Recenziile lui Gică 196 - Jurnalul menajerei de Loreth Anne White

Titlu: Jurnalul menajerei 

Autor: Loreth Anne White

Editura: LITERA

Titlu original: The Maid's Diary (2023)

Traducere de Dana-Ligia Ilin

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 4,23 (din 85.490 note)

 

            Secrete întunecate și minciuni (ne)vinovate, cupluri de tabloide, vieți perfecte în aparență, tăcere cumpărată cu bani sau prin amenințări, vile, haine de firmă, conturi și postări pe Instagram, bebeluși pe drum și o menajeră care are o problemă serioasă cu cotrobăitul prin casele clienților săi, roluri și roluri, măști sub alte măști – un carnaval psihologic amețitor prin care defilează personaje care mai de care, cinstite și mârșave, naive și periculoase, prinse în pânzele de păianjen ale propriilor existențe, plimbate de colo-colo și aruncate în situații limită cărora nu întotdeauna le pot face față. Doamnelor și domnilor, faceți loc în biblioteca voastră (fără nicio exagerare) pentru regina thrillerului psihologic. Loreth Anne White preia tendințele literare ale ultimilor ani, le recontextualizează și le aduce în fața cititorilor într-o formă originală, fluidă, atrăgându-ne într-un labirint narativ din care (necălăuziți) ne va fi aproape imposibil să ieșim cu mințile întregi.

            Kit Darling e menajeră și-i place să-și bage nasul prin lucrurile bogătașilor. Experiența i-a dovedit în nenumărate rânduri că toată lumea are ceva de ascuns, soțul de soție, fiul de mamă, fratele de soră... Bani, fotografii, pastile, scrisori medicale... Însă unii sunt în stare să ucidă ca să-și păstreze secretul în siguranță. Deși a fost avertizată cu privire la pericolul la care se expune, într-o zi Kit descoperă într-un seif ceva compromițător, care ar putea s-o coste viața. (...) Femeia se trezește captivă într-o mașină în mers, amețită și imobilizată. (...) Noaptea de Halloween, trei mașini, doi martori care voiau să aibă parte de o partidă nebună de sex, doi bărbați care scot un covor de pe bancheta din spate, pe care îl aruncă în mare, unde se va scufunda și una dintre mașini, mai exact, cea cu logoul firmei Holly’s Help pe portieră. Totul s-a sfârșit... Sau poate că abia începe...

            Să vedem și distribuția:

-        Daisy e viitoarea mămică, o femeie prostuță care nu ar putea să trăiască nicio zi fără Instagram, fiica unui afacerist care a făcut o groază de bani cu stațiunile de schi pe care le administrează. Daisy primește mesaje de amenințare la adresa pruncului ei nenăscut.

-        Jon e soțul lui Daisy, fostul schior care a obținut două medalii de aur la Olimpiada de Iarnă de la Salt Lake, din 2002. Nu mai practică sportul, dar are o slăbiciune pentru femeile frumoase.

-        Vanessa, viitoare mămică, căsătorită cu Haruto, e cea mai bună prietenă a lui Daisy și locuiește în Casa de Sticlă.

-        Mallory e polițista însărcinată cu ancheta legată de urmele de sânge descoperite în Casa de Sticlă. Mult sânge peste tot, dar niciun cadavru.

-        Kit e dispărută. Perspectiva ei e redată prin fragmentele din jurnalul pe care l-a lăsat în urmă. Probabil e moartă... Sau probabil că nu...

            Și așa se țese o poveste încâlcită, cu doze serioase de adrenalină, administrate de la un capitol la altul. Revelație după revelație, unele adevărate, altele pe jumătate sau chiar false, suntem purtați pe un drum anevoios prin care peisajul se schimbă constant și furtunos, de la o pagină senină unde viitoarea mamă își expune fericirea fără margini pe rețelele sociale, până la filele unde soțul cade în capcana primei femei atrăgătoare care-i face ochi dulci. Pornim cu un set de personaje banale și ne trezim pe parcurs cu un mușuroi agitat de victime și făptași, prinși într-un desen psihologic pe care ne este imposibil să-l înțelegem. Oricine poate fi oricine, nevinovații au făcut deja pactul cu diavolii, iar culpabilii încearcă în zadar să se abțină de la fructul oprit. Toți sunt vulnerabili, cu toții pot fi capturați și neutralizați atâta timp cât secretele lor cumplite se află în mâinile celei care face ordine în urma lor.

