Titlu:
Budapest Noir
Serie:
Budapest Noir #1
Autor:
Vilmos Kondor
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Titlu
original: Budapest Noir (2008)
Traducere
de Bara Hajnal
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 248
Media pe
Goodreads: 3,61 (din 1.249 note)
Din păcate (sau nu), piața de carte
din România, pe segmentul traducerilor din literatura de suspans, este invadată
de autori anglosaxoni și nordici. Britanicii și americanii au reușit să se
promoveze așa cum trebuie, unii dinainte să le apară cărțile, și au ajuns să acapareze
întreaga industrie, fiind urmați, din anii 2000, mai exact din 2011, odată cu Seria
Neagră, de scriitorii din Suedia, Norvegia, Danemarca și Islanda, promotorii
genului, acum devenit un soi de brand, Nordic Noir. Din fericire, încă se
încearcă publicarea unor scriitori nu atât de cunoscuți la noi, francezi,
germani, spanioli, italieni..., care evident că vin cu un suflu nou, cu noi
direcții în care pot fi exploatate intriga și construcția unui roman polițist. Și
trebuie să vă spun că am rămas plăcut surprins, chiar luat pe nepregătite, de
alegerea editurii Crime Scene de a-l traduce pe Vilmos Kondor, supranumit „părintele
literaturii de suspans din Ungaria”.
Așadar, ne întoarcem din nou în
timp, în 1936, în Budapesta, un oraș blocat între tradiție și reformă. Odată cu
vestea morții lui Gyula Gömbös, prim-ministrul Ungariei, peste capitală se lasă
doliul, maghiarii cu aspirații fasciste deplângându-l pe cel care le-a promis o
nouă orânduire. Și în timp ce trupul neînsuflețit al politicianului este
transportat de la Gara de Est la Parlament, Zsigmond Gordon, un reporter
obișnuit, este informat despre o crimă: o tânără al cărei trup violentat a fost
găsit pe Strada Nucului Bătrân, într-unul dintre cartierele pe unde își fac de
cap hoții și prostituatele. Deși polițiștii bănuiesc că și fata făcea parte din
șleahta cocotelor, omul nostru este de altă părere, cartea de rugăciuni scrisă
în ebraică, descoperită lângă cadavru, confirmând faptul că este vorba despre o
evreică. Chiar dacă i se interzice să înainteze cu ancheta, Zsigmond nu-și
poate găsi liniștea până când nu va reuși să-l prindă pe ucigaș, și pentru asta
coboară în straturile infecte ale metropolei, acolo unde banii și interesele
personale sunt mai presus de toate legile statului.
De la fotografii ce realizează poze
nud prostituatelor, la hoții, aparent mărunți, care bântuie pe la fiecare colț
de stradă și până la boxerii ce organizează lupte interzise prin hale
abandonate, Zsigmond ia la pas Budapesta, pentru a afla identitatea tinerei
victime și cine ar fi avut vreun motiv s-o ucidă. Cu ajutorul câtorva relații
din trecut, protagonistul descoperă detalii despre modul de operare al
criminalului și-și cumpără și șantajează vechile cunoștințe, în speranța că va
provoca atâta haos încât vreun amănunt esențial să iasă la suprafață. În vreme
ce urmărește cortegiul funerar, luând interviuri unor politicieni deloc
afectați de moartea lui Gömbös, care repetă iar și iar aceleași păreri de rău
trase la indigo, Gordon își evită superiorii, continuând să-și vadă liniștit de
investigație. Cu toții vor ca el să se afle aici, fiindcă moartea
primului-ministru e mai importantă decât uciderea sau sinuciderea unei dame de
companie, și să-și vadă dracului de treabă, nederanjându-i pe oamenii
importanți care nu au timp de aiurelile lui.
Dar alături de eroul nostru curajos
se află Krisztina, iubita lui și unul dintre cei mai pricepuți graficieni din
capitală, solicitată de curând să se ocupe de copertele celor de la Penguin, și
bunicul acestuia, Mor, un om care-și dorește cu orice preț să fie recunoscut pentru
rețetele sale neobișnuite, în special pentru gemurile de struguri, mere,
castane și alte fructe încă netransformate în dulceață. Aparițiile și
comentariile bătrânului, de un comic ieșit din comun, nu doar că înviorează
atmosfera, ci și reprezintă niște momente de reculegere, în care Zsigmond cere
sfaturi și se îmbărbătează, pregătindu-se pentru o nouă descindere în lumea
celor nedrepți. Relația reporterului cu Krisztina este una stranie, împărtășindu-și
ultimele experiențe, având parte de nopți fierbinți, dar continuându-și viața
separat, de parcă ar fi doi străini ce se revăd accidental.
Revenind la primul paragraf, eu cred
că Vilmos Kondor și-ar putea găsi ușor locul printre autorii celebri de Noir.
Nu e scrisă în stil american, cu prea multă acțiune, nu e nici ScandiNoir, dar
cu siguranță are ceva din ambele. Atmosfera e realistă, pe alocuri chiar
naturalistă, apăsătoare și dezolantă, personajul nostru, cu toate problemele
sale, seamănă cu detectivii excentrici din Nord, iar scenariul cap-coadă, crimă
și pedeapsă, este fidel marilor scriitori de Policier. L-am așteptat cu
interes, l-am citit în două zile, e și destul de scurt, și mi-a confirmat cu
succes așteptările. Merită să-l citiți, iar dacă nu vă va fi pe plac povestea (deși
nu cred că se va întâmpla așa ceva), măcar rămâneți cu un autor deosebit în
bibliotecă, apropiat ca stil (și distanță) de sufletul nostru răzvrătit și
sceptic de români.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, luna aceasta, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Vilmos Kondor:
