Recenziile Mădălinei 103 - Diavolul se îmbracă de la Prada de Lauren Weisberger

Titlu: Diavolul se îmbracă de la Prada

Serie: Diavolul se îmbracă de la Prada (#1)

Autor: Lauren Weisberger

Editura: LEDA BAZAAR

Titlu original: The Devil Wears Prada (2003)

Traducere de Dora Fejes

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 448

Media pe Goodreads: 3,82 (din 941.312 note)

 

Deși s-a făcut multă vâlvă în jurul ei când a fost reeditată, în Leda Bazaar, anul trecut, am tot ezitat s-o citesc, făcând exact ceea ce mi-am propus să nu fac niciodată – să judec cartea după copertă și după titlu. Nu știu de ce, dar l-am considerat un roman banal, un romance de duzină, care nu mi-ar putea stârni interesul. GREȘIT! De o mie de ori greșit! După primele cinci capitole, mi-am dat seama că țin  în  mână un adevărat deliciu monden, o poveste fascinantă despre cum să-ți construiești o carieră, despre cele mai înalte aspirații, sacrificii și visuri împlinite, inimi frânte, nopți nedormite, lacrimi vărsate în tăcere, izbucniri de furie, zâmbete strălucitoare și false, haine și pantofi de firmă, celebrități americane, călătorii în jurul lumii și zeci de mii de apeluri telefonice. Lauren Weisberger adună într-un roman fabulos tot ceea ce înseamnă lux, opulență și pretenții aproape imposibil de satisfăcut, construind un univers al modei, al succesului și al vedetelor, în care oamenii obișnuiți trebuie să facă eforturi cosmice pentru a se putea integra. Dar care este prețul pe care ești dispus să-l plătești pentru a face parte dintr-o astfel de lume? Ești pregătită să uiți de familie și de prieteni? Ești pregătită să te pui întotdeauna pe ultimul loc și să accepți că ești doar un instrument dispensabil pentru succesul altcuiva? Cu alte cuvinte, ești pregătită să-ți vinzi sufletul diavolului?

            La doar 23 de ani, Andrea Sachs este o tânără modestă, talentată în ale scrisului și dornică să-și făurească un renume în domeniul editorial, marele ei vis fiind să lucreze ca redactor pentru revista New Yorker. Însă nu e deloc ușor să ocupi o astfel de poziție în cadrul celei mai citite reviste din America, prin urmare, tânăra a fost nevoită să caute alte oportunități pentru a-și face mult necesarele relații care s-o propulseze în carieră. Participând la un interviu aproape picat din cer, Andrea ajunge să lucreze ca asistentă secundară pentru cea mai înțepată și bine îmbrăcată femeie din New York, Miranda Priestly, cunoscută și ca diavolul care conduce revista de modă Runway – un job pentru care „milioane de fete și-ar da viața”. Din momentul în care pășește în clădirea publicației, viața Andreei se schimbă radical. Obligată să renunțe la blugi și la tenișii comozi în favoarea fustelor de mătase și a pantofilor cu tocuri imposibil de înalte, protagonista noastră își dedică fiecare clipă a existenței, indiferent dacă e zi sau noapte, în timpul orelor de serviciu sau în weekend, îndeplinirii sarcinilor date de șefa ei. Cumpărarea cafelei de la Starbucks, rezervarea meselor pentru cinele de afaceri sau pentru un simplu brunch, trimiterea hainelor la spălătorie sau recuperarea cățelului de la veterinar sunt doar câteva dintre îndatoririle pe care Andrea trebuie să le ducă la bun sfârșit fără să crâcnească, având grijă ca întotdeauna, dar absolut întotdeauna, să răspundă la telefon atunci când o sună Miranda.

Nu e deloc jobul pe care și l-a imaginat, însă trebuie să îndure doar un an, 365 de zile în care să acumuleze cât mai multă experiență și contacte ca să ajungă acolo unde își dorește. Dar răbdarea tinerei este serios pusă la încercare. Pe lângă faptul că Miranda este o ființă dificilă, care se hrănește cu teama și greșelile celor din jur, devenind tot mai afurisită pe zi ce trece, nici colegii ei de muncă nu se lasă mai prejos, în special Emily, asistenta principală a Mirandei, care nu încetează s-o privească cu dezgust și ură, amintindu-i constant că locul ei nu e la Runway. Andrea își dă silința să reziste, punându-și viața personală complet pe pauză spre nemulțumirea și iritarea iubitului ei, Alex, a familiei și a lui Lily, prietena ei cea mai bună care se luptă cu proprii demoni. Totuși, există și o parte bună în tot calvarul ăsta. Andrea trebuie să participe alături de Miranda la evenimente  spectaculoase, ceea ce înseamnă că petrece nopți minunate în compania celebrităților din New York. Dar când cei dragi ajung să se îndepărteze de Andrea, totul pălește, iar tânăra are impresia că e captivă într-un cerc vicios din care nici diavolul n-o poate elibera, fiindcă deja lucrează pentru el.

Lauren Weisberger scrie un adevărat manual despre cum să te îmbraci, cum să-ți asortezi hainele, pantofii și accesoriile în funcție de ocazie. Autoarea își construiește romanul pe baza contrastelor, prezentând două lumi incompatibile, ale căror reguli și valori sunt total diferite, dar care, în cele din urmă, ajung să se ciocnească, anulându-se reciproc. Pe de-o parte, avem lumea obișnuită, universul clasei de mijloc, în care moralitatea și binele societății sunt mai presus de capriciile unei singure persoane. Asta e lumea lui Alex – profesor devotat elevilor săi; a părinților Andreei, a lui Lily – studentă la literatură rusă, luptându-se cu dependența de alcool și relațiile eșuate, și, bineînțeles, a Andreei. Pe de altă parte, avem lumea exclusivistă a celebrităților, cele mai înalte cercuri ale societății americane, un univers paralel, în care Andrea pătrunde fără să aibă habar ce o așteaptă. De fapt, protagonista noastră este captivă între cele două lumi, neaparținând niciuneia în totalitate, dar străduindu-se din răsputeri să le îmbine, lucru de altfel imposibil. Din acest punct de vedere, Andrea poate fi considerată o martiră, chinuindu-se să-i facă pe plac torționarului său.

Pe cât de dramatică, pe atât de amuzantă, plină de personaje memorabile, carismatice și foarte bine construite, emanând eleganță prin fiecare pagină, abundând de scene savuroase, condimentată cu atât romance cât să-o facă și mai atractivă, „Diavolul se îmbracă de la Prada” este una dintre acele cărți pe care le citești fără să respiri. E o poveste de viață captivantă și mă bucur enorm că am decis să mă apuc de ea. Abia aștept să devorez și volumul doi, pe care, de câteva zile, îl puteți găsi în variantă audiobook pe Voxa. Spor la citit!  

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 101 - 56 de zile de Catherine Ryan Howard (CRIME CLUB)

Titlu: 56 de zile

Autor: Catherine Ryan Howard 

Editura: LEDA BAZAAR

Titlu original: 56 Days (2021)

Traducere de Shauki Al-Gareeb

Anul apariției: 2026

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 3,72 (din 68.734 note)

 

            De câte zile ai nevoie pentru a-l cunoaște pe cel de lângă tine? Unii spun că nu ajunge o viață pentru a-ți da seama cu cine îți împarți existența, iar alții susțin că e nevoie de o singură zi ca să știi că el este alesul și de zece până la douăzeci de zile ca să vă mutați împreună și să vă bucurați de fiorii nestăviliți ai dragostei. Dar ce faci atunci când, după alte câteva zile, îți dai seama că locuiești cu un străin care, cel mai probabil, ascunde un secret răvășitor ce te-ar putea doborî fără drept de apel? Ba mai mult... și tu ai propriile tale secrete pe care nu vrei să le afle nimeni. Și, colac peste pupăză, peste noapte, te trezești blocată alături de el din cauza stării de alertă provocată de pandemia de Covid-19. Paranoia și incertitudinea pun treptat stăpânire pe tine, și astfel ajungi să-ți faci tot felul de scenarii nefaste, trăind tot timpul cu impresia că cel de lângă tine vrea să-ți facă rău. Te întrebi mereu dacă totul e o proiecție a minții tale agitate sau dacă aceasta este realitatea crudă, fiindcă, oricâte minciuni ți-ai spune, nu-l cunoști cu adevărat. Prin urmare, ce alegi? Rămâi în expectativă, păzindu-ți secretele cu prețul vieții? Sau acționezi înainte ca celălalt să facă prima mișcare?

            Sună bine, nu-i așa? Ca un mic spoiler înainte să vă prezint mai pe larg faptele, trebuie să vă avertizez că „56 de zile” este un thriller psihologic destul de întortocheat, ce poate genera un grad ridicat de anxietate. Nu fiindcă avem de-a face cu asasini dezaxați sau cadavre mutilate, ci pentru că autoarea folosește drept fundal al narațiunii sale pandemia de Covid-19, o perioadă sumbră și plină de incertitudini, un scenariu apocaliptic, care, deși îndepărtat, este încă un ecou strident în mintea noastră. Catherine Ryan Howard se folosește de starea de urgență instituită în Irlanda pentru a amplifica, treptat, neîncrederea și disperarea protagoniștilor, transformând o poveste simplă într-un adevărat labirint. Dar haideți să vedem despre ce este vorba.

            Toți locatarii unui imobil relativ nou, situat în apropiere de centrul Dublinului, au fost nevoiți să iasă în stradă din cauza alarmei de incendiu. Este a patra alarmă falsă care le dă peste cap rutina, iar nemulțumirea rezidenților devine palpabilă. Ca de fiecare dată, poliția sosește la fața locului pentru a se asigura că nu există niciun pericol, însă de această dată chiar s-a întâmplat ceva, ceva complet neprevăzut, și nu e vorba de vreun incendiu. Într-unul dintre apartamentele de la parter, este descoperit un cadavru într-un stadiu avansat de descompunere. Trupul zace cu fața în jos, în duș, iar la prima vedere pare că bărbatul s-a înecat cu apa din scurgere. Însă dârele de sânge lăsate pe peretele băii spun altceva. Poliția deschide o anchetă, făcând tot posibilul să afle cine a fost autorul acestei crime, însă misiunea lor este oarecum îngreunată de restricțiile impuse de pandemie..

            În urmă cu 56 de zile, Oliver, viitorul cadavru din apartamentul nr. 1, aștepta liniștit la coadă într-un supermarket când a zărit-o. Nu știe ce a simțit în acea clipă efemeră în care s-au privit în ochi, dar un lucru e cert, a fost atras de ea ca de un magnet. A simțit un impuls covârșitor să-i vorbească, iar  sacoșa ei de pânză cu o navetă spațială imprimată a reprezentat un motiv perfect. Și uite așa, o discuție banală despre cosmos a condus la câteva întâlniri pasionale, și, la exact 21 de zile după ce s-au cunoscut, ea s-a mutat la el. Ah, da, era să uit... ea este Ciara, o tânără atrăgătoare, inteligentă, dar cu un job prost plătit și un apartament minuscul. Dorind să petreacă cât mai mult timp împreună fără să încalce restricțiile de siguranță, Ciara acceptă să locuiască cu el. Însă, pentru două persoane pentru care sinceritatea e doar un cuvânt din dicționar, conviețuirea poate deveni un joc de strategie. Vă puteți închipui că lucrurile capătă o turnură nefastă, având în vedere că totul începe cu un cadavru. Faptele sunt greu de reconstituit, nu există indicii, nici martori, iar starea trupului este descurajantă. Toate investigațiile par să ducă într-o fundătură. Și, cu toate acestea, trebuie să existe un vinovat care e posibil să fi comis crima perfectă.

            „56 de zile” este atât un romance simpatic și misterios, cât și un thriller domestic plin de răsturnări de situație și secrete savuroase ce așteaptă să fie împărtășite. Structurat pe două planuri, prezent, în care urmărim ancheta deschisă după găsirea cadavrului, și trecut, în urmă cu 56 de zile, în care urmărim idila dintre Ciara și Oliver, stilul romanului este unul dinamic, oscilând între seriozitate și ironie. Anumite capitole din trecut sunt dublate, fiecare protagonist prezentând întâmplările din perspectiva sa și adăugând detalii esențiale pentru demascarea adevăratei intrigi, provocându-l pe cititor să descurce singur ițele. Cu toate că mi-a plăcut romanul – e genul acela de poveste previzibilă care devine imprevizibilă printr-o simplă frază și care te prinde oricât de exagerată sau fadă ar fi pe alocuri – mi-ar fi plăcut ca personajele să fie puțin mai consistente și mai raționale. Însă contextul justifică în mare măsură acțiunile, gândurile și gesturile acestora, ceea ce mă face să afirm că autoarea a știut cum să îmbine toate aceste elemente pentru a construi o narațiune ce emană tensiune prin fiecare pagină.

 

  P.S.

            Pe Prime Video găsiți și serialul ce are la bază romanul lui Catherine Ryan Howard. Voi cum procedați? Mai întâi citiți cartea și apoi vedeți serialul? Sau invers?

Un proiect:  

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Catherine Ryan Howard:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Cărți.Blog

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

Citește-mi-l

Falled

Fata Cu Cartea

Literatura pe tocuri

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 99 - Iubita de Michelle Frances (CRIME CLUB)

Titlu: Iubita

Autor: Michelle Frances

Editura: LEDA BAZAAR

Titlu original: The Girlfriend (2017)

Traducere de Cristina Jinga

Anul apariției: 2026

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,76 (din 36.629 note)           

            Dacă nu mai știi ce să citești în luna iubirii și vrei să schimbi puțin registrul, cred că am eu soluția... O poveste simplă, dar cu puternic impact emoțional, fără răsturnări de situație, dar care te va șoca cu fiecare capitol, cu o tentă ușor telenovelistică și, în același timp, o chestiune pe viață și pe moarte, pe cât de hazlie, pe atât de serioasă, „Iubita” e exact gura de aer proaspăt de care ai nevoie. Nu este vorba despre vreun roman revoluționar, ci despre un thriller psihologic foarte bine scris, captivant, ce te aruncă în mijlocul unui taifun de minciuni și gesturi disperate. Testând limitele personajelor, Michelle Frances construiește o narațiune în care granița dintre iubire, control și manipulare se dizolvă complet, confuzia, frustrarea și neîncrederea acaparând mintea celor inocenți.

            Relația mamă-fiu e întotdeauna una specială. Indiferent de vârsta băiatului, mama va face orice ca să-și știe puiul în siguranță, chiar dacă asta înseamnă să pornească un război cu cea pe care o consideră înlocuitoarea ei... IUBITA!

Laura Cavendish este o femeie frumoasă, bogată și cu o carieră de invidiat, care, în ciuda problemelor tot mai presante din căsnicie, a rămas la fel de senină și implicată cum era în tinerețe. Neînțelegerile cu soțul nu au demoralizat-o, ci au făcut-o să-și îndrepte atenția și dragostea către Daniel, fiul ei de 23 de ani, chirurg, cu care se mândrește de fiecare dată când are ocazia. Ar face orice să-l știe fericit... absolut orice, acceptând destul de greu ideea că el nu mai are atât de multă nevoie de ea. Daniel e bărbat în toată firea acum, prin urmare, e momentul să-și găsească un loc doar al lui, departe de privirile insistente ale mamei și de indiferența rece a tatălui. Hotărât să facă o schimbare, Daniel se duce la o agenție imobiliară pentru a-și găsi un apartament, însă privirile îi sunt atrase de asistenta nespus de atrăgătoare, care îl întâmpină cu zâmbetul pe buze. Ea e Cherry, o tânără ambițioasă, care nu a avut parte de o viață și de o educație privilegiate. Abia reușind să se descurce de la o zi la alta, întâlnirea cu Daniel i-a deschis ușa spre noi perspective. La nici o lună de când au început să iasă împreună, Daniel se hotărăște să o prezinte pe Cherry familiei,  o alegere ce le va schimba viața tuturor.

Putem spune că decizia lui Daniel a reprezentat începutul sfârșitului. Rivalitatea, la început tacită, ulterior tot mai gălăgioasă, ce se naște între mamă și iubită, are la bază gelozia. Inițial, Cherry își dorește să o privească pe Laura ca pe o mamă, sperând să primească de la ea afecțiunea pe care propria mamă n-a reușit să i-o ofere, însă femeia o respinge. Cherry ajunge să-și dorească viața Laurei, hainele ei de firmă, vila din Franța și, de ce nu, pe fiul ei. Pe de altă parte, Laura o privește pe iubita băiatului ei cu suspiciune, fiind sigură că vrea doar să pună mâna pe banii lui, iar asta o face să ia decizii pripite, ce-i vor afecta relația cu Daniel.

Tot ce se întâmplă în acest roman e un joc de putere, în care prejudecățile și lipsa de încredere sunt cele mai periculoase arme. În ciuda faptului că cele două protagoniste sunt destul de diferite, Daniel este punctul central al existenței lor și, prin urmare, cauza care le aduce împreună. Însă interacțiunea tot mai dezastruoasă dintre ele îl transformă pe bărbat într-un simplu pion orbit de aparențe și incapabil să intervină. Vă aduceți aminte jocul în care două persoane sau echipe trag de capetele unei frânghii pentru a se doborî reciproc într-o groapă cu noroi? Ei bine, Daniel ține loc de frânghie în acest roman, la un capăt stând Laura, iar la celălalt, Cherry, întrebându-se cine va rămâne în picioare până la final. Oricum ar fi, Daniel e prins între ciocan și nicovală, următorul pas decizând dacă va cădea în brațele îngerului sau ale demonului – o să vă dați singuri seama cine ce rol are. Totuși, lucrurile nu pot duce decât într-o singură direcție, spre un deznodământ fulgerător, pe cât de previzibil, pe atât de dramatic.

„Iubita” e genul de carte pe care n-o poți lăsa din mână odată ce te apuci s-o citești. Cu o intrigă simplă, personaje puține, ale căror acțiuni sunt exagerate pentru a scoate în evidență mecanismele psihologice din spatele poveștii, scene alerte în care ai impresia că timpul se scurge de zece ori mai repede și o tensiune apăsătoare, care crește pe măsură ce conflictul dintre protagoniste se adâncește, pentru mine a fost lectura perfectă și chiar mi-ar plăcea să încerc și alte titluri scrise de Michelle Frances.

Un proiect:   

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Michelle Frances:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Cărți.Blog

Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Fata Cu Cartea

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 92 - Dragul meu mincinos de James Patterson & David Ellis (CRIME CLUB)

Titlu: Dragul meu mincinos  

Autor: James Patterson & David Ellis

Editura: LEDA BAZAAR (CORINT)

Titlu original: Lies He Told Me (2024)

Traducere de Alunița Voiculescu

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 4,24 (din 26.067 note)

 

     Cum ai reacționa dacă ai afla că omul de lângă tine, bărbatul pe care îl iubești, în care ți-ai pus toată încrederea și alături de care ți-ai întemeiat o familie frumoasă și fericită, nu este cine spune că este? Ce ai face dacă, după ani întregi de căsnicie, în care ați trecut împreună prin momente dificile, v-ați susținut reciproc, ați râs în hohote și ați plâns unul pe umărul celuilalt, dar, mai ales, ați lucrat cot la cot ca să le oferiți copiilor o viață cât mai bună și lipsită de griji, ai descoperi că soțul tău este un mincinos? Ai închide ochii și ai lupta în continuare pentru liniștea familiei, în ciuda suferinței pe care ți-o pricinuiește cruntul adevăr? Sau ai pleca fără să privești înapoi, asigurându-te că îi îndepărtezi cât mai repede pe copii de tatăl lor denaturat? Orice alegere ai face, va fi una dificilă, fiindcă dragostea te trage mereu înapoi în brațele acestei legături sordide. Ai vrea să te îndepărtezi, dar, în același timp, nu ești în stare să-i pui capăt, pentru că și tu ai secrete pe care faci tot posibilul să le ții bine ferecate... altfel, tot ce ai construit cu trudă s-ar duce de râpă într-o clipită.

            Cea de-a patruzeci și doua aniversare a lui David Bowers ar fi trebuit să fie lipsită de incidente, o zi pe care să și-o petreacă alături de soția sa, Marcie, plimbându-se pe malul râului Cotton și depănând amintiri din tinerețe. Însă planurile le sunt date peste cap de o mașină scăpată de sub control ce trece în viteză de parapet și ajunge în apele reci ale râului. Fără să stea pe gânduri și ignorând avertismentele lui Marcie, bărbatul sare în apă și, luptând cu hipotermia, reușește să-l scoată pe șofer din autoturismul scufundat. Cât ai zice pește, dintr-un om amabil, proprietar al unui pub din oraș, David devine un erou pentru întreaga comunitate din Hemingway Grove, chipul său umplând paginile ziarelor. Dar pentru el faima e mai degrabă un blestem decât o binecuvântare. Din ziua în care David s-a întors acasă de la spital, familia Bowers are parte de tot soiul de întâmplări ciudate... Dispariția și reapariția câinelui, cafetiera din uscătorul de rufe, grătarul aprins în toiul nopții sunt doar câteva dintre pățaniile inexplicabile ce le-au dat fiori pe șira spinării. Niciunul dintre ei nu știe cine face toate astea și ce anume vrea să obțină, dar prioritatea lor este să-și protejeze cei doi copii de un pericol încă necunoscut. Încercând să-i dea de cap tărășeniei, Marcie ajunge să sape mult prea adânc, descoperind că soțul ei este un mincinos foarte priceput și că toate lucrurile care li se întâmplă au legătură cu un caz de crimă mai vechi, la care a lucrat ca avocată pe vremea când locuia în Chicago. Adevărul este unul terifiant, iar protagonista noastră e obligată să ia o decizie ce îi va schimba definitiv și ireversibil viața.

            „Dragul meu mincinos” e un roman paradoxal. Pe de-o parte, e un thriller excelent, plin de suspans și răsturnări de situație șocante, pe care le simți mai ceva ca o palmă peste obraz; o poveste ce pornește de la o miză simplă – bani și răzbunare –, pe care James Patterson și David Ellis o modelează într-o intrigă complicată, al cărei deznodământ nu-l poți prevedea, iar, pe de altă parte, o dramă de familie încâlcită, a cărei acțiune este mult prea accelerată, lăsând impresia că e alcătuită din episoade disparate, legate superficial unele de altele, astfel încât să formeze, în cele din urmă, o imagine coerentă, ce se rearanjează de fiecare dată când are loc o nouă revelație. Nu aș spune că avem de-a face cu o dimensiune psihologică prea bine dezvoltată, ci mai degrabă cu tușe fine inserate ici-colo în construcția personajelor, ceea ce le transformă în arhetipuri. Cu toate astea, caracterele sunt duale, pestrițe și corupte, dar plate, împărțindu-se invariabil în două tabere, bine-rău, alb-negru, mijlocul rămânând nerevendicat. Toți cei implicați au ceva de ascuns, fiind mânați de interesele proprii pentru care sunt în stare să ucidă. Etica nu-și găsește locul în acest joc identitar, în care nu mai știi care-i care, și, cel mai important, cine deține cheia rezolvării.

Citind romanul lui James Patterson și David Ellis, am avut senzația că alerg la maraton, în primul rând, datorită tensiunilor generatoare de adrenalină, și în al doilea, din cauza lipsei anumitor informații și explicații care să lungească puțin povestea și să adauge o pauză ceva mai mare între evenimente. Probabil și faptul că nu sunt familiarizată cu stilul lui Patterson – „Dragul meu mincinos” a fost prima carte citită de la acest autor – a contribuit la această senzație. În ciuda oricărui inconvenient, am citit cartea într-o singură zi, fiindcă oricâte goluri ar exista, acțiunea curge, prinzându-te în vâltoare. E un thriller cinstit, cu scene pline de suspans, exact pastila de adrenalină de care ai nevoie atunci când ți se pare că lumea se mișcă cu lentoare.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul scris de James Patterson și David Ellis:  

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu

Falled

Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Analogii, Antologii

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 217 - Fiica greșită de Dandy Smith (CRIME CLUB)

Titlu: Fiica greșită 

Autor: Dandy Smith

Editura: LEDA BAZAAR (CORINT)

Titlu original: The Wrong Daughter (2024)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 464

Media pe Goodreads: 4,03 (din 48.487 note)

 

            Cum ai reacționa dacă sora ta răpită în urmă cu șaisprezece ani s-ar întoarce acasă? Care ar fi prima întrebare pe care i-ai adresa-o? Unde a fost? Ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Acum e în siguranță? E posibil ca răpitorul să fie iarăși pe urmele sale? Sunteți cu toții în pericol? Sau poate că ai primi-o cu brațele deschise, așteptând răbdătoare ziua în care se va simți în stare să vorbească despre experiența cumplită prin care a trecut? Probabil că nu... Nu ești terapeutul care trebuie să se scufunde în bezna psihicului pentru a pune mâna pe o mărturisire dureroasă. Ești sora ei, sânge din sângele ei... Ai așteptat în tot timpul ăsta un semn, sperând că ar putea să fie încă în viață. Ai refuzat să te gândești la mormântul anonim în care ar fi putut să-i putrezească rămășițele. Ai dat interviuri peste interviuri, în ziare, la radio și la televizor, pentru conștientizare, spuneau ei, însă tu ai căutat în continuu un indiciu care să te pună pe pista corectă. Și uite că rugăciunile ți-au fost ascultate, sora ta s-a întors...

            Caitlin Arden și-a văzut pentru ultima oară sora mai mare într-o seară de vară, când părinții lor erau plecați la o petrecere, și un necunoscut cu o mască venețiană pe chip s-a strecurat până în camera Oliviei și a răpit-o. Caitie avea zece ani, iar Olivia, treisprezece. Își amintește zgomotele nocturne, chipul hidos cu nasul alungit care a ieșit din camera surorii sale și degetul pe care Olivia l-a dus la buze ca să-i facă semn să tacă, în timp ce era condusă, amenințată cu un cuțit pe la spate, afară din casă, răpitorul și victima pierzându-și împreună urmele în pădure. Timpul a trecut, Caitie a crescut, are un logodnic chipeș și devotat și lucrează ca învățătoare la o școală din oraș. Și uite că acum, după ce toate speranțele au fost îngropate, Olivia s-a întors teafără și nevătămată în brațele propriei familii. Clara și Miles sunt fericiți peste poate că fiica lor preferată trăiește, însă Caitie, oricât de entuziasmată ar fi de veste, nu ezită să-și pună câteva întrebări firești. Unde a fost Olivia în acești șaisprezece ani? Ce s-a întâmplat cu bărbatul care a răpit-o? Prin ce suferințe a trecut? Și de ce, la urma urmelor, se comportă de parcă nimic nu s-ar fi petrecut, de parcă n-ar fi dispărut nicicând în noapte.

            De la vârsta de zece ani, mai exact din acea noapte, Caitie a fost nevoită să-și asume rolul surorii ei cu ochii albaștri ca gheața fiordurilor și buclele aurii. Olivia era ca o floarea-soarelui, întorcea privirile, ca un sol care atrage magnetic corpurile din jur. Era perfecțiunea întruchipată, ceea ce Caitie nu ar putea să fie niciodată. Deși a urmat facultatea sugerată de părinți și a ajuns învățătoare, aidoma Clarei, se percepe ca pe o imitație ieftină, simte că joacă un rol de mâna a doua, că e o străină în propria piele. A renunțat pe jumătate la pasiunile sale, s-a obișnuit cu ideea că nu va părăsi niciodată țărmurile Angliei, a fost nevoită să înglobeze în sine forma și fontul surorii răpite. A devenit ceea ce și-au dorit ceilalți să fie, renunțând la visuri și scindându-și identitatea, în așa fel încât să păstreze netulburat zâmbetul de pe chipurile lui Miles și Clara, care sunt conștienți că trupul Oliviei ar fi putut fi devorat de viermi și gândaci, dar refuză să privească în față adevărul, aruncând vina dispariției prințesei lor asupra mezinei.

            Nu e un plot original, însă e bine dezvoltat. Ne întrebăm în permanență dacă în scenă a reintrat Olivia însăși sau dacă în casa familiei Arden s-a strecurat o impostoare. Surorile, care cândva erau de nedespărțit, își aruncă acum priviri arzătoare și își pun bețe-n roate, Olivia provocând-o pe Caitie la fiecare întrevedere, furându-i prietena cea mai bună din copilărie, pe Florence, căreia i se apropie nunta cu Daniel, și flirtând cu Oscar, logodnicul acesteia, care nu poate să refuze să-i ofere ajutorul unei fete superbe aflate la ananghie. De altfel, avem și o componentă gotică esențială, prezentă mai întâi prin aparițiile repetate ale unui bărbat cu mască de carnaval, și apoi de cei doi frați incestuoși care locuiesc singuri într-un conac vechi, și ai căror părinți au pierit înecați, singura lor rudă apropiată fiind unchiul care ar putea să-i ucidă într-o zi și să pună mâna pe avere. E un roman în coadă de șarpe, povestea surorilor desfășurându-se în paralel cu cea a fraților, urmărind două fire narative distincte care urmează să se înnoade. Scriitura e decentă, atractivă, cu mici răsturnări de situație plasate exact acolo unde trebuie. Minciunile sunt nenumărate, realitatea e camuflată în supoziții și informații false. Și dacă vrei să ieși cu bine la liman, ai grijă să n-o crezi pe fiica greșită...

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Dandy Smith: 

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 210 - Fără niciun regret de Mary Kubica (CRIME CLUB)

Titlu: Fără niciun regret 

Autor: Mary Kubica

Editura: LEDA BAZAAR (CORINT) 

Titlu original: She’s Not Sorry (2024)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,79 (din 118.195 note)

 

Caitlin Beckett s-a aruncat de pe o pasarelă pietonală, a căzut șapte metri în gol și... a supraviețuit. Acum se află la ATI, în comă, conectată la dispozitivele care-i asigură medicația și oxigenul, ținându-i sub observație semnele vitale. Sunt puține șanse ca femeia să se trezească, personalul medical fiind pregătit să consemneze un nou deces. Propria familie nu înțelege de ce Caitlin ar fi recurs la un asemenea gest. E drept că nu erau atât de apropiați de fiica și sora lor, însă nu le-a trecut prin cap nici un moment că ea se află pe marginea prăpastiei. Și de ce ar fi ales tânăra să se sinucidă aruncându-se în gol? Sunt multe feluri prin care ți-ai putea pune capăt zilelor, dar acesta se numără printre cele mai oribile. Să te lași pradă gravitației, să simți în ultimele tale secunde cum vântul îți șuieră pe la urechi și să rămâi cu privirea ațintită spre pământul de care trupul tău se va izbi, frângându-ți oasele și rupându-ți mușchii, cu sângele scurgându-ți-se pe pietrișul murdar de lângă calea ferată.

            Meghan Michaels e o femeie trecută de prima tinerețe, atrăgătoare, altruistă, are o fiică de șaisprezece ani, e divorțată și lucrează ca asistentă la un spital din Chicago. Mai exact, la spitalul unde a fost adusă Caitlin Beckett. Femeia noastră simte fiecare deces ca pe moartea unui apropiat, având o carieră de douăzeci de ani fără nicio pată în sistemul medical, e comunicativă și apropiată de restul personalului și e pregătită în permanență să ofere o mână de ajutor, chiar și atunci când pacientul în criză nu se numără printre responsabilitățile sale. Pe plan personal, nu se poate acomoda cu gândul că a trecut prin partaj, așa că ia parte la întâlnirile unui grup de susținere pentru femeile divorțate. Acolo o (re)întâlnește pe Nat Cohen, aflată pentru prima oară la o astfel de întrunire, care e, de altfel, și fosta ei colegă de liceu. Cele două femei țin legătura pe Facebook, se văd în oraș și se simt bine împreună, de parcă toți anii în care au stat despărțite ar fi fost șterși cu buretele.

            Meghan observă  vânătăile de pe brațele lui Nat. Se pare că partenerul ei, un tip arătos, cu un fizic de invidiat, parcă desprins din revistele de modă, o abuzează. Femeia, evident, a intrat într-o relație toxică și nu are curajul să se desprindă de partener. Meghan nu poate sta cu mâinile în sân, așa că încearcă s-o convingă pe prietena ei să-l dea pe nemernic pe mâna poliției. Cu cât Nat încearcă s-o convingă că iubitul ei e pe cale să se schimbe, cu atât Meghan e mai sigură că asta nu se va întâmpla niciodată. Însă e greu să porți povara altora pe umeri, oricât de apropiați ți-ar fi, atunci când ai o fiică de șaisprezece ani care nu a învățat că majoritatea masculilor sunt niște prădători, când un psihopat urmărește femeile prin noapte, intră peste ele în casă și le violează, și când aștepți cu sufletul la gură să vezi dacă femeia aflată în comă se va trezi.

            Prezența părinților lui Caitlin complică și mai tare lucrurile. Deși tatăl susține că nu au fost așa apropiați, mama pare că-și plânge plămânii, mângâindu-și fiica pe obraz și pieptănându-i părul. Dacă a iubit-o atât de mult, de ce a păstrat distanța? Poate că nu a ajuns o avocată de succes, așa cum sperase tatăl pentru toți cei trei copii, dar s-a descurcat pe cont propriu, refuzând adesea să le ceară ajutorul. A vrut o viață numai a ei, departe de cunoscuți, și de asta a ales să plece de-acasă și să se mute într-un alt oraș. Toți au ceva de spus despre Caitlin, ea fiind singura care nu poate să-și exprime părerea. Oare a fost într-adevăr fiica pe care au descris-o părinții? Sau cu totul altcineva? Răzvrătirea sa ar fi putut s-o transforme într-o paria, într-o țintă spre care familia să-și îndrepte ura? Sau poate c-au iubit-o dincolo de răceala cu care au fost tratați, așteptând ziua în care „fiica risipitoare” să se întoarcă cu zâmbetul pe buze și cu speranță în ochi acasă.

            Mary Kubica ne plasează în centrul unei intrigi psihologice, aruncându-ne în mijlocul unui vârtej de sentimente extreme, contradictorii. Iubirea mamei pentru fiică se transformă într-o obsesie, Meghan încercând să controleze la sânge viața tinerei, fără să-și dea seama că forțează limitele. Povestea noastră e despre femei, despre relația dintre prietene, mame și fiice, despre „sexul slab” în raport cu abuzatorii, despre cele care au grijă, dar cărora nu li se poartă de grijă, regăsindu-se singure atât printre străini, cât și în propriile mariaje. Bărbații, care ar trebui să le ocrotească, se pot preschimba în orice clipă în niște demenți lipsiți de rațiune, dornici să-și satisfacă nevoile și puterea. Și, uneori, ca să-i protejezi pe cei dragi, dar și pe tine însuți, mama, asistenta, prietena, e nevoie să recurgi la gesturi extreme, pentru că tu știi că moartea e doar un compromis, că rănile se vindecă întotdeauna după sângerare.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Mary Kubica:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Ciobanul de Azi

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 84 - Nimeni n-a văzut nimic de Andrea Mara (CRIME CLUB)

Titlu: Nimeni n-a văzut nimic  

Autor: Andrea Mara

Editura: LEDA BAZAAR (CORINT)

Titlu original: No One Saw a Thing (2023)

Traducere de Maria Adam

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 3,96 (din 30.543 note)

 

            Disperarea îți poate deveni cel mai mare inamic... Nevăzută, nebănuită, mereu tăcută, stă la pândă ca un animal sălbatic fioros, așteptând răbdătoare momentul în care vei lăsa garda jos, urmând să te atace cu toate armele de care dispune. Nu ai cum să i te împotrivești... Nu ai unde să fugi sau să te ascunzi... Ea e deja în tine. Mai întâi, o vei simți ca pe un fior rece pe șira spinării, apoi, încetul cu-ncetul, te va învălui cu tentaculele ei glaciale, strângându-te într-un cocon de panică și dezorientare. Își va înfige ghearele adânc în mintea ta, paralizându-ți simțurile și întunecându-ți judecata, ca, în cele din urmă, să-ți sfâșie inima cu colții ei veninoși, secând și ultimul strop de speranță. Realitatea se va transforma într-un amalgam de sunete și culori din care nu vei mai pricepe nimic. Vei deveni o marionetă care se mișcă prin bunăvoința păpușarului, străduindu-te din răsputeri să-ți salvezi lumea care se năruie alarmant de repede în jurul tău. Ceilalți te vor compătimi, îți vor da sfaturi și te vor mângâia blând pe spate ca să-ți dea curaj – așa cum au făcut și cu mine –, însă nimeni nu știe cu adevărat prin ce treci... Nimeni nu știe cum e să-ți dispară copilul și să trăiești cu gândul că tot ce s-a întâmplat e din vina ta, fiindcă n-ai fost o mamă responsabilă. Numai eu știu cât de dificil e să lupți cu groaza că nu-ți vei mai vedea fiica niciodată.

Sive Sullivan e o femeie împlinită din toate punctele de vedere. Are o casă frumoasă în Dublin, un soț devotat și iubitor, trei copii sănătoși și frumoși și o carieră de jurnalistă destul de înfloritoare, toate fiind încununate de faptul că e o mamă minunată, care ar face orice doar ca să-și știe cele două fetițe – cea mare, de șase ani, și cea mică, de doi ani –, și pe băiețelul de câteva luni în siguranță. Dar chiar și celor mai bune și responsabile mame li se întâmplă uneori lucruri îngrozitoare ce scot la lumină secrete și minciuni oribile. Ceea ce începe ca o excursie liniștită la Londra, organizată cu prilejul întâlnirii anuale pe care Aaron o are cu foștii săi colegi din studenție, se transformă într-un adevărat coșmar pentru familia Sullivan. Străduindu-se să manevreze căruciorul prin aglomerația matinală de pe peronul unei stații de metrou, Sive este despărțită de fiicele ei, care înaintează spre ușile deschise ale garniturii staționate pe șine. Femeia le roagă s-o aștepte, însă cuvintele ei se pierd în cacofonia de voci ce o înconjoară. Într-o clipă de neatenție, fetele urcă, ușile se închid, iar trenul se pune în mișcare, lăsând-o pe Sive în urmă. Cuprinsă de panică, femeia apucă totuși să le strige să coboare la următoarea stație. Personalul metroului este alertat, însă, când Sive ajunge la următoarea oprire, are parte de un șoc – acolo o așteaptă doar Bea, fiica cea mică, Faye fiind de negăsit. Nimeni nu știe nimic, angajații nu-i sunt de niciun folos, călătorii își văd de drum, nepăsători la disperarea mamei, Bea e prea mică pentru a le spune ce s-a întâmplat, iar poliția face  speculații peste speculații, neștiind dacă Faye a fost răpită sau doar s-a pierdut pe undeva. Concluzia, nimeni n-a văzut nimic... Însă dispariția ei nu e deloc întâmplătoare... Cineva nu-și dorește ca misterul să fie elucidat, oricât de multă suferință le-ar pricinui soților Sullivan.

Andrea Mara scrie o poveste tulburătoare, un thriller plin de suspans, cu scene tensionate și personaje complexe care excelează în arta prefăcătoriei. Romanul este structurat pe două planuri, evenimentele ce preced dispariția lui Faye – întâlnirile cu prietenii lui Aaron, amintirile depănate din studenție și frânturi din viața de familie a lui Sive – și întâmplările ulterioare dispariției – investigația poliției, interviurile, căutările neobosite și zbuciumul interior al părinților care ar da orice să-și găsească copilul teafăr. Cu toate că ritmul narațiunii este alert, există și câteva momente de respiro în care accentul se mută pe dimensiunea psihologică a personajelor, ce sunt reduse la o formă arhetipală, simple chipuri lipsite de esență, actori în propria lor existență.

Scott – un bărbat arogant, care a renunțat la meseria de avocat pentru a duce o viață tihnită, scăldată în bani, mereu dispus să-și bată joc de cei din jur și să se ia la întrecere cu oricine îi subapreciază calitățile; Dave – un polițist ratat, care nu pare să aibă viață personală, timid și cu capul pe umeri; Maggie – mereu punctuală, vocea rațională a grupului, blândă și organizată; și Nita – diva grupului, mereu aranjată, liberă de orice obligație și mereu pusă pe distracție – ei sunt prietenii lui Aaron, la rândul lui, un avocat de succes, puțin egocentric, dar fidel și afectuos față de familia sa. Cei cinci sunt foarte diferiți, însă sunt legați de rămășițele unui trecut comun și de amintirea accidentului tragic în care fosta logodnică a lui Aaron și-a pierdut viața, care revin să le tulbure prezentul. Toți, cu excepția lui Sive – care, deși e protagonista romanului, este distribuită adesea în rolul outsiderului, nefiind cu adevărat inclusă în grupul omogen din care face parte soțul ei – au ceva de ascuns, iar din momentul în care Faye dispare, minciunile se desfac aidoma unor cuburi LEGO prost îmbinate, dând la iveală ranchiuna și setea de răzbunare ce zace în spatele unei tovărășii de ani de zile.

Pe jumătate thriller psihologic, pe jumătate drama unei familii care și-a pierdut un copil, „Nimeni n-a văzut nimic” e o lectură lejeră, rapidă și captivantă. În pofida faptului că Andrea Mara adoptă un scenariu clișeic, mi-a plăcut cum a construit intriga, în așa fel încât amănuntele, care la prima vedere par să încarce textul, să-l conducă pe cititor cu pași mici spre finalul șocant, care, sinceră să fiu, mi-a dat complet așteptările peste cap.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul Andreei Mara:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

Fata Cu Cartea

Citește-mi-l 

Literatura pe tocuri

COMANDĂ CARTEA