Kit e prin excelență o absență. Puterea ei e invizibilitatea. Nimeni n-o observă, nimeni nu-i acordă importanță. Ea vine, deretică și pleacă. Cel puțin asta ar trebui să facă... Dar lui Kit îi place să se îmbrace în hainele clienților săi, să-și facă poze și să le posteze pe Instagram, pe contul ei, @vulpeasicioara. Nu-și face probleme că vreunul dintre bogătași ar putea să vadă fotografiile, ea nu face parte din lumea lor. E un no name. În lipsa ei, pasajele din jurnal ne ajută să punem în ordine faptele petrecute în ultimele patru săptămâni, până la posibila crimă. Pentru că doar bănuim ce s-a întâmplat... Dar Kit, absentă cum e ea, a reușit să le dea tuturor viețile peste cap. Și poate că la rândul ei are secrete pe care a costat-o prea mult să le țină ascunse.

PS. Recenzia e la dispoziția voastră, dar vă spun sincer că încă nu am terminat cartea. Mda, asta nu-i prea cinstit din partea mea... Știu poate mai multe decât voi, deocamdată, am piesele lipsă, întrevăd scenariul din spate, dar nu am certitudinea că așa se va termina povestea. Mai am în jur de 100 de pagini, în care-și pot face loc o groază de răsturnări de situație, pe care Loreth Anne White le plasează cu mână de maestru. Bănuiesc că Kit e în viață pe undeva, asta am crezut de la început. Ar fi dubios ca protagonista să fie moartă, așa-i? Ei bine, oricum ar sta lucrurile, știu că nu sunt pregătit pentru ceea ce urmează, clar nu după ce am citit și „Secretul pacientei”, celălalt thriller magistral al ei, apărut anul acesta, evident, la Editura Litera.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 180 (în avanpremieră) - Secretul pacientei de Loreth Anne White

Titlu: Secretul pacientei 

Autor: Loreth Anne White 

Editura: LITERA

Titlu original: The Patient's Secret (2022)

Traducere de Maria-Magdalena Dumitru

Data apariției: 14.05.2024

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 4,30 (din 35.721 note)

 

„— Ei bine, există pe de o parte persona, sinele, umbra, iar pe de altă parte, anima sau animus. Persona este masca în spatele căreia alegem să ne ascundem. Așa cum se întâmplă cu tine: persona ta, masca ta e cea de doctor, atunci când porți halatul alb sau atârni firma la poartă, oamenii așteaptă anumite lucruri. Te cred înțeleaptă, plină de compasiune și binevoitoare. Așteaptă să te comporți în felul în care se comportă un medic sau un psiholog. Pune-ți o insignă de polițist și ia în mână o armă, și atunci ești apărătorul în care au încredere. Ești curajos și drept. Îmbracă uniforma galbenă de pompier, și devii un erou. Un salvator. Acoperă-te cu o robă neagră și pune-ți o perucă cu bucle cenușii, și reprezinți justiția, ești mediatorul înțelept al adevărului, cerni binele de rău. Pune-ți o glugă, și ești călăul. Dar scoate-o, și călăul se poate duce acasă la familia lui, cu conștiința curată, pentru că nu-și făcea decât meseria.”

            Lily Bradley e o femeie realizată. Locuiește în Story Cove, printre bogătași, are un soț de invidiat, alergător de cursă lungă și profesor universitar de psihologie, și lucrează la Cabinetul de Terapie Stejarul, o mică afacere pe care a pus-o pe picioare în urmă cu câțiva ani, într-o anexă a propriei locuințe. Însă, într-o dimineață devreme, după ce termină ședința cu Tarryn, o adolescentă care are probleme cu furtișagurile, soțul ei se întoarce plin de sânge de la jogging, susținând că a descoperit un cadavru zdrobit pe plajă. Dar polițiștii care ajung în următoarele clipe pe strada familiei Bradley nu sunt așa siguri că Tom e nevinovat, fiindcă declarațiile bărbatului, aflat în stare de șoc, se contrazic de la sine. A apelat numărul de urgență abia când a ajuns acasă, susținând că nu avea telefonul la el, și-a schimbat tricoul însângerat cu unul curat și a acoperit chipul moartei cu geaca sa, ca și cum între ei ar fi existat o relație sentimentală.

