Titlu:
Vizita tinerei doamne
Serie: Andrei Mladin (#9)
Autor: George Arion
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Anul
apariției: 2023
Număr pagini:
264
Poet, eseist, recenzent, dramaturg,
nuvelist și romancier, George Arion s-a remarcat prin scrierile sale
polițienești, în special prin seria ce-l are ca protagonist pe îndrăgitul jurnalist-detectiv,
Andrei Mladin. Și dacă vă veți opri un moment, în timpul lecturii, ca să
aruncați o privire mai atentă asupra temelor abordate în cele nouă volume, mai
ales în ultimul, veți observa o tușă personală puternică, o stilistică ce-i
apropie extrem de mult pe autor și personaj. Dacă-mi permiteți, Mladin nu ar
exista fără Arion, însă și autorul are nevoie de un protagonist în care să-și descarce
personalitatea, de un caracter-oglindă în care pot fi înglobate experiențele acumulate
pe parcursul vieții. Cei doi se privesc, se recunosc, își aruncă zâmbete, pentru
că sunt capul și pajura aceleiași monede, o entitate pasivă, prin scris, și
alta dinamică, prin acțiune, angrenate într-o luptă de mii de pagini împotriva
criminalității.
După ce a zăcut la pat două luni, la
Matei Balș, din cauza coronavirusului, Andrei Mladin părăsește spitalul pe o
poartă secundară, îndreptându-se spre gară, de unde ia un bilet de tren spre
orașul B, locul unde a copilărit. Sătul de agitația urbei, fostul jurnalist
intenționează să stea o vreme departe de capitală, ca să-și refacă puterile.
Însă, la câteva zile după ce ajunge la destinație, are loc, bineînțeles, o
crimă. Victima, președintele unuia dintre „cercurile politice” din zonă.
Agresorul... ca de-obicei, necunoscut, deși se bănuiește că ar fi nebunul care
a scăpat de la ospiciu. Arma crimei, o praștie... Da, cu o piatră poți să ucizi
rapid pe cineva, mai ales dacă-l lovești în tâmplă. Prin urmare, omul nostru,
aflat aici sub o identitate falsă, este repede deconspirat de gazda sa, și
pentru că nu are încotro, dar și pentru că detectivul din el nu vrea să stea
deoparte, ajunge să se implice într-o nouă anchetă.
Întregul text abundă în nostalgie.
Nu știm dacă orașul B e cel în care a copilărit George Arion, dar cu siguranță
Mladin se simte din nou acasă și ține morțiș să ne poarte înapoi în timp,
atunci când privea lumea cu ochi inocenți de copil. Își aduce aminte cu drag de
doamna urâtă, dar cu suflet bun, pe care o ajuta, împreună cu ceilalți puști,
să-și ducă sacoșele, de paznicul școlii, cu care se și întâlnește de-altfel,
dar care nu-l mai recunoaște, și de locul unde se afla casa părintească, de
părinții săi în mare parte absenți, care roboteau din zori până în noapte ca să
aibă ce să pună pe masă. Dar și de cântecele și lozincile comuniste, de-un grup
restrâns de consăteni ce aștepta ca Stalin să coboare din cer și să facă
dreptate pe pământ. Cu alte cuvinte, de libertatea copiilor și de captivitatea
adulților, cei care trebuiau să danseze după cum le cânta partidul.
Deși ne pierdem într-o ficțiune
polițistă, granițele dintre bine și rău par să slăbească, crima fiind o
necesitate a vieții, o istorie, chiar un mijloc de divertisment. Pe lângă
omorul de la care pornește investigația, mai există câteva crime săvârșite în
trecut, pe care timpul le-a conservat, până când o schimbare neprevăzută le-a
dezgropat. Ce e cu cuțitul plin de sânge uscat din grajd? Dar cu pistolul
descoperit în iederă? Evident că de-aici pornesc intrigi noi... Avem tendința
de-a-l căuta pe vinovat, însă armele nu fac decât să confirme sângeroasa
realitate. După ce Cain l-a ucis pe Abel, germenul criminal s-a infiltrat în
organismul uman, ura, invidia, gelozia, uneori chiar disprețul, ducând la
condamnarea celuilalt, indiferent dacă ne-a greșit cu ceva sau nu. Dar așa cum
există un criminal, întotdeauna va apărea și un justițiar, pentru că actul de
rebeliune trebuie pedepsit, după deviza „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.
Dacă ați ajuns până aici pentru că
ați citit celelalte volume sau doar de curiozitate, trebuie să știți că avem
de-a face cu un Mladin îmbătrânit, care simte, oarecum, că i se apropie sfârșitul.
Dar la pachet cu bătrânețea vine și faima... De asta, când bunul lui amic, Haralambie Necșulescu (Hara), și o frumoasă franțuzoaică răscolesc
Bucureștiul pentru a-i da de urmă, apar indivizi care-și asumă identitatea lui Andrei
Mladin sau care susțin că știu unde s-ar afla jurnalistul. Ba e la nebuni, ba a
fost răpit, ba a pierdut toți banii la Pocker și se ascunde de interlopi, ba
chiar e la Torino, unde stă la un Cappuccino cu un necunoscut. Toți știu cine e
Andrei Mladin și vor să fie (sau să fi fost) în preajma lui, alături de cel mai
cunoscut detectiv român în viață. Iar dacă ați citit tot ce am scris până aici,
vreau să pășim împreună pe acest drum al misterului, ca să aflăm ce dorește, de
fapt, de la el superba franțuzoaică cu ochi albaștri.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui George Arion:
