Titlu: Mireasa
Autor: Ali Hazelwood
Editura: LITERA
Titlu original: Bride
(2024)
Traducere de Simona
Săsărman
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 416
Media pe Goodreads: 4,12
(din 162.693 note)
Cum ar fi ca lumea
să fie stăpânită de trei facțiuni puternice, care se urăsc de moarte? Cum ar fi
să trăiești zilnic cu frica în sân că în orice clipă poate izbucni un război
cumplit între oameni, vârcolaci și vampiri? Ar fi sfârșitul. Râuri de sânge
roșu, verde și violet s-ar revărsa pe străzi, cadavre pe jumătate transformate
în lupi ar zace pe caldarâm, trupurile chircite ale vampirilor s-ar topi sub
razele ucigătoare ale soarelui, iar victimele umane s-ar descompune în tihnă. O
astfel de imagine e de-a dreptul grotescă. Toți știu ce presupune o bătălie de
așa amploare; toți sunt conștienți de pierderile pe care le vor suferi, însă
conducătorii sunt pregătiți să-și apere teritoriul cu orice preț. Dar, înainte
să se ajungă la rezolvarea neînțelegerilor pe cale violentă, s-a încercat
soluționarea disensiunilor politice pe cale amiabilă. Asta presupune ca fiecare
facțiune să trimită o ofrandă de pace către celelalte. Și nu vă imaginați că-și
trimit aur, nestemate, bani sau cine știe ce obiecte extrem de valoroase. Nici
poveste... Fiecare trimite câte un membru de seamă al facțiunii, fiica unui
consilier vampir, perechea unui vârcolac, pricepeți voi, o persoană importantă
de dragul căreia nimeni n-ar porni un război. Târgul ăsta durează de secole,
iar până acum a funcționat destul de bine, exceptând micile altercații, ura și
resentimentele ce nu pot fi înăbușite sub nicio formă. Dar noua generație, ale
cărei idei sunt mult mai pașnice și tolerante, ar putea schimba definitiv
destinul tuturor, firește, dacă reușesc să-i înduplece pe bătrânii care țin
frâiele cu mâini de fier.
Misery Lark este vampir, dar și-a petrecut aproape toată
viața în lumea oamenilor, pilindu-și colții amenințători și purtând lentile de
contact căprui, ca nimeni să nu descopere ce este cu adevărat. A stat atât de
mult timp printre oameni, încât le-a învățat obiceiurile, pe unele chiar le-a
adoptat, ajungând să fie detestată de propriul neam. Și-a găsit un loc de
muncă, a devenit un geniu al computerelor, dar, cel mai important, s-a
împrietenit cu Serena, o fată orfană, alături de care a crescut, împărțind
totul, de la clipele fericite, la momentele triste, chiar și același pat.
Afecțiunea ce le leagă a depășit de mult granițele prieteniei, Misery și Serena
fiind ca două surori, nedespărțite oricât s-ar ciondăni. Și nu cred că mai e
nevoie să precizez că Serena știe ce este prietena ei. Însă Serena a dispărut
din apartamentul pe care cele două fete îl împart, lăsând în urmă doar o pisică
pufoasă și cam urâcioasă. Niciun alt indiciu, nicio scrisoare, niciun bilet.
Iar acum, protagonista noastră e dispusă să facă orice îi stă în putință ca să-și
găsească prietena, chiar dacă asta înseamnă să-și riște propria viață.
Colac peste pupăză, o altă veste îi dă lumea peste cap
lui Misery. Tatăl ei, cel mai puternic consilier vampir din regiune, o cheamă
acasă ca s-o ofere de soție noului Alfa al vârcolacilor. Căsătoria ei cu Lowe
Moreland este doar de conveniență, o alianță politică între vampiri și
vârcolaci, menită să țină doar un an. Pacea e esențială între cele două
facțiuni, în ecuația asta oamenii fiind doar de umplutură, fiecare încercând
să-i atragă de partea lui. Pe Misery o așteaptă zile grele în ținutul lupilor,
fiind nevoită să înfrunte ostilitatea celor din haită și câteva încercări de
asasinat, cu alte cuvinte, chestii obișnuite pentru un vampir aflat pe
teritoriul inamic. Dar trebuie neapărat să-i câștige încrederea lui Lowe, ca
să-și ducă la bun sfârșit misiunea.
Ali Hazelwood e celebră pentru romanele sale de dragoste,
picante și incitante, însă eu am descoperit-o de curând. „Mireasa” e al doilea
roman pe care îl citesc de la ea și, sinceră să fiu, am rămas plăcut surprinsă.
Trecând peste scenele fierbinți, care nu sunt puține, povestea este bine
construită, cu o intrigă mult mai complicată decât ar părea la prima vedere,
plină de suspans și întorsături neașteptate, iar personajele sunt atent
conturate și de-a dreptul savuroase. Cred că cel mai mult am apreciat
onestitatea dintre personaje – e primul Romantasy citit, în care protagoniștii
nu au secrete unul față de celălalt, nu se mint inutil – nu au genul de relație
în care ea pleacă fiindcă a aflat un adevăr de mult îngropat, iar el vine după
ea pentru că își dă seama că a greșit și nu poate trăi fără ea –, încercând să
colaboreze chiar dacă sunt dușmani. Firește, clișeul enemies-to-lovers e
prezent, dar e transpus atât de bine în narațiune, încât am reușit să ignor
tiparele perpetuate la nesfârșit în romanele de dragoste. Misery e o eroină ca
la carte, de care m-am atașat încă de la primele pagini. E determinată, rece ca
gheața, nemiloasă dacă e cazul, inteligentă, letal de frumoasă și, paradoxal,
iubitoare, atentă la nevoile unei fetițe de șase ani care i-a intrat pe sub
piele, în ciuda împotrivirilor sale, și gata oricând să-și pună viața în joc
pentru cei dragi. Chipul ei nu prea se potrivește cu ura ce mocnește între
facțiuni, alături de Lowe și fratele ei geamăn reprezentând schimbarea de care
are nevoie întreaga lume.
Vă las pe voi să decideți dacă merită. Eu zic că da,
chiar dacă, inițial, am cumpărat cartea doar pentru marginile colorate. E o
lectură ușoară, captivantă; un romantasy cu nuanțe de Urban Fantasy ce vă va
introduce într-un univers cu un echilibru precar, în care, mai mult decât o
luptă pe viață și pe moarte între specii diferite, dar care reușesc cumva să
conviețuiască, se poartă un război al orgoliilor, trădarea și lipsa de
încredere în propria familie fiind la ordinea zilei. Și ceva îmi spune că
povestea nu se încheie aici...