            Întoarcerea grăbită a lui Tom a fost surprinsă și de mezinul familiei, Matthew, care se joacă de-a super-spionul din camera lui de la mansardă, fotografiind tot ce mișcă în împrejurimi, de la vecinii de peste drum, până la Omul din Umbră ce le supraveghează casa de câteva săptămâni. Mai mult de atât, prin zonă își face veacul un criminal în serie, poreclit Ucigașul Atlet, pentru că le vânează pe femeile care ies la alergat, pe care le violează și apoi le omoară. Și fiindcă criminalul acoperă întotdeauna chipurile victimelor, Tom devine principalul suspect și în cazul celor trei femei ucise, de la care făptașul a luat câte o bijuterie drept trofeu. Dar Lily a muncit mult ca să ajungă aici, ca să aibă familia și afacerea la care a visat, așa că nu va lăsa pe nimeni să distrugă tot ce a construit în toți acești ani, chiar dacă asta înseamnă să-și ajute soțul să-și ascundă faptele odioase, adică să protejeze un monstru.

            Dincolo de premisa polițistă, povestea se concentrează asupra celor trei personaje feminine din prim plan. Primul e Lily, evident. Al doilea e Arwen Harper, o artistă ce s-a mutat, împreună cu fiul ei, vizavi de casa familiei Bradley, și care, atunci când nu servește clientela de la Leul Roșu și nu pictează, își dedică timpul cercetării, lucrând la o carte True Crime care-i va aduce bani și faimă. Și al treilea e Rulandi Duval, polițista care se ocupă atât de cazul Ucigașului Atlet, cât și de investigația ce-l vizează pe Tom Bradley. Rue e o femeie de culoare care se confruntă zilnic cu prejudecățile albilor, dar și cel mai competent detectiv din Story Cove. Nu se poate spune despre ea că e fericită, chiar dacă are un soț chipeș și un fiu care ar face orice ca s-o vadă cu zâmbetul pe buze, dar se mulțumește cu reușitele mărunte, cu rezultatele profesionale prin care-și demonstrează sieși că e deasupra oricărui bărbat alb misogin.

            Cartea e atipică din mai multe puncte de vedere. Protagonista nu încearcă să elucideze crima, ci să o acopere, chiar dacă, din poziția sa de terapeut, ar trebui să trateze mințile bolnave. Alergătoarea care a căzut/a fost împinsă de pe stânci este descoperită chiar în primele pagini, astfel încât suntem aruncați direct în vârtejul acțiunii, neavând dinainte instrumentele cu care să separăm minciunile de adevăr. Secretul pacientei? Dar cine e pacienta? Nu poate fi Tarryn, fiindcă e prezentă doar în primele capitole, de altfel, nu apar alți pacienți, cu excepția pompierului de alături. Și așa, cu pași mărunți, pendulăm între „În prezent” și „Atunci”, apropiindu-ne de răsturnarea de situație din final, care, oricât de atent ai fi fost la detaliile presărate pe parcursul textului, reușește să-ți dea toate presupunerile peste cap.

            Fie vorba între noi, nu mă așteptam să fie atât de bun. Spre deosebire de Ruth Ware sau Matthew Blake, Loreth Anne White chiar știe cum să scrie un thriller psihologic veritabil. Personaje complexe și superficiale deopotrivă, acțiune din plin, răsturnări care se țin lanț, un șir lung de suspecți care-și dau ștafeta unul celuilalt, un cartier select în care diavolul și-ar dori să locuiască și familii perfecte la prima vedere, cu secrete adânc îngropate în propriile minți – un melanj de chipuri și tabieturi vicioase, printre care se ascunde un criminal în serie greu de dibuit și capturat. Nu doar că o recomand, dar vă sugerez s-o (pre)comandați cât se poate de repede, pentru că s-ar putea să fie cel mai bun thriller psihologic tradus în 2024, la ani lumină ca stil și complexitate de „Prin ochii ei” sau „Pacienta tăcută”.

 

ATENȚIE! Citatul din primul fragment este preluat din ediția ARC (necorectată), astfel încât există posibilitatea ca în versiunea finală să apară mici modificări în urma redactării/corecturii.

PRECOMANDĂ CARTEA