Recenziile lui Gică 237 - Trei plicuri de Nir Hezroni (CRIME CLUB)

Titlu: Trei plicuri

Serie: Agent 10483 (#1) 

Autor: Nir Hezroni

Editura: PALADIN

Titlu original: Three Envelopes (2014)

Traducere de Gabriela Tobol și Beatrice Feleagă

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 312

Media pe Goodreads: 3,75 (din 272 note)

 

               Trei plicuri, trei ținte, peste zece mii de cadavre... Și singurul om responsabil pentru cele trei masacre este agentul 10483, asasinul care nu concepe posibilitatea să dea greș, provocând, pentru succesul misiunii încredințate, crime în masă. Recrutat de Organizație, un serviciu secret israelian, 10483 s-a dovedit până în prezent cel mai potrivit agent pentru supraveghere și neutralizare. Se pare, însă, că i s-au „ars câteva circuite”, transformându-se într-o armă letală care nu mai ține cont la fiecare pas de ordine, ucigând și făcându-se nevăzut. Superiorii au pierdut legătura cu el, oamenii care au pornit pe urmele sale au dispărut fără urmă. Spionul israelian (fără nume) s-a camuflat ca un cameleon printre cetățeni, s-a folosit de banii solicitați pentru a-și crea o nouă identitate și o meserie care să-i permită să se apropie nedetectat de țintă, a tăiat încă un nume de pe listă și și-a luat tălpășița, lăsând în urma sa panică și haos. Ei bine, coșmarul s-a sfârșit în 2026, când 10483 s-a sinucis... Sau poate că abia acum, după zece ani, începe...

               2016. Avner, superiorul direct al lui 10483, primește un plic în care se află jurnalul agentului răposat, în paginile căruia spionul și asasinul și-a consemnat gândurile și acțiunile, din perioada adolescenței până în clipa morții. Privind și citind în retrospectivă, Avner, bănuind că omul pe care-l angajase nu era cu mințile întregi, își confirmă faptul că a luat sub propria aripă un individ periculos, lipsit de empatie, un bărbat care funcționase ca un soft cu Inteligență Artificială, incapabil să facă diferența între bine și rău. Victimele sale colaterale erau percepute ca niște numere necesare care să dea de cap ecuației per ansamblu, contase doar scopul misiunii, nicidecum mijloacele. De mic omul nostru se dovedise un psihopat, bănuind că era în permanență urmărit, verificând de nenumărate ori dacă ușa apartamentului era închisă și măsurând nivelul lichidelor din frigider, asigurându-se astfel că nu fusese adăugată otravă. Știuse că era diferit, nu fusese capabil să simtă ceva pentru celelalte persoane și asistase la discuțiile nocturne ale părinților săi, care nu-și doriseră încă un copil fiindcă se temuseră să nu sufere de aceeași afecțiune psihică, catalogat, în lipsa unor consultații specifice, drept Diferit sau Ciudat.

               10483 trebuia să primească un singur plic, însă, din greșeală (sau nu), primise trei. Și odată ce și-a început vendeta, nimeni nu l-a mai putut opri. Misiunea e misiune, trebuie executată cu orice preț, chiar și atunci când în drum îți stau mămici cu copii în cărucioare sau tineri care au ieșit, într-o după-masă senină,  la alergat. Interesant nu e pe cine ucide, ci cum o face. E sărit de pe fix, dar, pe de altă parte, e un geniu, planificând detaliu după detaliu, astfel încât să elimine orice posibilă eroare. E o bombă cu ceas care profită de fiecare secundă pentru a-și amplifica încărcătura, e străinul care te privește în timp ce flăcările te cuprind, instalatorul care așteaptă ca tavanul să se prăbușească peste tine. E cel mai întunecat coșmar, cu legitimație de electrician, dubă cu logo  și site-uri care să-i confirme, oficial, ocupația. Nu are limite, nu percepe opțiunea ca victima ar putea să-i scape printre degete, acționează ca un robot, analizând constant datele, ca o mașinărie programată, ca un instrument lipsit de voință, o unealtă care, în cele din urmă, își ia în mâini propriul destin.

               Vă spun de pe-acum că nu ați mai citit așa ceva... Stilul scriiturii e aparte, personajul principal iese din orice tipare, jonglând între cine vor ceilalți să fie și cine este dincolo de aparențe și instrucțiuni. Partea bună... avem acțiune aproape nonstop. Partea mai puțin bună... cartea face parte dintr-o dilogie, și din cauza asta simți că povestea se sfârșește exact atunci când lucrurile scapă cu adevărat de sub control. E ca serialele de pe Netflix pe care serviciul de streaming sau producătorii au ales să-l scindeze, cu nesuferita pauză de regoare. Prin urmare și din păcate, nu avem încă acces, în limba română, la al doilea volum, chestiune pe care Editura Paladin sper s-o rezolve cât mai curând. La prima vedere, pare că pătrundem într-o poveste lineară, fără surprize, însă abia spre sfârșit realizăm că nu suntem decât niște cititori naivi care au căzut într-o capcană banală. Abia acum acțiunea escaladează, iar sfârșitul ne dă de înțeles nu tocmai subtil că nu suntem pregătiți pentru ce urmează. 10483 a fost arma din mâinile lor, însă acum s-a întors, ca un Terminator, împotriva celor care l-au configurat, pregătit pentru grandiosul foc de artificii ce urmează să arunce Organizația în aer.

Un proiect:   

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Nir Hezroni:

Analogii, Antologii

Literatura pe tocuri

Anca și cărțile.ro

Citește-mi-l

Biblioteca lui Liviu

Falled

Cărți.Blog

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 99 - Iubita de Michelle Frances (CRIME CLUB)

Titlu: Iubita

Autor: Michelle Frances

Editura: LEDA BAZAAR

Titlu original: The Girlfriend (2017)

Traducere de Cristina Jinga

Anul apariției: 2026

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,76 (din 36.629 note)           

            Dacă nu mai știi ce să citești în luna iubirii și vrei să schimbi puțin registrul, cred că am eu soluția... O poveste simplă, dar cu puternic impact emoțional, fără răsturnări de situație, dar care te va șoca cu fiecare capitol, cu o tentă ușor telenovelistică și, în același timp, o chestiune pe viață și pe moarte, pe cât de hazlie, pe atât de serioasă, „Iubita” e exact gura de aer proaspăt de care ai nevoie. Nu este vorba despre vreun roman revoluționar, ci despre un thriller psihologic foarte bine scris, captivant, ce te aruncă în mijlocul unui taifun de minciuni și gesturi disperate. Testând limitele personajelor, Michelle Frances construiește o narațiune în care granița dintre iubire, control și manipulare se dizolvă complet, confuzia, frustrarea și neîncrederea acaparând mintea celor inocenți.

            Relația mamă-fiu e întotdeauna una specială. Indiferent de vârsta băiatului, mama va face orice ca să-și știe puiul în siguranță, chiar dacă asta înseamnă să pornească un război cu cea pe care o consideră înlocuitoarea ei... IUBITA!

Laura Cavendish este o femeie frumoasă, bogată și cu o carieră de invidiat, care, în ciuda problemelor tot mai presante din căsnicie, a rămas la fel de senină și implicată cum era în tinerețe. Neînțelegerile cu soțul nu au demoralizat-o, ci au făcut-o să-și îndrepte atenția și dragostea către Daniel, fiul ei de 23 de ani, chirurg, cu care se mândrește de fiecare dată când are ocazia. Ar face orice să-l știe fericit... absolut orice, acceptând destul de greu ideea că el nu mai are atât de multă nevoie de ea. Daniel e bărbat în toată firea acum, prin urmare, e momentul să-și găsească un loc doar al lui, departe de privirile insistente ale mamei și de indiferența rece a tatălui. Hotărât să facă o schimbare, Daniel se duce la o agenție imobiliară pentru a-și găsi un apartament, însă privirile îi sunt atrase de asistenta nespus de atrăgătoare, care îl întâmpină cu zâmbetul pe buze. Ea e Cherry, o tânără ambițioasă, care nu a avut parte de o viață și de o educație privilegiate. Abia reușind să se descurce de la o zi la alta, întâlnirea cu Daniel i-a deschis ușa spre noi perspective. La nici o lună de când au început să iasă împreună, Daniel se hotărăște să o prezinte pe Cherry familiei,  o alegere ce le va schimba viața tuturor.

Putem spune că decizia lui Daniel a reprezentat începutul sfârșitului. Rivalitatea, la început tacită, ulterior tot mai gălăgioasă, ce se naște între mamă și iubită, are la bază gelozia. Inițial, Cherry își dorește să o privească pe Laura ca pe o mamă, sperând să primească de la ea afecțiunea pe care propria mamă n-a reușit să i-o ofere, însă femeia o respinge. Cherry ajunge să-și dorească viața Laurei, hainele ei de firmă, vila din Franța și, de ce nu, pe fiul ei. Pe de altă parte, Laura o privește pe iubita băiatului ei cu suspiciune, fiind sigură că vrea doar să pună mâna pe banii lui, iar asta o face să ia decizii pripite, ce-i vor afecta relația cu Daniel.

Tot ce se întâmplă în acest roman e un joc de putere, în care prejudecățile și lipsa de încredere sunt cele mai periculoase arme. În ciuda faptului că cele două protagoniste sunt destul de diferite, Daniel este punctul central al existenței lor și, prin urmare, cauza care le aduce împreună. Însă interacțiunea tot mai dezastruoasă dintre ele îl transformă pe bărbat într-un simplu pion orbit de aparențe și incapabil să intervină. Vă aduceți aminte jocul în care două persoane sau echipe trag de capetele unei frânghii pentru a se doborî reciproc într-o groapă cu noroi? Ei bine, Daniel ține loc de frânghie în acest roman, la un capăt stând Laura, iar la celălalt, Cherry, întrebându-se cine va rămâne în picioare până la final. Oricum ar fi, Daniel e prins între ciocan și nicovală, următorul pas decizând dacă va cădea în brațele îngerului sau ale demonului – o să vă dați singuri seama cine ce rol are. Totuși, lucrurile nu pot duce decât într-o singură direcție, spre un deznodământ fulgerător, pe cât de previzibil, pe atât de dramatic.

„Iubita” e genul de carte pe care n-o poți lăsa din mână odată ce te apuci s-o citești. Cu o intrigă simplă, personaje puține, ale căror acțiuni sunt exagerate pentru a scoate în evidență mecanismele psihologice din spatele poveștii, scene alerte în care ai impresia că timpul se scurge de zece ori mai repede și o tensiune apăsătoare, care crește pe măsură ce conflictul dintre protagoniste se adâncește, pentru mine a fost lectura perfectă și chiar mi-ar plăcea să încerc și alte titluri scrise de Michelle Frances.

Un proiect:   

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Michelle Frances:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Cărți.Blog

Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Fata Cu Cartea

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 98 - Gri după întuneric de Noelle W. Ihli (CRIME CLUB)

Titlu: Gri după întuneric   

Autor: Noelle W. Ihli

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: Grey After Dark (2024)

Traducere de Laura Ciobanu

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 4,18 (din 110.462 note)

            Se face tot mai întuneric... Nu știu unde sunt... Cu câteva minute în urmă înotam, încercând să-mi detensionez mușchii, iar acum acele de pin îmi înțeapă tălpile în timp ce înaintez prin pădure, aproape dezbrăcată, cu mâinile legate și cu țeava puștii înpungându-mă în spate. N-am nici cea mai vagă idee cine sunt răpitorii mei și nici ce vor de la mine... Presupun că am avut ghinionul să mă aflu în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit! Sauu poate chiar pe mine mă așteptau... Oricum ar fi, trebuie să-mi păstrez capul pe umeri și să găsesc o cale de scăpare. Însă panica amenință să mă doboare. Nu știu unde mă duc și nici ce mă așteaptă, dar știu cu o certitudine de nezdruncinat că cei doi mă vor ucide cu sânge rece dacă nu mă supun. Tot ce pot face e să sper că cineva va porni în căutarea mea și că va găsi indiciile pe care le-am lăsat pe drum. Dar chiar și așa, s-ar putea să fie prea târziu...

            Numele meu este Miley, dar răpitorii mei l-au schimbat în Ruthie Sue. Am fost cândva o sportivă invidiată, care și-a dedicat viața performanței. M-am antrenat ore-n șir ca sădevin cea mai rapidă schioare și cea mai pricepută trăgătoare la țintă, totul ca să-mi împlinesc cel mai mare vis – să câștig împreună cu Brent, coechipierul și prietenul meu, medalia de aur la Jocurile Olimpice. Însă un accident tragic mi-a retezat aripile, forțându-mă să stau pe tușă o perioadă îndelungată. După asta, tot ce mi-am dorit a fost să mă recuperez, să depășesc trauma și să scap de durerea inexplicabilă, care-mi sfredelește umărul, complet vindecat, aproape de fiecare dată când îmi mișc brațul. Mi-am promis că indiferent ce se întâmplă, nu mă voi da bătută. Ca să mă recuperez și să mă antrenez în ritmul meu, am decis să lucrez pe timpul verii la rezervația naturală Frank Church, un loc frumos și liniștit, dar care emană o aură întunecată. Îmi stabilisem o rutină; dimineața alergam prin pădure ca să-mi cresc rezistența, iar după-amiaza mă ocupam de sarcinile pe care le aveam de îndeplinit. Mă avântam tot mai departe în pădure, ignorând avertismentele și poveștile stranii despre dispariția misterioasă a unei angajate din urmă cu aproape patru ani, până când... într-o zi... nu m-am mai întors de la alergat. Acum, sunt doar o mobilă inertă, prăbușită pe podeaua murdară  a unei cabane rudimentare, plină de vânătăi și fără nicio speranță de scăpare. Am fost răpită ca să devin soția lui Hamish, fiul lui Fred, cele două brute care m-au legat de perete, lovindu-mă cu sete la fiecare gest de revoltă. Am înțeles că dacă vreau să supraviețuiesc trebuie să mă supun. Nu pot avea încredere în nimeni, nici măcar în Mary, soția lui Fred, cea care îmi zădărnicește orice încercare de evadare. Sunt singură, dar sunt puternică, și voi face orice ca să fug. Sau voi muri încercând!

            Inspirându-se dintr-un caz real, Noelle W. Ihli construiește un thriller domestic cu nuanțe stridente de romance, macabru și violent, a cărui atmosferă tensionată este dată de însăși simplitatea firului narativ. Cu un număr redus de personaje și o intrigă lineară, structurată pe două planuri desfășurate simultan – întâmplările de la cabană și căutările febrile conduse de Brent –, ce ajung să se suprapună în final, romanul „Gri după întuneric” nu se concentrează pe evidențierea elementelor unui mystery clasic, ci pe expunerea unor probleme vechi de când lumea – războiul feroce dintre sexe. De o misoginie colosală, Hamish și Fred, reprezintă arhetipul vânătorului primitiv, forța brută, marcând o întoarcere la un sistem patriarhal, în care femeia trebuie să fie îmblânzită, în totalitate supusă bărbatului, unicul ei rol fiind acela de a procrea – un scenariu carenu se mai potrivește epocii moderne în care trăim. Pentru cei doi răpitori și pentru Mary, pădurea devine un spațiu atemporal, unde nimic din ceea ce se află în afara granițelor ei nu mai contează. Apa curentă, electricitatea, hainele, mâncarea, toate sunt niște mofturi incompatibile cu paradisul celor trei. Însă, pentru Miley, nu există decât întuneric, fiind forțatăsă trăiască într-un infern fizic și psihologic. Cu toate acestea, hotărârea  de a trăi și inteligența ei o ridică cu mult deasupra celorlalți. Chiar dacă ferocitatea masculină predomină, balanța înclină de parteaei, reușind prin rațiune să rezolve ceea ce alți rezolvă prin forță.

            Mi-a plăcut foarte mult acest roman, datorită stilului aparte în care e scris. Pe cât de lejer, pe atât de tensionat, simplu, dar plin de suspans, romanul lui Noelle W. Ihli te aruncă într-o furtună de emoții contradictorii.  În ciuda evenimentelor sumbre petrecute, tonul este unul cât se poate de optimist în contextul dat, fapt subliniat și de titlu. De fapt, „Gri după întuneric” constituie o lecție de supraviețuire, atâtî din punct de vedere fizic – calvarul pe care îl îndură Miley –, cât și din punct de vedere psihologic și emoțional – protagonista este nevoită să-și depășească limitele, lăsând trecutul în urmă pentru a-și salva viitorul. Și nu uitați, întunericul nu poate dura o veșnicie. Întotdeauna va apărea ceva sau cineva care să transforme negrul orbitor, mai întâi, în tonuri palide de gri, și apoi, într-un curcubeu strălucitor.  

Un proiect:   

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Noelle W. Ihli:

Anca și cărțile.ro

Falled

Fata Cu Cartea

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Literatura pe tocuri

Biblioteca lui Liviu

Cărți.Blog

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 235 - Petrecerea mincinoșilor de Kelsey Cox (CRIME CLUB)

Titlu: Petrecerea mincinoșilor 

Autor: Kelsey Cox

Editura: CRIME SCENE PRESS  

Titlu original: Party of Liars (2024)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 440

Media pe Goodreads: 3,95 (din 18.103 note)

 

„La ora 8, toată lumea se adună din ungherele lor îndepărtate ca să cânte „Mulți ani trăiască”. Luminile se sting. Șaisprezece lumânări se reflectă în peretele negru alcătuit din ferestre.

Sărbătorita își pune o dorință și stinge lumânările, cufundându-i pe toți într-un întuneric temporar. Aceștia își văd luminile minuscule ale propriilor case mult sub locuința în care se află acum, văd orașul așa cum casa îi vede pe ei. Simt că în clipa asta fac parte din această casă. Dar nu lor le aparține.

Îi aparține Mamei.

Luminile se aprind la loc. Se taie tortul. Ferestrele întunecate sunt ca niște oglinzi în noapte, reflectându-i pe invitații la petrecere și făcându-i să se vadă în ele. Afară nu mai pot zări nimic.

Dar îl aud.

Țipătul. Suficient de lung pentru ca un corp să se prăbușească prin aer.

Apoi, bufnetul grețos.

Ecouri - zgomote pe care această casă le-a mai auzit.”

     Cineva și-a pierdut viața căzând doisprezece metri în gol și strivindu-și oasele de pavajul dur de dedesubt. Muzica s-a lăsat în surdină, chipurile gazdelor și invitaților s-au ivit pe uși și la ferestre, privind împietrite scena de pe caldarâm. Mușuroiul a început să se agite, lacrimile nu au întârziat să curgă, iar poliția a ajuns cât ai clipi la scena tragediei. Accident, sinucidere sau crimă? Victima, deocamdată fără identitate pentru cititor, a căzut prin balconul de sticlă, s-a aruncat sau a fost împinsă? Distracția s-a sfârșit, însă acum trebuie să derulăm banda înapoi și să vedem ce s-a petrecut înainte și în timpul petrecerii din conacul familiei Matthews.

     Dani Matthews (celebra cofetară cu milioane de urmăritori pe social-media) se ocupă de ultimele retușuri ale tortului aniversar, așteptând, împreună cu Ethan, sosirea invitaților. Charlotte, fiica de câteva luni a lui Danny și Ethan, se află în brațele bonei venite tocmai din Irlanda, Orlaith, care o leagănă pentru a-i domoli plânsetele, pregătind-o de culcare. (...) Fosta soție a lui Ethan, Kim, își privește fiica de șaisprezece ani, pe Sophie, cum își pregătește ținuta, acompaniată de prietena sa cea mai bună, Mikayla, pentru propria petrecere de Sweet Sixteen. Oaspeții încep să-și facă apariția. Elegant ca-ntotdeauna, Curtis, partenerul cu care Ethan deține clinica de psihiatrie, pătrunde pe ușa conacului, la braț cu soția sa, Gemma, fosta cea mai bună amică a lui Kim. Printre invitații adolescenți se întrezărește și Mason, căpitanul echipei de fotbal a liceului și fostul iubit al Sophiei. Gazdele și musafirii se adună în sala mare, conversațiile se stârnesc, iar spiritele încinse se răcoresc cu licori care mai de care. Părea că nimeni și nimic nu avea cum să strice petrecerea, asta până când vechea casă de pe culme și-a cerut, după mai bine de două secole, jertfa.

     Și acum că s-au adunat cu toții între acești pereți, a sosit vremea ca măștile să cadă. Kim, mama perfectă, are probleme serioase cu alcoolul. La rândul ei, Dani suferă de depresie postpartum, făcând terapie săptămânală cu Curtis. Sophie știe că Mikayla e îndrăgostită și crede că sentimentele prietenei sale din copilărie se îndreaptă înspre Mason. Orlaith, bona, care vede conacul ca pe un edificiu blestemat, aflat la granița dintre lumea noastră și cea a spiritelor, este singura capabilă să întrezărească răul ce-i pândește pe muritori din cele mai întunecate cotloane. Luăm parte la un bal mascat, gândurile și viitoarele acțiuni ale personajelor fiind ascunse sub ținutele de gală și machiajele mai mult sau mai puțin stridente.

     Și, din întregul castel gotic, singurul loc care ne interesează cu adevărat este... balconul. Protagoniștii își împărtășesc secretele în balcon, se ceartă și se împacă cu mâinile agățate de balustrada de sticlă. De altfel, crăpătura din balustradă, detaliul cu adevărat cehovian, reflectă faliile din sufletele gazdelor și ale oaspeților, ruptura din inimile celor care încearcă până în ultima clipă să țină sorțile celorlalți în propriile mâini grijulii sau să se răzbune. Prin urmare, casa, aflată între cer și pământ, capătă nuanțe de purgatoriu, locul din care unii vor pleca cu conștiința curată, în timp ce alții vor pătrunde pe porțile propriei damnări.

     Culpa plutește asupra tuturor, puțini au sosit la petrecere cu intenții onorabile, totuși, mai mulți decât cei care vor pleca cu mâinile murdare. Kelsey Cox schițează un carnaval cu granițele geografice clar delimitate, însă cu limite emoționale fragile, nebunia prinzându-i în gheare pe cei (aparent) nevinovați. Tropii groazei își găsesc ca niște gândaci de bucătărie locurile în pereții ficțiunii, paranoia și neliniștea manipulându-i pe cei slabi de îngeri. Ușile se deschid și se închid singure, luminile se sting și se aprind ca într-un sanatoriu bântuit, iar siluetele și chipurile neclare nu precupețesc să apară la ferestre. Nu de cei plecați trebuie să ne fie frică, ci de cei vii, pentru că răul pur zace doar în mințile entităților materiale și cu rațiune. Cioburile se împrăștie pe caldarâm, trupul se zdrobește de asfalt, se apropie clipa în care vom întrezări chipul victimei, al cărui sânge va rescrie blestemul ce-și întinde tentaculele de veacuri prin nenumăratele încăperi și unghere ale grandiosului conac de pe deal.

Un proiect:  

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Kelsey Cox:

Biblioteca lui Liviu

Cărți.Blog

Anca și cărțile.ro

Falled

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 96 - Înainte de a muri de Holly Jackson

Titlu: Înainte de a muri 

Autor: Holly Jackson

Editura: LITERA

Titlu original: Not Quite Dead Yet (2025)

Traducere de Dana-Ligia Ilin

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 496

Media pe Goodreads: 4,09 (din 84.243 note)

 

            Te-ai gândit vreodată ce ai face dacă ai afla că mai ai doar câteva zile de trăit? Mda... nici eu... Dar uite că, într-un fel sau altul, ajutată puțin de un necunoscut binevoitor, care a eșuat în a-mi curma existența dintr-o singură lovitură, am ajuns în această situație nu tocmai fericită. Am crezut că e o glumă proastă, o farsă care să mă facă să-i privesc pe cei din jur cu ceva mai multă empatie și care să-mi demonstreze cât de important este să profiți de timpul pe care îl mai ai, însă n-a fost decât cruda realitate. Acum că am aflat că viața mea se va încheia mult mai repede decât mi-aș fi dorit, probabil vă închipuiți că stau toată ziua în casă, îngropată în șervețele, plângându-mi de milă, petrecând timp cu familia și prietenii sau îndeplinindu-mi ultimele dorințe. Greșit! Adevărul e că nu aveam o viață captivantă sau interesantă, fiindcă mereu reușesc s-o dau în bară cumva. Dar acum am un scop. Am hotărât să-mi fac singură dreptate și să-l caut pe amatorul care m-a aruncat într-o cursă nebună contracronometru. Nu știu în cine să mai am încredere, cui să-i cer ajutorul... .Incertitudinile nu-mi dau pace...  Poate am fost lovită dintr-o eroare, poate nu eu eram ținta, sau poate prezența mea, parazitară, cum ar spune unii, a început să deranjeze pe cineva... Oricum ar sta lucrurile, vreau să aflu cine și de ce a vrut să mă omoare.

            Jet are douăzeci și șapte de ani, și, spre deosebire de fratele și prietenii săi, nu prea are realizări cu care să se laude. Nonconformistă, mereu nehotărâtă, puțin nepăsătoare și cu o atitudine a la Familia Addams, ea a crezut că are tot timpul din lume să-și aleagă drumul pe care să-l urmeze în viață, transformând fiecare eșec într-o scuză acceptabilă pentru a-și justifica delăsarea. Însă un incident tragic îi schimbă radical cursul existenței, determinând-o să-și regândească neîntârziat prioritățile. În seara de Halloween, tânăra este atacată pe nepusă masă, în curtea propriei sale case, de un intrus misterios, care o lasă inconștientă pe alee, sângerând abundent dintr-o rană mortală la cap. Din fericire, Jet este găsită de către Billy, prietenul eidin copilărie, și dusă de urgență la spital, înainte să-și dea ultima suflare. Medicii reușesc s-o stabilizeze, însă, pentru ea, finalul este iminent. Atacatorul i-a provocat leziuni cerebrale permanente, și mai are doar o săptămână de trăit. Așadar, Jet e pusă în fața unei decizii extrem de dificile, fie își acceptă soarta, având șapte zile la dispoziție să-și rezolve toate treburile înainte să moară, fie acceptă să fie operată, existând o șansă să supraviețuiască. Însă pentru protagonista noastră există ceva mai important decât propria viață, și anume, adevărul. E gata să moară, dar înainte trebuie să afle cine este ucigașul ei.

            Îmi plac foarte mult romanele lui Holly Jackson pentru că îmi oferă de fiecare dată doza potrivită de suspans de care am nevoie atunci când citesc un thriller, iar volumul de față nu face excepție. Alert, plin de răsturnări de situație și secrete, cu o atmosferă tensionată, enervant pe alocuri, dar într-un sens pozitiv, „Înainte de a muri” poate fi privit ca un jurnal detectivistic întocmit de protagonistă, firește, fără să aibă o structură specifică. Cu toate că, la început, Jet mi-a fost antipatică, pe parcursul lecturii mi-am dat seama că ea e de fapt singurul personaj complex, care iese în evidență, celelalte fiind destul de plate, puțin exploatate, niște umbre în povestea ei. Ancheta personală pe care o pornește, ajutată fiind de Billy, îi scoate în evidență tăria de caracter, puterea, pe care dorința arzătoare de a afla identitatea atacatorului ei înainte de a muri i-o dă ca să retrăiască la nesfârșit momentul nefast, adunând indicii și punând cap la cap informațiile. Tânăra își pierde încrederea în toți cei din jur, familia și prietenii ajungând principalii suspecți, iar polițiștii însărcinați cu elucidarea cazului, doar niște obstacole în calea investigației sale, mult mai eficiente, chiar dacă face apel la metode nu tocmai legale. Dintr-un personaj anemic, inactiv și nepăsător, Jet devine o adevărată forță a naturii, care nu concepe noțiunea de eșec.

            Nu aș merge până într-acolo încât să afirm că „Înainte de a muri” e cel mai bun roman al autoarei – preferata mea rămâneseria „Crima perfectă, Instrucțiuni pentru fete cuminți” – însă, fără doar și poate, este un thriller captivant și diferit, ce merită atenția voastră. Eu am audiat cartea pe Voxa și vă spun sincer că nu mi-am dat seama când am ajuns la jumătate, pentru că m-am lăsat cu totul absorbită în poveste, străduindu-mă să-mi dau seama cine este vinovatul. Vă recomand acest volum, o să vă țină cu sufletul la gură de la început până la final, urmărind pistele false și indiciile care par să conducă mereu către persoana greșită.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 232 - Infernul alb de R.S. Burnett (CRIME CLUB)

Titlu: Infernul alb 

Autor: R.S. Burnett 

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Whiteout (2025)

Traducere de Mihnea Arion

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 272

Media pe Goodreads: 3,64 (din 1.260 note)

 

Data: 15 iulie

Ziua expediției: 152

Temperatură: -69° C

Viteză vânt: 101 km/h, treapta 10 pe scara Beaufort

            Au trecut 36 de zile de când Rachael Beckett a luat contact cu Stația Z. Telefonul prin satelit nu reușește să se conecteze la rețea, iar radioul emite, din două în două ore, același mesaj al Serviciului de Radiodifuziune pe timp de război al BBC. S-a sfârșit... Adam și Izzy nu mai sunt... Lumea pe care o cunoștea nu mai e... S-ar putea ca Rachael să se numere printre ultimii supraviețuitori de pe Pământ. Urgia a căzut din cer, iar acum ploile și câmpurile sunt radioactive. Oamenii sunt sfătuiți să nu-și părăsească locuințele, să-și raționalizeze alimentele pentru minimum paisprezece zile și să folosească apa doar pentru prepararea mâncării sau băut. Nimeni nu e în siguranță, iar ajutoarele par să se fi pierdut pe drum. Speranța a pierit odată cu anticiparea morții soțului și fiicei sale, însă Rachael nu vrea încă să se dea bătută, nu atâta timp cât îi poate privi pe cei dragi în fotografia pe care a adus-o cu ea în Antarctica, nu înainte ca raportul cu privire la analizarea faliei uriașe din ghețar să ajungă la amicii din SUA ai lui Guy.

            Guy... Toate astea s-au întâmplat din cauza lui Guy. Înainte de sfârșit, pe când lumea se ferea doar de razele UV și se plimba liniștită pe sub norii pufoși și soarele dogoritor, fostul său șef, Guy, a bătut la ușa familiei Beckett, cerându-i lui Rachael să ia parte la un proiect guvernamental de studiere a faliei de pe Platforma Ross. Se pare că, din cauza încălzirii globale și forărilor după petrol aprobate de Guvernul SUA, gheața a început să crape de jos în sus, ceea ce ar putea duce la desprinderea ghețarului de mărimea Groenlandei, care ar urma să alunece în ocean, ridicând nivelul mării și provocând inundații catastrofale. Și pentru că pasiunea lui Rachael pentru poli depășește sentimentul matern, își ia rămas-bun, pentru câteva luni, de la Adam și Izzy și se îmbarcă în avionul ce o va purta până-n Antarctica. Nici bine nu ajunge pe continentul înghețat, că Guy se îmbolnăvește și este transportat de urgență înapoi în  Marea Britanie. Rămasă doar cu ceilalți doi membri ai expediției (nefinanțate de guvern), Rachael decide, după ce al doilea bărbat se confruntă cu virusul misterios, să plece singură spre cabana Apple din apropierea fisurii, unde urmează să se adăpostească în zilele în care-și va efectua analiza, hotărâtă, în ciuda întâmplărilor și accidentelor nefericite, să-și ducă munca la bun sfârșit.

            Și acum Rachael se găsește în mijlocul pustiului de gheață, singură, sub cerul negru, nesfârșit. Are suficiente provizii ca să mai supraviețuiască câteva săptămâni bune, combustibilul pentru soba din cabana Apple se găsește în magazia de alături, iar timpul și-l petrece analizând datele, privind fotografia cu Adam și Izzy și scriindu-i soțului său o scrisoare care nu va ajunge niciodată la destinatar. Ghinionul face ca butelia conectată la cuptor să crape din cauza temperaturii scăzute, astfel încât se declanșează un incendiu, iar cercetătoarea este nevoită să-și părăsească restrânsul adăpost prin acoperiș. Motorul șenilatei cu care s-a deplasat până aici e mort, noroc că în compartimentul din spate al acesteia se găsesc alte provizii, motorină și un cort pentru condiții extreme. Pustiul și frigul se joacă cu mintea femeii, suprapunându-i imaginile din prezent cu fragmente vizuale din trecut, la care se alătură halucinațiile nocturne. Visele se amestecă cu realitatea, rațiunea cade-n delir, și, în ciuda șanselor minime de supraviețuire, Rachael continuă să spere, ascultând (și recitând) o dată la două ore, mesajul Serviciului de Radiodifuziune pe timp de Război al BBC, singura voce umană, înregistrată, care poate să-i aline suferința și singurătatea.

            R.S. Burnett ne aruncă în centrul unui roman postapocalittic cu potențial realist și ne propulsează la capătul lumii, acolo unde speranța zace în mâinile ultimului om pierdut printre ghețari. Și, în pofida construcției pseudo-SF, avem de-a face cu un thriller extrem de serios (în ultimele capitole), când Rachael realizează că, echipată cu geaca ei Big Red, nu este singurul punct de culoare din peisaj. Un salvator sau un ucigaș? Speranța sau sfârșitul? Ei bine, femeia noastră a trecut prin prea multe ca să cedeze, natura, deși a încercat din răsputeri, nu a învins-o, așa că nu are de gând să devină prada unui animal care nu e capabil să înțeleagă prin ce ținuturi aspre vânează. Ajunsă la capătul puterilor, eroina forțează limitele, dorindu-și, cunoscându-și adversarul (în carne și oase  sau provocat de halucinații), să rămână ultimul om în viață, intenționând să se predea ghețurilor, elementului care a împins-o mai departe, și mai departe, până când genunchii i-au cedat, pregătită să-i reîntâlnească pe Adam și Izzy.

