Titlu: Acoperiți-i fața
Serie: Adam
Dalgliesh (#1)
Autor: P.D.
James
Editura:
PALADIN
Titlu
original: Cover Her Face (1962)
Traducere
de Roxana Brînceanu
Anul
apariției: 2025
Număr pagini:
264
Media pe
Goodreads: 3,91 (din 41.341 note)
O seară obișnuită, cu invitați de seamă, la Martingale, cu
trei luni înainte de crimă... Domnul Maxie, stăpânul casei, zace pe patul de
moarte, așteptând doza zilnică de somnifer care să-l ajute să treacă în lumea
viselor, unde durerea pare să-și piardă din intensitate. Doamna Eleanor Maxie, „matroana”,
își servește oaspeții cu bunătăți și se implică activ în discuții. Preotul și
doctorul satului fac schimb de păreri și o privesc cu dezgust și milă pe
menajera cea nouă. Catherine Bowers, aproape logodnica lui Stephen Maxie (moștenitorul
de drept al domeniului) îi face ochi dulci viitorului soț, trăgând cu urechea
la subiectele dezbătute de seniori. Deborah Maxie (sora lui Stephen), în
prezent văduvă, e prezentă trupește, dar absentă sufletește, gândindu-se că
urmează să-și întâlnească zilele următoare iubitul la Londra, pe Felix Hearne,
fostul soldat activ pe front. Și, printre oaspeți și gazde, se perindă cele
două menajere, Martha, bătrâna slujitoare a familiei Maxie, și Sally Jupp, o
tânără mamă căreia, în schimbul serviciilor casnice, i s-a oferit un salariu și
un adăpost.
Nouăzeci de zile mai târziu... Ospățul și jocurile organizate
cu prilejul sărbătorii bisericii locale sunt pe sfârșite. După ce anunță
oficial logodna cu Stephen Maxie, Sally Jupp, pe jumătate adormită, se
îndreaptă spre camera din pod, unde o
așteaptă Jim (fiul de numai câteva luni) în pătuț. Dimineață, se aud doar
zbieretele bebelușului. Ușa e încuiată pe dinăuntru, menajera nu răspunde. După
ce Stephen reușește să intre în dormitor pe fereastră, folosind scara, o
descoperă pe fată moartă, cu urme roșiatice în jurul gâtului. Cineva a
strangulat-o.... Dar cine? Este posibil ca făptașul să se numere printre
membrii familiei Maxie? Sau să fie vorba, de fapt, despre unul dintre străinii
prezenți la festivitate? Oricum ar sta lucrurile, cert e că la Martingale s-a
petrecut o crimă, iar acum e nevoie ca un polițist de la Scotland Yard să intre
în scenă, să pună dovezile cap la cap și să rezolve misterul.
Și așa facem cunoștință cu inspectorul-șef Adam Dalgliesh,
însoțit la fața locului de sergentul Martin. Dalgliesh nu e un detectiv care să
se impună prin agresivitate verbală sau fizică. Preferă să analizeze în detaliu
scena crimei, să pună întrebările potrivite ca să obțină răspunsurile esențiale
și să ajungă, printr-un demers logic, la demascarea ucigașului. Indiciile sunt
deja prezente, este nevoie doar de un ochi ager care să le observe. Îi tratează
pe toți cu respect, chiar dacă știe că printre aceștia se numără un individ
mânat de ură, care a ales să-și rezolve, cu propriile mâini, disensiunea. Personajele noastre, suspecte de la primul
până la ultimul, de la cei prezenți, până la cei absenți, sunt puse la colț și
analizate pe toate părțile, investigația scoțându-le la iveală gândurile și
intențiile neortodoxe. Pentru unii, Sally Jupp era doar o biată menajeră, în
timp ce pentru alții era o fată care căzuse în păcat și meritase să-și
primească pedeapsa.
Sally Jupp e elefantul din încăpere, nota discordantă din
aria de operă. Prezența sa deranjează de la sine, la care se adaugă și poziția
(aparent neînsemnată) pe care a primit-o în casa familiei Maxie. Cealaltă slujitoare
o urăște din tot sufletul, punându-i piedici ori de câte ori are ocazia, sperând, nu neapărat în secret, că
Eleanor, matroana, o va arunca cât de repede în stradă. Sally e, prin postura
de mamă, o ruptură în sistemul social în care și-a găsit (pentru moment) locul,
reflectând criticile aspre ale cetățenilor de seamă și răsturnând convențiile
sociale. Logodna dintre ea și Stephen nu fusese privită cu ochi buni de
niciunul dintre invitați, oricare dintre aceștia putând să recurgă la crimă
pentru a purifica comunitatea de acest sărac suflet pervertit.
Romanele polițiste ale lui PD James
(republicate) trebuie corelate (obligatoriu) cu perioadele în care au fost
scrise. Subiectul nu e de actualitate pentru contemporaneitate, însă savoarea
sa iese la suprafață doar atunci când ești pregătit să parcurgi călătoria
mentală în secolul al XX-lea și să te raportezi corect asupra actanților și cutumelor
vremii. Adam Dalgliesh e prezent nici pe jumătate în primul volum al seriei, complexitatea
sa psihologică și analitică fiind pusă pe hârtie în detaliu în narațiunile
detectivistice ce vor urma. Povestea e perfectă pentru fanii Agathei Christie,
dar și pentru cei ai thrillerului psihologic, subgen anticipat, chiar în
povestea de față, de celebra autoare britanică. O recomand, în ciuda faptului
că nu va fi pe gustul tuturor, însă nu ai cum s-o lași deoparte atunci când dai
cu ochii de superba copertă din colecția ParaThrill, noul format grafic adoptat
de Editura Paladin.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui P.D. James:
