Titlu:
Daisy Darker
Autor:
Alice Feeney
Editura:
STORIA BOOKS
Titlu
original: Daisy Darker (2022)
Traducere
de Oana Dușmănescu
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 360
Media pe
Goodreads: 3,81 (din 95.433 note)
O bunică excentrică și iubitoare, ce
intenționează să-și petreacă a optzecea aniversare,
ultima după cum i-a prezis o ghicitoare în urmă cu mulți ani, împreună cu restul
familiei, în conacul ei, de pe o mică insulă stâncoasă. Un tată care întotdeauna
și-a pus cariera de compozitor și dirijor mai presus de orice, făcându-și timp
să-și viziteze soția și fiicele doar cu prilejul sărbătorilor. O mamă ce și-a
sacrificat visul de a deveni actriță pentru bărbatul pe care l-a iubit, însă
care nu a știut niciodată cum să-și arate dragostea. Trei fiice ca trei flori:
una prea deșteaptă, arogantă și rece, care cu siguranță va muri în singurătate;
alta, frumoasă și vicleană, pentru care contează doar aspectul fizic și cum
să-i manipuleze pe ceilalți: și cea din urmă, mezina, o fiică visătoare, pe
care mai mereu o regăseai cu nasul prin cărți, dar al cărui destin a fost pecetluit
de la o vârstă fragedă de inima sa frântă, din cauza căreia, până acum, a murit
de peste zece ori. Și o strănepoată ageră și curioasă, al cărui viitor strălucit
este eclipsat în permanență de umbra familiei din care face parte.
Peste câteva ore Nana va împlini
optzeci de ani, și pentru că ziua ei cade odată cu Halloweenul, a decorat, ca de
fiecare dată, vechiul conac cu pânze de păianjen, o grămadă de dovleci și ghirlande
negre și portocalii. Pe rând, au apărut și invitații, ceilalți membri ai
familiei Darker. Frank și Nancy, care nu mai formează de multă vreme un cuplu,
dar cărora încă le stă așa bine împreună; Rose, Lily și Daisy, cele trei fiice
ale lor, una mai diferită decât cealaltă, și Trixie, fiica de cincisprezece ani
a lui Lily, făcută la beție cu un bărbat despre care nici ea nu-și mai aduce aminte.
Dar, la insistențele bunicii, pe ușa casei intră încă un oaspete: Conor,
prietenul din copilărie și băiatul de care se îndrăgostiseră cândva toate cele
trei surori. Ce mai... o seară minunată. Însă după ce toți s-au retras în
camerele lor, la miezul nopții, se aude brusc un urlet și o izbitură. Ajunși în
sala de oaspeți, ceilalți o găsesc pe Nana prăbușită, moartă, lovită în cap cu
un obiect contondent.
Noaptea e abia la început, și exact
peste o oră este descoperit încă un cadavru. Din cauza fluxului, care se va
retrage abia peste șase ore, nimeni nu poate părăsi insula. Așadar, îi avem pe
toți membrii familiei Darker reuniți în salon, unde se suspectează reciproc de
crimă. Dar cineva-i pândește și nu ezită niciun moment să le dea de înțeles că
sunt cu toții într-un mare pericol. Versuri sumbre și enigmatice scrise cu
creta apar pe perete, versuri despre fiecare dintre ei, tăiate cu o linie odată
ce respectivul a fost omorât. Casete VHS cu înregistrări vechi sunt presărate prin
cameră, care, după ce sunt vizionate, nu fac decât să adâncească misterul ce-i
înconjoară. Morțile din prezent au legătură cu întâmplări din trecutul lor
comun, despre care nu aveau de gând să mai vorbească vreodată. Peste toată
atmosfera asta sumbră se lasă și o furtună cu tunete și fulgere, din cauza
căreia ar putea să rămână pe parcursul nopții fără electricitate.
Dar cartea asta nu-i despre familia Darker,
e doar despre Daisy. Toate întâmplările din filmări o au pe ea în centru, cu
fiecare casetă urmărim evoluția mezinei, de la un copil mic care voia să se
joace cu surorile sale, până la fata de treisprezece ani ce a decis că-i cazul să-și
facă singură dreptate. Daisy e prietenă cu moartea, fiindcă aceasta nu a ezitat
să-i facă vizite repetate. Cicatricea ei din zona inimii, unde fusese operată
de nenumărate ori, i-a ținut pe ceilalți puști la distanță, văzând în vecina
lor o creatură exotică și periculoasă. De asta, părinții au încercat tot timpul
s-o izoleze de restul lumii, ca s-o poată supraveghea și ca să o țină departe
de orice potențial pericol. Fetița lor de cristal a crescut mare și a decis să
riște să fie la fel ca restul, chiar dacă urma să fie pedepsită. Daisy a căutat
lumea în cărțile polițiste, fiindcă realitatea nu-i oferea prea multe, nici
măcar acel mult dorit gram de normalitate.
O rescriere curajoasă după celebrul
roman „Zece negri mititei”, al Agathei Christie, impregnată cu o atmosferă specifică
literaturii de groază, relatată în inconfundabila manieră a lui Alice Feeney,
cu traume, familii disfuncționale și mistere greu de elucidat. Și în acest volum
autoarea britanică face trecerea de la ficțiunea polițistă cu iz clasic, la thrillerul
psihologic, complex, al cărui rezolvare ține în totalitate de protagoniști sau
de personajul care ne poartă prin poveste. Sincer să fiu, mi s-a părut mult mai
bun decât „Piatră, hârtie, foarfecă”, mai alert și mai sumbru, așa cum ar
trebui să fie o lectură pe care intenționezi să o citești pe parcursul nopții.
Încă nu m-a prins în mreje, dar sunt pe drumul cel bun și sper ca următoarea să
mă convingă că merită s-o răsplătesc cu nota maximă, atât cât i-aș putea oferi din
postura mea de cititor.
Un proiect:
