. Mai mult decât atât, fata este urmărită de niște personaje ciudate, care îi dau fiori de fiecare dată când le surprinde privind-o. Ca să fie treaba treabă, tânăra își dă seama că unul dintre indivizii care o supraveghează este cel care a încercat s-o răpească când era mică. Alice nu știe ce să facă, însă constată că încurcătura în care e prinsă are o strânsă legătură cu volumul scris de bunica ei. Pentru a elucida misterul, Alice și Finch pornesc în căutarea Crângului de Alun, și, credeți-mă, călătoria lor nu e deloc ușoară, la fiecare pas lovindu-se de câte un obstacol, mai mult sau mai puțin supranatural. 

Pe jumătate un Urban Fantasy plin de mistere, dar banal, în care realitatea își pierde consistența și granițele, devenind scena poveștilor străvechi și sângeroase, pe jumătate un basm macabru, plin de personaje sinistre care caută să-și schimbe destinul făurit de Țesătoare, „Crângul de alun”, de Melissa Albert, reprezintă, în adevăratul sens al cuvântului, un haos fantezist, greu de îmblânzit și de ordonat; o narațiune rebelă ce își urmează cursul, în ciuda faptului că, uneori, se abate de la drumul drept, rătăcind prin cine știe ce ținuturi lipsite de sens. Autoarea se reîntoarce la formula inițială a basmelor, scoțând în evidență elementele întunecate, morțile violente, pedepsele crude, aparițiile grotești etc, evitând să-și construiască personajele folosindu-se de arhetipurile arhicunoscute. Din acest punct de vedere, aș putea spune că basmele pe care le născocește și le prezintă prin intermediul Altheei Proserpine, un personaj absent, dar care constituie nucleul cărții și dublul autoarei, sunt cât se poate de originale. De fapt, Melissa Albert construiește un univers dedicat exclusiv maleficului, instanțele benefice putând fi numărate pe degetele de la o mână. Toate personajele, inclusiv protagonista, sunt construite din mai multe fațete, umbre și lumini, atitudinea lor schimbându-se în funcție de contextul în care se găsesc. Sinceră să fiu, acest aspect mi-a plăcut foarte mult și m-a împins să citesc cartea până la capăt, cu toate că ritmul lent al întâmplărilor, haosul intenționat și unele secvențe puerile aproape m-au convins să renunț.

Mi-ar fi plăcut ca autoarea să insiste mult mai mult pe dezvoltarea basmelor din cartea Altheei, dar și pe modul în care acestea pot fi schimbate dacă personajele își doresc asta. Din păcate, capitolele respective au fost pe repede înainte, incomplete și destul de subțiri în ceea ce privește informațiile despre modul în care funcționează Crângul de alun. Cât despre final, nu o să comentez nimic, fiindcă a fost partea care m-a dezamăgit. Însă am speranța că al doilea volum, „Tărâmul Nopții”, o să-mi ofere ceva mai mult, acoperind golurile lăsate de primul. Voi ce spuneți?   

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 87 - Iubitul de Freida McFadden

Titlu: Iubitul 

Autor: Freida McFadden

Editura: BOOKZONE

Titlu original: The Boyfriend (2024)

Traducere de Mihaela Apetrei

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 4,03 (din 537.371 note)

 

            Astăzi e seara cea mare, probabil ultima din șirul dezastruos de întâlniri de care m-am săturat. Am impresia că sunt un magnet pentru ciudați și încep să-mi cam pierd încrederea în farmecul meu feminin. Dar astăzi lucrurile se vor schimba, poate că el e alesul... Cel puțin aș vrea să fie... Arată beton, și din descrierea de pe aplicație pare că suntem făcuți unul pentru celălalt. Poate că ghinionul meu în materie de bărbați se va încheia, și o să trăiesc fericită alături de el. M-am pregătit asiduu pentru întâlnirea asta, dar, vai, cât de naivă am fost. Tipul care mă așteaptă în restaurant nu seamănă deloc cu cel din poze. Tocmai am căzut în capcana aplicațiilor de dating și a bărbaților care vor întotdeauna să pară ceea ce nu sunt. Sunt o proastă! Cu toate astea, nu fac stânga împrejur, nu fug cât mă țin picioarele, sunt hotărâtă să-i dau o șansă. Ce dacă nu arată ca o vedetă de cinema? Poate are o personalitate de milioane... Greșit... E un ratat lipsit de maniere, care a ținut morțiș să mă prezinte maică-sii în prima jumătate de oră de când ne-am cunoscut. E prea mult... Vreau să scap de el, dar asta e imposibil. Aproape clachez când se oferă să mă conducă acasă. Ultimul lucru pe care mi-l doresc e să afle unde locuiesc, așa că îl păcălesc, oprindu-mă la o altă adresă. Însă tipul e chiar insistent. Vrea să mă sărute, dar mă împotrivesc din toate puterile, iar asta îl face să devină violent. Am fost la un pas să fiu victima unui viol, dar Slavă Cerului că a apărut el, un bărbat binefăcut, cu simțul onoarei, care m-a salvat de libidinosul cu care am ieșit de bunăvoie. Simt cum fluturii îmi iau cu asalt stomacul... Oare cine este misteriosul meu salvator?

            Sydney Shaw chiar are ghinion. Întâlnirea oribilă cu Kevin i-a pus capac, însă tânăra nu renunță așa ușor. E de prea mult timp singură și are nevoie urgent de un bărbat în viața ei și de nopți pline de pasiune, care să ia locul serilor petrecute cu prietenele, Gretchen și Bonnie, bând, bârfind și plângându-și de milă. Însă e dificil să găsești cavalerul în armură strălucitoare într-o gloată de porci needucați care habar n-au cum să se comporte cu o domnișoară frumoasă și rafinată. Și dacă, totuși, ai impresia că l-ai găsit, ai grijă să privești dincolo de aparențe, fiindcă s-ar putea să fie doar o iluzie orbitoare. Nu cred că trebuie să vă mai spun că gândurile protagonistei zboară ne-ncetat la necunoscutul chipeș care a salvat-o din ghearele mizerabile ale lui Kevin. N-are nici cea mai mică idee cine ar putea fi, cum îl cheamă sau unde locuiește, dar știe cu certitudine c-ar vrea să-l mai vadă. Zis și făcut... Dorința ei devine realitate. Aflată la o altă întâlnire, de data asta cu un bărbat educat și simțit, un incident neplăcut o aduce pe Sydney față-n față cu iubirea vieții ei – din cauză că tânăra suferă de boala von Willebrand, începe să-i curgă sânge din nas în timpul întâlnirii, iar bărbatul care o însoțea leșină. Noroc că în cafenea se afla și Thomas, eroul visurilor ei, care, în mod convenabil, este medic patolog. După ce îi acordă primul ajutor bărbatului, Thomas o invită pe Sydney la o întâlnire, iar, din acest moment, devin nedespărțiți. El e iubitul perfect, atent, manierat, iar protagonista noastră e în al nouălea cer. Dar uciderea de-a dreptul șocantă și neașteptată a lui Bonnie tulbură lumea perfectă a celor doi îndrăgostiți, mai ales că, într-un mod bizar, Thomas, a cărui pasiune pentru sânge îl înscrie din start pe lista suspecților, pare să aibă ceva de-a face cu asta. Să fie o pură coincidență? Sau iubitul lui Sydney este un ucigaș cu sânge rece?

            În ciuda faptului că scenariul pare ideal pentru un romance incendiar, avem de-a face de fapt cu un thriller încâlcit, nominalizat la Premiile Goodreads 2024, în care iubirea devine principalul motiv pentru a ucide. Freida McFadden revine pe scenă cu o poveste pe de-o parte dramatică, pe de alta, ironică, în care întâlnim două tipologii de personaje, cele născute pentru a domina și controla, și cele create pentru a fi manevrate, cu alte cuvinte, o luptă tacită între sexe. Romanul poate fi considerat atât o lovitură sub centură dată masculinității – bărbații, cu excepția, să zicem, lui Thomas, protagonist prin alianță, sunt retrogradați la niște recipiente de bădărănie, al căror creier e în pantaloni –, cât și un fals bildungsroman, în care o urmărim pe Sydney cum se transformă dintr-o fată care are neapărat nevoie de validarea unui bărbat ca să capete încredere în sine, într-o femeie independentă emoțional, care își găsește validarea în propria persoană. Cu toate că Thomas pare să fie jumătatea ei, o serie de evenimente tragice o determină pe protagonistă să-și regândească alegerile în viață, mai ales că în jurul ei roiesc multe secrete mânuite de așa-zișii maeștrii ai minciunilor.

            Cu excepția capitolelor în care urmărim aidoma unei telenovele viața lui Sydney, apar alte paragrafe prezentate din perspectiva unui personaj anonim, ce ne întorc în timp, introducându-ne în mintea juvenilă a criminalului. Nu știm cine vorbește, însă știm că este mânat de un impuls morbid în tot ceea ce face, curiozitatea fiind mai puternică decât moralitatea. De altfel, aceste capitole din trecut mi s-au părut sarea și piperul cărții, pentru că fiecare pagină te provoacă să-ți dai seama cine este ucigașul și dacă întâmplările de atunci au legătură cu omorurile din prezent. Cât despre final, am fost și plăcut surprinsă, și un pic dezamăgită, de turnura evenimentelor, dar trebuie să recunosc că Freida McFadden se pricepe să construiască o narațiune care să-ți trezească interesul. Mi-ar fi plăcut ca ritmul acțiunii să fie ceva mai alert, episoadele romantice și psihologice, ceva mai scurte, și personajele, puțin mai complexe, însă, per total, a fost o poveste bună și relaxantă, perfectă pentru luna iubirii.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 211 - Ascunsă în umbră de Viveca Sten (CRIME CLUB)

Titlu: Ascunsă în umbră  

Serie: Crimele din Åre (#2)

Autor: Viveca Sten

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Dalskuggan (2021)

Traducere de Loredana Frățilă-Cristescu

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 448

Media pe Goodreads:4,16 (din 6.780 note)

 

Åre, Suedia, 2020. Trupul neînsuflețit al lui Johan Andersson, fost schior de performanță, este găsit într-un morman de zăpadă, lângă pădure. Nasul rupt și țeasta zdrobită infirmă orice ipoteză conform căreia moartea bărbatului ar fi survenit din cauze naturale. Se pare că omul nostru avea dușmani... Numai că soția lui, Marion, susține în fața polițiștilor că nimeni nu i-ar fi dorit răul acestuia. Mă rog, nimeni cu excepția lui Linus Sundin, un bărbat recalcitrant, alcoolic notoriu, care era de altfel și partenerul lui Johan de la firma de instalații sanitare. Însă cine și-ar ucide colegul doar ca să pună mâna pe bani? Și întrebarea e „care bani?” Fiindcă, din câte spune Marion, mica întreprindere nu stătea nemaipomenit cu finanțele, ocupându-se, în mare parte, cu lucrările din stațiunea montană și împrejurimi.

2009 - prezent. Rebecka Ekvall, o tânără care face parte, împreună cu familia, din congregația Lumina Vieții, este îndrăgostită până peste cap de Ole Nordhammar, pastorul adjunct, un bărbat cu zâmbet călduros și ochi de gheață. Și așa cum a dat poruncă Ziditorul după Cădere ca Adam și Eva să se împreuneze, a venit și binecuvântata zi în care Rebecka și Ole și-au Spus DA, pregătiți să pătrundă, ținându-se de mână, prin Valea Domnului. Însă anii trec, iar Rebecka nu reușește să-i ofere lui Ole un urmaș. Știe că problema se află în pântecele sale, fiindcă Dumnezeu nu ar permite ca sămânța cuvântătorului său să nu dea roade. Deși încearcă să fie o soție bună, ocupându-se cu treburile gospodărești și ținând cont la tot pasul de poruncile lui Ole, simte că mariajul lor e din ce în ce mai rece și că modestul lor cămin s-a preschimbat pentru ea într-o închisoare. Se simte pedepsită, își spune că poate la urma urmei asta merită, însă e conștientă că undeva dincolo de ziduri există o lumină, o șansă nu pentru a-și spăla păcatele, ci pentru a-și găsi împlinirea.

Hanna Ahlander și Daniel Lindskog pornesc pe urmele ucigașului lui Johan. Numai că declarațiile lui Marion și Linus se cam bat cap în cap, de parcă amândoi ar avea ceva de ascuns. Din cauza viciilor sale, Linus cade țap ispășitor. Însă fără dovezi eligibile e imposibil să arunci pe cineva după gratii. Să fie într-adevăr Linus vinovat? Nu-i așa că ar fi prea simplu? Iar detectivii noștri experimentați știu că adevărul nu se află niciodată la vedere și că au de scotocit prin trecutul victimei ca să pună mâna pe răspunsuri. Și, la urma urmelor, ce faptă ar fi putut să comită un instalator ca să provoace atâta ură, încât să fie urmărit și omorât în bătaie? Chiar dacă nu mai schiase de ani buni, Johan era într-o condiție fizică de invidiat și nu ar fi fost ușor de răpus. În orice caz, un singur individ neînarmat nu ar fi putut să-l pună la pământ. Poate că au fost doi criminali... Sau poate că privim lucrurile dintr-o perspectivă complet greșită...

Viveca Sten scrie bine. Nu extraordinar, nicidecum mediocru, scrie ca un autor stăpân pe limbaj care știe prin ce formule narative să capteze atenția. Te atrage într-o plasă de minciuni, te momește cu adevărul doar ca să te prinzi pe urmă și mai tare în pânză. Pornește de la niște anchete verosimile pe care le transformă în cazuri a la Sherlock Holmes. Personajele sale sunt realiste, altfel spus, credibile, se confruntă cu probleme atât la serviciu, cât și în viața de familie. Daniel e polițistul care e în permanență cu gândul la investigație, cu toate că partenera lui e epuizată din cauza timpului neîntrerupt petrecut cu fiica lor, însă, și atunci când vrea să-i dea o mână de ajutor, intervine o urgență și e nevoit să plece. Hanna și-a găsit un scop în Åre, însă mama ei e în continuare supărată pentru că și-a părăsit iubitul, pe care, apropo, urmează să-l invite, împreună cu noua lui prietenă, la masa de duminică. Hanna și Daniel sunt cuplul de profesioniști tipic din literatura polițistă britanică, inserați într-o formulă Nordic Noir de excepție. Nu te saturi de ei, aștepți cu interes să vezi cu ce se vor confrunta data viitoare și le înțelegi alegerile pur umane, bazate adesea pe instinct. Eu m-am convins care-i treaba cu seria, iar dacă nu vă aveți prea bine cu cărțile, puteți să vă uitați la Crimele din Åre, pe Netflix, serialul suedez care a rupt în prima săptămână de la difuzare topurile internaționale.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul Vivecăi Sten: 

Falled

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu

Fata Cu Cartea

Analogii, Antologii

Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 210 - Fără niciun regret de Mary Kubica (CRIME CLUB)

Titlu: Fără niciun regret 

Autor: Mary Kubica

Editura: LEDA BAZAAR (CORINT) 

Titlu original: She’s Not Sorry (2024)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,79 (din 118.195 note)

 

Caitlin Beckett s-a aruncat de pe o pasarelă pietonală, a căzut șapte metri în gol și... a supraviețuit. Acum se află la ATI, în comă, conectată la dispozitivele care-i asigură medicația și oxigenul, ținându-i sub observație semnele vitale. Sunt puține șanse ca femeia să se trezească, personalul medical fiind pregătit să consemneze un nou deces. Propria familie nu înțelege de ce Caitlin ar fi recurs la un asemenea gest. E drept că nu erau atât de apropiați de fiica și sora lor, însă nu le-a trecut prin cap nici un moment că ea se află pe marginea prăpastiei. Și de ce ar fi ales tânăra să se sinucidă aruncându-se în gol? Sunt multe feluri prin care ți-ai putea pune capăt zilelor, dar acesta se numără printre cele mai oribile. Să te lași pradă gravitației, să simți în ultimele tale secunde cum vântul îți șuieră pe la urechi și să rămâi cu privirea ațintită spre pământul de care trupul tău se va izbi, frângându-ți oasele și rupându-ți mușchii, cu sângele scurgându-ți-se pe pietrișul murdar de lângă calea ferată.

            Meghan Michaels e o femeie trecută de prima tinerețe, atrăgătoare, altruistă, are o fiică de șaisprezece ani, e divorțată și lucrează ca asistentă la un spital din Chicago. Mai exact, la spitalul unde a fost adusă Caitlin Beckett. Femeia noastră simte fiecare deces ca pe moartea unui apropiat, având o carieră de douăzeci de ani fără nicio pată în sistemul medical, e comunicativă și apropiată de restul personalului și e pregătită în permanență să ofere o mână de ajutor, chiar și atunci când pacientul în criză nu se numără printre responsabilitățile sale. Pe plan personal, nu se poate acomoda cu gândul că a trecut prin partaj, așa că ia parte la întâlnirile unui grup de susținere pentru femeile divorțate. Acolo o (re)întâlnește pe Nat Cohen, aflată pentru prima oară la o astfel de întrunire, care e, de altfel, și fosta ei colegă de liceu. Cele două femei țin legătura pe Facebook, se văd în oraș și se simt bine împreună, de parcă toți anii în care au stat despărțite ar fi fost șterși cu buretele.

            Meghan observă  vânătăile de pe brațele lui Nat. Se pare că partenerul ei, un tip arătos, cu un fizic de invidiat, parcă desprins din revistele de modă, o abuzează. Femeia, evident, a intrat într-o relație toxică și nu are curajul să se desprindă de partener. Meghan nu poate sta cu mâinile în sân, așa că încearcă s-o convingă pe prietena ei să-l dea pe nemernic pe mâna poliției. Cu cât Nat încearcă s-o convingă că iubitul ei e pe cale să se schimbe, cu atât Meghan e mai sigură că asta nu se va întâmpla niciodată. Însă e greu să porți povara altora pe umeri, oricât de apropiați ți-ar fi, atunci când ai o fiică de șaisprezece ani care nu a învățat că majoritatea masculilor sunt niște prădători, când un psihopat urmărește femeile prin noapte, intră peste ele în casă și le violează, și când aștepți cu sufletul la gură să vezi dacă femeia aflată în comă se va trezi.

            Prezența părinților lui Caitlin complică și mai tare lucrurile. Deși tatăl susține că nu au fost așa apropiați, mama pare că-și plânge plămânii, mângâindu-și fiica pe obraz și pieptănându-i părul. Dacă a iubit-o atât de mult, de ce a păstrat distanța? Poate că nu a ajuns o avocată de succes, așa cum sperase tatăl pentru toți cei trei copii, dar s-a descurcat pe cont propriu, refuzând adesea să le ceară ajutorul. A vrut o viață numai a ei, departe de cunoscuți, și de asta a ales să plece de-acasă și să se mute într-un alt oraș. Toți au ceva de spus despre Caitlin, ea fiind singura care nu poate să-și exprime părerea. Oare a fost într-adevăr fiica pe care au descris-o părinții? Sau cu totul altcineva? Răzvrătirea sa ar fi putut s-o transforme într-o paria, într-o țintă spre care familia să-și îndrepte ura? Sau poate c-au iubit-o dincolo de răceala cu care au fost tratați, așteptând ziua în care „fiica risipitoare” să se întoarcă cu zâmbetul pe buze și cu speranță în ochi acasă.

            Mary Kubica ne plasează în centrul unei intrigi psihologice, aruncându-ne în mijlocul unui vârtej de sentimente extreme, contradictorii. Iubirea mamei pentru fiică se transformă într-o obsesie, Meghan încercând să controleze la sânge viața tinerei, fără să-și dea seama că forțează limitele. Povestea noastră e despre femei, despre relația dintre prietene, mame și fiice, despre „sexul slab” în raport cu abuzatorii, despre cele care au grijă, dar cărora nu li se poartă de grijă, regăsindu-se singure atât printre străini, cât și în propriile mariaje. Bărbații, care ar trebui să le ocrotească, se pot preschimba în orice clipă în niște demenți lipsiți de rațiune, dornici să-și satisfacă nevoile și puterea. Și, uneori, ca să-i protejezi pe cei dragi, dar și pe tine însuți, mama, asistenta, prietena, e nevoie să recurgi la gesturi extreme, pentru că tu știi că moartea e doar un compromis, că rănile se vindecă întotdeauna după sângerare.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Mary Kubica:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Ciobanul de Azi

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 209 - Răul pe care îl fac oamenii de Sandrone Dazieri (CRIME CLUB)

Titlu: Răul pe care îl fac oamenii  

Autor: Sandrone Dazieri

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Il male che gli uomini fanno (2022)

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 480

Media pe Goodreads: 3,88 (din 343 note)

 

            Personaje cioplite de dalta unui zeu al scrisului, intrigi polițiste împletite cu alte intrigi polițiste, un Atunci, când răul purta numele de Bibanu, și un Acum, când trecutul pare să prindă în tentacule prezentul, o fiară lipsită de rațiune ce se deplasează prin temporalități, aidoma unui monstru al mărilor sau, după cum își abandonează prada, al râurilor, o legendă ce-i bagă-n sperieți pe localnici și-i scoate din minți pe investigatori, violența în cele mai sângeroase veșminte, maleficul în toată splendoarea sa. Fete răpite, sugrumate și abandonate în brațele învolburate ale Padului, o polițistă coruptă care încearcă să găsească o scăpare din mizeria propriei existențe, o avocată ce-și caută nepoata dispărută și un necunoscut, cu origini israeliene, însoțit de o haită de câini diformi, hotărât să smulgă răul din rădăcini, chiar dacă asta înseamnă să le provoace celor vinovați (și celor mai puțin culpabili) cu mâinile sale durere.

            Acum... Amala, adolescentă de culoare, dispare în timp ce se întoarce acasă de la școală. Cheia cu breloc descoperită în broasca porții electrice de acces sugerează faptul că fata a fost răpită chiar în momentul când încercase să intre pe proprietate. Mama, Sunday, scriitoare pe jumătate faimoasă ce-și câștigă traiul în prezent scriind recenzii pentru diverse publicații din afară, și tatăl, Tancredi, un bărbat de 50 de ani care se joacă de-a artistul și de-a arhitectul, apelează la poliție și diverse cunoștințe pentru a-și găsi fiica, siguri că Amala se află într-o mare primejdie. Și așa intră în scenă Francesca Cavalcante, sora lui Tancredi, avocată de profesie, cu o carieră înfloritoare la activ, care, ajutată de un străin nu cu toate țiglele pe casă, ce-și iubește câinii mai mult decât pe semeni, pornește pe urmele maniacului care-i ține ostatică nepoata. Maniacul nostru își spune Oreste și e atât de obsedat de propriul plan, pus la punct ani de-a rândul, încât nu va lăsa pe nimeni să-i smulgă prada din fălci.

            Cu 32 de ani în urmă... Cristina Mazzini, ultima victimă a lui Bibanu, a fost descoperită în apele Padului, în apropiere de ultimul picior al podului dintre Lombardia și Emilia-Romagna. Trupul fetei fusese devorat de pești, sfărâmat de pietre și risipit de curenți. Atunci a fost prima dată când Itala Caruso a auzit despre asasinul care sugrumase și aruncase în râu trei fete. Polițista noastră, cunoscută în branșă drept Regina, nu dorise decât să stea cât mai departe de lumina reflectoarelor, ocupându-se de marfa confiscată de echipa sa, tutun, droguri, alcool și uneori haine fără etichetă. Însă după ce o altă fată dispare, fiind găsită după câteva zile moartă în aceleași circumstanțe, Itala, mai mult împinsă de conștiință și de curiozitate, decât de funcție, pleacă în cătunul de la munte, acolo unde localnicii bănuiesc că însuși tatăl fetei și-ar fi ucis fiica. După câteva întrebări puse-n stânga și-n dreapta, reiese faptul că Maria avea un secret și că nu fusese chiar atât de ascultătoare pe cât se crezuse, ba mai mult, că o ieșire pe furiș, transformată într-o excursie, o adusese în apropierea lui Bibanu.

            Firele se împletesc, ițele se încurcă și mai tare, redând un model complicat, ornat cu nuanțe de suferință și nebunie. Violența de-acum este un ecou al dramelor de-atunci, un răcnet care bagă frica-n oasele protagoniștilor. Francesca și Itala, despărțite de trei decenii, se află pe urmele aceluiași ucigaș, un criminal care a revenit în mod straniu după o lungă perioadă de tăcere. În vreme ce prima încearcă să-și spele din păcate, a doua face tot posibilul ca să-și salveze familia, prinsă între lacrimile fratelui și clipele de disperare nevrotică ale cumnatei și tăria necunoscutului care se dă de partea sa, dar despre care Francesca nu știe nimic. Gerry are niște aptitudini ieșite din comun, știe cum să ia urma criminalilor și vinovaților, ca un lup ieșit în căutare de hrană care simte sufletele în putrefacție de la zeci de kilometri. El e singura șansă a Francescăi de a o găsi pe Amala, chiar dacă în preajma lui se simte adesea nesigură și în pericol, încercând, în zadar, să nu-l scape din ochi.

            Dacă ați citit trilogia Colomba și Dante, „Ucide-l pe tată”, „Îngerul” și „Regele de arginți”, nu aveți nevoie de nicio introducere ca să vă apucați de „Răul pe care îl fac oamenii”. Sandrone Dazieri e... Sandrone Dazieri. Unul dintre cei mai prolifici autori de thriller din Italia, un geniu al intrigilor polițiste, e o voce a romanelor de suspans de altă dată și de-acum, neputând fi comparat cu niciun autor de thrillere psihologice care a rupt piața de carte de după anii 2000. Numai „Condamnarea celor vii”, de Marco De Franchi, poate fi comparată cu romanele menționate, și sunt sigur că există mulți alți scriitori italieni excepționali, încă nedescoperiți și netraduși la noi. Lăsați laoparte literatura britanică, cu câteva excepții, și dați o șansă Spaniei și Italiei, abatoarele ficționale din care eclozează anual zeci de psihopați fără pereche. Și, dacă cumva n-ați aflat, să știți că trilogia anterioară va deveni serie, pentru că Sandrone Dazieri a anunțat, pe pagina sa de Instagram, că va reveni cu un al patrulea volum, readucând în scenă celebrul cuplu atipic și controversat de investigatori.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Sandrone Dazieri:

Falled

Literatura pe tocuri

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Citește-mi-l

Fata Cu Cartea

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 86 - Miză letală de Jennifer Lynn Barnes

Titlu: Miză letală 

Serie: Înzestrații (#3)

Autor: Jennifer Lynn Barnes

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: All In (2015)

Traducere de Bogdan Voiculescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 352

Media pe Goodreads: 4,34 (din 112.746 note)

 

            De fiecare dată când pun capul pe pernă, duc un război tăcut cu amintirile cumplite ce mi-au dat definitiv existența peste cap. În fiecare noapte mă lupt din răsputeri să scap din coșmarul ce mă bântuie de cinci ani; în fiecare noapte merg pe același coridor, spre aceeași ușă închisă, în dosul căreia știu că se află mama, schimbându-se după spectacol, dar, când o deschid, camera e cufundată în beznă. De fiecare dată pipăi frenetic peretele în căutarea întrerupătorului, însă dau doar peste un lichid vâscos ce se scurge pe zid. Când în cele din urmă reușesc să aprind lumina, imaginea pe care o am înaintea ochilor mă umple de groază. Covorul, scaunul, pereții, masa, totul e acoperit cu sânge – sângele mamei –, dar trupul ei nu e nicăieri. De fiecare dată mă trezesc scăldată în sudoare, tremurând și punându-mi și mai multe întrebări ca înainte. Nu știu ce s-a întâmplat cu mama, și, oricât de mult mi-aș dori să aflu, nu cred că sunt pregătită. Însă universului nu-i pasă de îndoielile mele, așa că a decis să-mi mai dea o lovitură – după aproape șase ani, scheletul mamei a fost găsit, dar nici urmă de ucigaș. Acum, când realitatea se transformă ea însăși într-un coșmar, nu-mi mai e de-ajuns să știu că rămășițele pământești ale celei care mi-a dat viață, m-a crescut și m-a iubit cu toată ființa ei, au fost așezate într-un mormânt de piatră ca să se poată odihni în pace. Ceea ce îmi doresc, de fapt, e să-l găsesc pe criminal și să aflu de ce... De ce a ucis-o pe mama...

            În cel de-al treilea volum al seriei „Înzestrații”, cei cinci tineri adoptați simbolic de FBI ajung să ia cu adevărat parte la acțiune. După ce i-au convins pe superiori că sunt pregătiți să se implice în anchetele în desfășurare, Dean, Cassie, Lia, Michael și Sloane, însoțiți, firește, de Agenta Sterling, Agentul Briggs și Judd, fost pușcaș marin devenit dădacă pentru adolescenții minune, au fost trimiși să investigheze trei crime suspecte, petrecute în trei zile consecutive, în incinta unor cazinouri din Las Vegas. La prima vedere, pare să nu existe nicio legătură între cele trei cadavre – o studentă frumoasă, găsită înecată într-o piscină de pe acoperișul unui cazino în noaptea de revelion, un tânăr iluzionist al cărui trup a fost carbonizat după ce și-a dat singur foc și un bătrân de 78 de ani, în pieptul căruia a fost împlântată o săgeată –, însă făptașul a avut grijă să-și semneze operele odioase, invalidând presupunerea că ar fi putut fi niște simple accidente. Pe încheietura mâinii fiecărei victime au fost tatuate, înfierate sau scrijelite câte patru cifre diferite, un cod pe care doar o minte genială îl poate sparge. Noroc că printre Înzestrați se află și Sloane, al cărei creier funcționează doar prin formule matematice și statistici, fiind singura care poate să deslușească misterul. Dar fiindcă elucidarea unei enigme ia ceva timp, o altă crimă e comisă, și de această dată tot într-un cazino. Protagoniștii noștri se angajează într-o cursă contracronometru, făcând tot posibilul să afle cine stă în spatele acestor atacuri înainte să apară o nouă victimă.

            Lucrurile se complică cu adevărat în momentul în care Sloane, după multe frământări, nopți nedormite și pereți umpluți cu calcule infinite, reușește să spargă codul. Cifrele de pe încheieturile cadavrelor sunt, de fapt, numere Fibonacci, cu ajutorul cărora tânăra află data și locul în care va fi comisă următoarea crimă. Însă atunci când corupția și credințele mistice intervin pe fir, totul o ia razna. Înzestrații habar n-au cu ce au de-a face, fapt pentru care sunt ținuți la distanță de persoanele interogate. Cu toate astea, să nu vă imaginați că vor sta cuminți și se vor supune ordinelor primite. Nici pomeneală. Ei au propriul lor plan ce îi va aduce față-n față cu ucigașul sau îi va pune în mare pericol.

Însă problemele cu care se confruntă protagoniștii noștri sunt mult mai profunde și încâlcite. Pe lângă criminalul misterios care le face felul împătimiților de petreceri, iluzii și jocuri de noroc, Înzestrații se luptă cu propriul trecut care îi prinde din urmă. Dacă primele două volume au adus în prim plan copilăria traumatică a lui Dean, încercările disperate ale lui Cassie de a se împăca cu dispariția mamei sale și procesul amplu de vindecare prin care destinele lor au fost împletite pentru totdeauna, în cea de-a treia parte ne sunt dezvăluite frânturi din viața personală a celorlalți. Astfel, aflăm că Michael are un tată abuziv care nu ratează nicio ocazie să-și umilească fiul cu pumnii și cu vorbele, mai tăioase decât pumnalele, adânc în sinea lui sălășluind un monstru răzbunător, pregătit să-i pedepsească pe părinții violenți care își maltratează copiii. Despre Lia aflăm că nu a avut deloc o copilărie ușoară, fiind nevoită să trăiască printre gunoaie, să fure și să mintă ca să supraviețuiască, ceea ce a transformat-o într-o tânără cu un caracter puternic, o furtună de sarcasm greu de stăpânit și un geniu care poate detecta înșelăciunea de la o poștă. În ceea ce o privește pe Sloane, tatăl ei a abandonat-o ca să-și întemeieze o nouă familie, oferind-o ca pe un cadou legat cu fundă programului inițiat de FBI. Acum, mergând pe urmele ucigașului misterios din Las Vegas, Sloane și prietenii săi sunt cazați în hotelul deținut de tatăl ei, ceea ce o pune într-o situație de două ori mai dificilă. Și să nu uităm de Cassie, care în continuare rămâne protagonista seriei. Oricât de bine i-ar cunoaște pe colegii săi, Cassie nu se îndură să le povestească despre găsirea cadavrului mamei sale, însă, pe măsură ce ancheta avansează, va descoperi că există o legătură bizară între toate omorurile. Cassie, la fel ca toți ceilalți, trebuie să învețe că nu e singură... Se au unii pe alții, formând o adevărată familie, ajutându-se reciproc și salvând lumea împreună.

            Nu pot să vă spun în cuvinte cât de mult mi-a plăcut acest volum. De o mie de ori mai captivant și mai intens decât primele două, „Miză letală” este exact așa cum spune și titlul, letal. E un thriller sângeros, alert, exasperant de scurt și năucitor de captivant, împletit cu puțin romance, exact atât cât trebuie ca să-i dea un strop de culoare, plin de personaje impecabil construite și episoade ce-ți vor tăia răsuflarea. Abia aștept să citesc și ultimul volum, și, pe de-o parte, îmi pare rău că seria ajunge la final, dar, pe de alta, mă bucur că autoarea a știut când să se oprească, în așa fel încât să nu devină plictisitoare. Dacă n-ați citit deja primele trei volume, vi le recomand din tot sufletul, însă țineți cont că seriozitatea specifică thrillerului este alterată de dimensiunea YA ce aduce narațiunii o notă ușor superficială, dar foarte interesantă.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 208 - Fete sclipitoare de Jessica Knoll (CRIME CLUB)

Titlu: Fete sclipitoare 

Autor: Jessica Knoll 

Editura: TREI

Titlu original: Bright Young Women (2023)

Traducere de Dana Ionescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 512

Media pe Goodreads: 4,01 (din 172.815 note)

 

            Moartea nu e spectaculoasă... E banală. Lucrurile nu se petrec întocmai cum vedem în filme și cărți. Ucigașii nu acționează întotdeauna după un plan. Nu-și aleg mereu victime care să se cunoască între ele și nu-i pun bețe-n roate polițistului, încercând pe urmă să-l atragă într-o capcană. Răul se manifestă într-o mulțime de forme, dar înfățișarea sa e comună. Criminalul poate fi un delicvent care a evadat din închisoare, la fel de bine cum poate fi poștașul care-ți aduce factura la gaz sau chelnerul șifonat de la restaurantul la care ai luat cina sâmbătă seara. Poate fi oricine, poate purta orice chip. Nu poți să-ți dai seama dinainte de intențiile sale malefice, poți doar să-l eviți pe necunoscutul șarmant care ți-a ieșit în cale (aparent) din întâmplare. Moartea e finalitatea doar pentru trupurile neînsuflețite pe care le lasă în urmă, însă pentru familiile îndoliate și pentru martori ea e doar începutul. Prima notă dintr-o compoziție de coșmar.

Un zgomot puternic... Ceva a căzut pe podea. Jill Hoffman iese din cameră și se îndreaptă spre baie, iar când își răsucește capul, Pamela vede că are maxilarul zdrobit. Eileen Donnelly, colega ei de cameră, plânge și încearcă să-și țină în palme sângele ce I se prelinge de pe chip. Cineva e în Casă și le face rău fetelor... Robbie Shepherd pare că doarme, însă un fir de sânge i se întinde din creștet până la ceafă. Denise Patrick Andora e întinsă în pat, pare că încă respiră. Se aud sirenele poliției și ale ambulanțelor. Cele patru fete sunt transportate de urgență la Tallahassee Memorial. Robbie a decedat între timp, iar Denise a murit în drum spre spital. Pamela Schumacher, președinta Casei asociației de fete de la Florida State of University, le sună pe rudele victimelor ca să le liniștească sau ca să le dea cumplita veste. Pare că răsăritul s-a decis să întârzie, însă lumina nu-i va șterge imaginea captată pe retină. Pentru că Pamela l-a văzut pe ucigaș. L-a privit din umbră cum se furișează în noapte, i-a prins lucirea din ochii de sub cozoroc și a observat obiectul însângerat pe care acesta îl ținea în mână, arma crimelor.

Asta nu e povestea ucigașului... E povestea Pamelei. Nu e despre criminalul în serie pe care documentarele și filmele de groază l-au pus pe piedestal, ci despre o studente de la FSU care a încercat să le facă dreptate prietenelor sale ucise și să se întoarcă la viața sa ordinară. Pamela e singura care l-a văzut, prin urmare, singura care va avea cuvântul în cazul în care Inculpatul  va fi adus în sala de judecată. Și singura persoană care-i va fi alături va fi Martina, o femeie care susține că prietena ei cea mai bună, Ruth, a pierit de mâna aceluiași ins. Așadar, facem un mare pas din prezent (2021), când Pamela e o femeie realizată, deținând propria firmă de avocatură, căsătorită și cu o fiică ce-i poartă de grijă, în trecut (14 ianuarie, 1978), în noaptea în care bărbatul a intrat pe furiș în Casă și a abuzat fizic patru fete, dintre care două și-au pierdut viața, după ce fuseseră și violate. De la Denise și Robbie ajungem la Ruth, care a dispărut în urmă cu patru ani. Însă Inculpatul mai are o mulțime de victime la activ, acționând din Colorado, unde evadase din închisoare, până în Utah, și acum în Tallahassee, Florida.

La o scurtă căutare pe Google, putem descoperi numele ucigașului. Da, e vorba despre Ted Bundy. Acel Ted Bundy... Însă Jessica Knoll, prin Pamela, refuză să-i rostească numele sau să i-l consemneze în scris. El apare peste tot ca Inculpatul. Contează doar faptele lui odioase, care trebuiau pedepsite pe scaunul electric, nu și chipul său care a rămas ca o siglă a criminalilor în serie, ca un însemn al celor care s-au crezut mai presus de justiție. L-au prezentat ca pe un erou, deși era mai degrabă diavolul, au spus despre el că era chipeș, chiar dacă avea trăsături obișnuite și nu ieșise cu nimic din comun. Era doar un om, cu grave probleme mintale, un individ care voise să subjuge, ca alții, în alte sute de moduri, sexul „slab”. Nu Inculpatul trebuie privit ca un erou, ci Pamela și (în viața reală) Kathy Kleiner, cea care și-a relatat povestea unui jurnalist de la The Guardian. „Fete sclipitoare” e un True Crime scris sub formă de thriller psihologic și judiciar, o mărturie mascată și, în același timp, dată pe față a unei serii de crime reale care a zguduit SUA anilor ’70, o aducere aminte a victimelor și o reîncercare de demitizare și anonimizare a ucigașilor.

 

PS: Aici aveți articolul din The Guardian:

https://www.theguardian.com/society/2024/feb/27/ted-bundy-bludgeoned-and-almost-killed-me-i-resolved-he-would-not-ruin-my-life

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul Jessicăi Knoll:

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Falled

Analogii, Antologii

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA