Titlu:
Masacrul de la Two Storm Wood
Autor:
Philip Gray
Editura:
NICULESCU
Titlu
original: Two Storm Wood (2022)
Traducere
de Oana-Ancuța Cristinoiu
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 512
Media pe
Goodreads: 4,06 (din 842 note)
Odată ce te-au chemat, nu te mai
poți opune. Până și cel mai mic gest de nesupunere poate fi interpretat ca o sfidare
la adresa Statului. Ai curajul să-ți trădezi patria mamă? Crezi că ești mai
presus decât cei ce ne conduc? Că tu, dintre toți, vei putea să scapi de
cumplita soartă ce vă așteaptă? Ține minte, armata ți-e mamă, tată, frate și
soră, orice membru al familiei pentru care ți-ai da viața. Ea e totul și
trebuie să rămână totul pentru tine. Nu contează cine ai fost înainte, vreun
bancher bogat sau un amărât de poștaș, atunci când primești scrisoarea, ești
obligat să te înrolezi. Experiență... Nu ai nevoie de așa ceva, noi suntem aici
ca să te învățăm cum să tragi cu arma, cum să arunci o grenadă, și cel mai
important, cum să-l reperezi pe inamic, ca să-i întinzi o capcană. Hai, ce mai
aștepți? Nu te mai uita în urmă, fiindcă nimeni nu-ți poate garanta că la
sfârșit va mai rămâne ceva din tine, ceva oricât de mic pe care un biet popă
să-l poată îngropa creștinește.
Suntem în 1919, a trecut aproape un
an de la Marele Război, iar echipele speciale de căutare se ocupă cu identificarea
și sortarea cadavrelor și rămășițelor umane de pe frontul francez. Aici,
printre șanțuri și ruine, își face apariția Amy Vanneck, o tânără care-și caută
logodnicul, obligat cu mai bine de trei ani în urmă să ia parte la operațiunile
militare împotriva nemților. Înainte de toate astea, ea era o fată optimistă,
care avea un viitor strălucit în față, iar Edward Haslam era un simplu profesor
de muzică, ce-și petrecea duminicile cântând la orga bisericii, și serile îngrijindu-se
de viitoarea lui consoartă. Însă, după ce a fost dat afară de la școala unde
preda și dorindu-și să fie privit cu ochi mai buni de către familia de nobili
din care provenea Amy, el ajunge să facă parte din cel de-al Șaptelea Batalion,
un grup de soldați conduși de colonelul Rhodes, un om cu voință de fier.
Deși pare că povestea de față s-ar încadra cel mai bine în
sfera ficțiunii istorice, volumul lui Philip Gray se transformă, după aproape jumătate
de carte, într-un roman polițist destul de alert. Avem o protagonistă care depune
tot efortul pentru a-și găsi iubitul, indiferent de faptul că acesta ar mai
putea fi în viață sau nu, câteva personaje mai mult sau mai puțin secundare,
care o ajută sau, dimpotrivă, îi pun piedici în drum, și un antagonist
enigmatic, care, de câte ori își face apariția, lasă în urmă doar cadavre
schingiuite. Nu pot să spun neapărat că există și o miză feministă, însă nu de
puține ori Amy este criticată de soldați, pentru că ea e o simplă femeie, pe un
câmp unde s-au luptat bărbați adevărați. Însă ea demonstrează că este mai
hotărâtă decât orice mascul înarmat și-și face loc prin moloz, ajungând spre
final să nu mai semene deloc cu tânăra inocentă care era odată. După ce îl
întâlnește pe maiorul Westbrook, ajunge să fie implicată
fără voia ei în investigație, și cu fiecare pas se apropie tot mai mult de
sadicul ucigaș care pare să-i pândească în permanență din umbră.
La fel ca orice poveste
de război redată dintr-o perspectivă contemporană, și în acest caz există o
critică dură la adresa confruntărilor armate, a luptelor în care fiecare
victorie vine obligatoriu la pachet cu câțiva inamici uciși, bărbați care nu-și
vor mai vedea niciodată fiicele și soțiile. Cum pot camarazii de arme să-ți
înlocuiască familia? Câtă încredere poți să ai în oamenii ajunși pe jumătate
criminali? Este adevărat că ierarhia e importantă, însă ce valoare mai are ea
atunci când nebunii capătă puterea de a face rău... Da, viața ta depinde de
ceilalți, de o organizare strictă și de sentimentul alert de care nu vei scăpa nici
după ce totul se va termina. Războiul nu face nimic mai mult decât să-l readucă
pe om la statutul de prădător, la primitivul violent care zace mereu în genele și
în instinctele sale.
Frontul poate fi perceput ca un cimitir uriaș, un loc în care
carnea și organele celor răpuși se află într-un amplu proces de descompunere. Cei
descoperiți poate au norocul să fie îngropați creștinește sau conform religiei
lor, însă cei ale căror trupuri nu sunt identificate vor fi înmormântați la
comun, fără vreun nume sau vreun semnalment care să transmită ceva despre cine
au fost înainte de război. Ei sunt „Necunoscuți în fața lumii, dar nu și în
fața lui Dumnezeu.” Dar altfel stă treaba cu cei măcelăriți după, cu aceia care
pare c-au fost omorâți și torturați de către o fiară, de un demon care și-a
așezat tabăra, pentru câteva ore, la Two Storm Wood.