Un proiect:  

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui R.S. Burnett:

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Falled

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Fata Cu Cartea

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 231 - Nu poți fugi, nu te poți ascunde de Yrsa Sigurdardottir (CRIME CLUB)

Titlu: Nu poți fugi, nu te poți ascunde 

Serie: Black Ice (#1)

Autor: Yrsa Sigurdardottir 

Editura: TREI

Titlu original: Lok lok og læs (2021)

Traducere de Roxana Mirică

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 480

Media pe Goodreads: 3,88 (din 3.287 note)

 

            (Noaptea groazei/după) Pur și simplu, le-a măcelărit... A pus mâna pe topor și, împins de furie și fără milă, a comis un familicid... Gigja și Iris, fiicele, nu au avut nicio șansă, le-a redus la tăcere în camerele lor, după care s-a ocupat de Åsa, pe care a lăsat-o, printr-o lovitură, cu craniul despicat. Apoi, după ce i-a făcut de petrecanie și lui Soldis (asistenta generală/menajera), Reynir, soțul și tatăl, principalul suspect, s-a făcut nevăzut în noapte... (...) Îngrijorat din cauza absenței semnelor de viață din locuința familiei Logason, Karl, cel mai apropiat vecin, a spart ușa din spate a casei, descoperind astfel, în prima cameră în care a pătruns, cadavrul Åsei. După ce și-a eliberat conținutul stomacului pe podea, a sunat la poliție, părăsind, în grabă și îngrozit, scena celor patru crime, conștient de privirea rece care-l urmărea de la fereastra de la etaj. Ce l-ar fi putut împinge pe Reynir să-și ucidă cu sânge rece soția și fiicele? Și cea mai importantă întrebare: unde se află în prezent ucigașul și arma crimelor?

(Înainte, Soldis) Denumirea din anunț era „Asistent general”. Trebuia să le ajute pe fete la teme, în special pe mezină (Gigja) la limba islandeză, să pregătească mesele și să întrețină curățenia. Suna pompos, însă în realitate era un job de menajeră. S-a împrietenit repede cu Gigja, cu care se juca, după lecții,  cu soldații, roboții și navele de plastic Star Wars (marea sa pasiune), bătea la ușă înainte să intre în camera lui Iris (16 ani), altfel spus, respecta intimitatea adolescentei care se dezlipea extrem de greu de ecranul mobilului, era deschisă la sfaturile Åsei, care-i repeta cât de mulțumită era de serviciile sale, și nu se apropia prea mult de Reynir, fostul afacerist de succes din sfera tehnologiilor digitale care trecuse printr-o operație majoră, extirparea unei tumori cerebrale, devenind un alt om după intervenție, ursuz, tăcut și despre care soția bănuia că era instabil emoțional și-și pierdea ocazional memoria. Câteva reguli ușor de urmat, și un salariu la care Soldis nici nu visase... Însă nimeni și nimic nu avusese cum s-o pregătească pentru ce avea să se întâmple, dându-și seama prea târziu că secretele familiei Logason urmau să scalde ferma izolată din Akranes în sânge.

Să facem cunoștință și cu protagoniștii. Týr, polițistul cu un semn în formă de tăietură ce-i despică fruntea, s-a născut în Islanda, însă a fost adoptat de către o familie din Suedia, transferându-se de puțin timp la Reykjavik de la Stockholm, unde lucrase în cadrul Departamentului de Infracțiuni Economice. Acum Týr conduce spre ferma cuplului Logason, însoțit de Iðunn, medicul legist care urmează să arunce o privire asupra celor patru cadavre. Partenera lui Týr este Karólina, o polițistă de culoare de origine islandeză, căreia majoritatea localnicilor tind să i se adreseze în engleză, privind-o ca pe o emigrantă. Cei doi investigatori vor locui pe parcursul anchetei într-o cabană din apropierea fermei, urmând să cerceteze scena cvadruplului omor și să le pună întrebări vecinilor, schițând portretele sociale ale celor patru victime și călăului. Și, totuși, unde se ascunde Reynir? Pâinea comestibilă și laptele nealterat indică clar prezența unei persoane în casă... Cineva care, după ce a comis familicidul, a rămas să locuiască împreună cu cadavrele, de parcă nimic tulburător nu s-ar fi petrecut între acei pereți, conștient (sau inconștient) că polițiștii sunt pe urmele sale și că,  într-un final, îl vor descoperi. Asta dacă nu va fi prea târziu și dacă ucigașul nu va pune mâna între timp pe ceea ce caută cu meticulozitate, de atâtea zile...

Zgomote stranii în miez de noapte, o prezență amenințătoare ce le urmărește de la fereastră pe Gigja, Iris, Åsa și Soldis, și care se pierde în viscol, obiecte ce dispar și reapar fără nicio explicație, mesaje cutremurătoare, animale care dispar de la fermă și găini decapitate, un vecin morocănos care le poartă sâmbetele după ce cailor și iepelor sale li s-a interzis să pască pe pășune, un cuplu care se joacă (psihologic) de-a șoarecele și pisica, un secret care le va schimba existența tuturor și un individ care-și pierde mințile și se repede cu toporul asupra celor patru ființe nevinovate, lăsând în urma sa un măcel. „Nu poți fugi, nu te poți ascunde„ e un thriller excelent, cu puternice nuanțe de horror, plin de tensiune, captivant de la primele pagini, complex și cu personaje duplicitare cărora îți este imposibil să le ghicești intențiile. Debutează ca o forță a naturii, te aruncă în mijlocul coșmarului și te scoate la suprafață, în cele din urmă, cu mâinile însângerate, Șocat și înfiorat de revelația care schimbă complet ecuația misterului, moment în care simți că-ți dorești mai mult, și tot mai mult, de la regina romanului polițist Islandez, așteptând cu nerăbdare să pui mâna pe următorul volum din seria Black Ice.

Un proiect:  

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul Yrsei Sigurdardottir:

Anca și cărțile.ro

Falled

Ciobanul de Azi

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Fata Cu Cartea

Biblioteca lui Liviu

Literatura pe tocuri

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 230 - Întreabă de Andrea de Noelle W. Ihli (CRIME CLUB)

Titlu: Întreabă de Andrea  

Autor: Noelle W. Ihli

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: Ask for Andrea (2022)

Traducere de Laura Ciobanu

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 272

Media pe Goodreads: 4,08 (din 180.242 note)

 

            Meghan a murit strangulată cu propria eșarfă, Brecia, cu cablul de la prelungitorul pe care intenționase să-l folosească pentru luminițele de Crăciun, iar Skye a fost sugrumată, în timp ce era ținută cu fața într-o baltă cu noroi. Trei femei ucise, în trei ani consecutivi, în trei state, de același bărbat atrăgător care le-a vânat prin aplicațiile de datting și cafenele. Le-a dat mesaje, le-a zâmbit, le-a sedus și le-a lăsat să putrezească în pădure (pe Meghan și Skye) și în propria curte (pe Brecia). Și-a ales victimele cu grijă, și-a șters amprentele și s-a ținut departe de camerele de luat vederi. Numai cele trei fete știu cum arată, numai ele ar putea să-i ducă pe polițiștii la străinul chipeș care le-a condus, la propriu, pe ultimul drum. James sau Jim... așa cum s-a prezentat și le-a dat de înțeles că și-au găsit perechea, neștiind că în spatele ochilor strălucitori zace mintea abuzată a unui psihopat. Crimele s-au petrecut deja, în urmă cu un an (Meghan), cu doi (Brecia) și astăzi (Skye), dar povestea nu se sfârșește aici și acum, dimpotrivă, ea continuă dincolo de moarte.

Meghan a fugit în pădure, încercând să scape de ucigaș, însă trupul i-a rămas în urmă, în mâinile celui care i-a luat viața, și apoi în vegetația pe care i s-au descompus pielea și mușchii și i-au îngălbenit oasele. Nu a avut puterea să se opună, iar acum privește cum păsările, coioții și vulpile se hrănesc cu rămășițele sale omenești. Îngrozită, așteaptă ca vreun străin, care s-ar abate de la cărare și i-ar descoperi cadavrul, să sune la poliție. Brecia nu s-a dat bătută, și-a urmărit călăul până acasă și l-a bântuit în acești doi ani, străduindu-se să-l oprească să-și dea întâlnire și cu alte fete vulnerabile. A rămas surprinsă să observe că un „suflet atât de corupt ar putea să doarmă lângă soție fără să-i facă nimic și să-și urmărească cele două fetițe cum se joacă în sufragerie. Skye s-a întors în locuința mamei sale, singura persoană care și-a dat seama că ceva oribil s-a petrecut cu propria fiică, și care în următoarea zi a mers la poliție, însoțită de fostul soț, pentru a forța autoritățile pe jumătate sceptice să pornească pe urmele femeii dispărute.

Plotul polițist se desfășoară de la sine, eroinele noastre rămânând pe margine și acționând prin sugestii. Fantomele nu pot interveni direct în viețile muritorilor, nu sunt vizibile, nu se pot face auzite, aerul nu îngheață când intră într-o încăpere, oglinzile nu le captează siluetele spectrale. Sunt niște prezențe transparente, ca oxigenul, pot să treacă prin orificii și să-și găsească locurile în spațiu, purtate de aer. Pot să transmită un soi de energii negative și să defecteze temporar dispozitivele electronice, becurile pâlpâie, iar calculatoarele se sting, suficient cât James să nu poată accesa site-ul de datting pentru a-și găsi noi victime. Cu o stafie ce umblă de colo-colo, urmărindu-și neobosită prada, James nu se simte în pericol, ba din contră, își pierde răbdarea și se grăbește să întâlnească o nouă fată ca să-și satisfacă nevoile bolnave. Ucigașul trăiește două existențe paralele, pe de-o parte, soțul și tatăl perfect, pe de alta, nebunul care simte plăcere atunci când sugrumă și strangulează un membru al sexului opus.

            Să nu vă lăsați păcăliți de copertă și descriere, nu avem de-a face cu o poveste horror. Debutează și rămâne până la sfârșit un roman experimental, extrem de captivant, cu elemente supranaturale, preschimbându-se, în ultimele capitole, într-un thriller de primă mână, care ne trimite cu gândul la Shining. E diferit, e o idee originală într-un ambalaj comercial. Dincolo de prezențele spectrale, e o critică directă la adresa bărbaților care simt putere atunci când brutalizează o femeie, care își construiesc fragila identitate prin sfidarea sexului slab. Meghan, Brecia și Skye împărtășesc aceeași soartă, chiar dacă nu s-au cunoscut dinainte, ajungând doar niște nume în dosarele polițiștilor din State, alte victime ale unui sistem care nu e capabil să-și condamne agresorii. Vânate la tot pasul de hărțuitori și criminali, femeile trebuie să aibă grijă una de cealaltă, așa că și-au inventat un cod numai al lor, prin care să-și dea de veste când sunt la ananghie. Și poate că ucigașul ar fi fost prins înainte să comită cel de-al treilea omor, asta, bineînțeles, dacă Skye ar fi ținut cont de mesajul de pe peretele băii fetelor și ar fi întrebat, la bar sau pe una dintre chelnerițe, de Andrea.

Un proiect:  

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Noelle W. Ihli: 

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Literatura pe tocuri

Falled

Analogii, Antologii

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA