Titlu: Pustiul de asfalt
Autor: S.A. Cosby
Editura: CRIME SCENE PRESS
Titlu original: Blacktop Wasteland (2020)
Traducere de Dan Doboș
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 328
Media pe Goodreads: 4,10 (din 17.625 note)
După cum ştiţi
deja, la finalul anului voi face un top cu cele mai bune cărţi pe care le-am
citit în ultimele douăsprezece luni. Şi pot să spun de pe acum că pe acea listă
se va afla şi „Pustiul de asfalt”, căruia îi voi oferi o poziţie importantă,
foarte probabil chiar pe prima. De altfel, cartea ocupă deja un loc special în
biblioteca şi în sufletul meu. Nici nu am cuvinte să vă spun cât de mult mi-a
plăcut acest volum şi cât de inteligent şi de bine este construit. Spre
deosebire de romanele de suspans din ultima vreme, cartea lui S.A. Cosby vine
cu un suflu nou, abordând extrem de diferit un spaţiu despre care s-a tot scris
în ultima vreme şi pe care aproape toată lumea încearcă să-l înfrumuseţeze.
Autorul american renunţă la artificiile estetice, preferând să redea, într-un
mod crud şi realist, adevărata mizerie şi sărăcie în care trăiesc multe
persoane de culoare din Virginia.
Faceţi cunoştinţă
cu Beauregard „Gândacul” Montage, omul care cândva era cunoscut drept cel mai tare
şofer de pe Coasta de Est. Cu toate că acele vremuri au trecut, mulţi şi-l
amintesc şi acum ca pe un rege al şoselelor, ca pe negrul care poate stăpâni
orice autoturism, fiind capabil să conducă atât pe drumurile asfaltate, cât şi prin
cele mai oribile hârtoape. De altfel, datorită acestei îndeletniciri, a primit şi
porecla de Gândacul, pentru că el se simte cel mai bine acolo unde mirosul de
benzină şi de gaze de eşapament se amestecă cu izul puternic al cauciucurilor
încinse – un cocktail senzorial la care se adaugă sentimentul de frică şi
adrenalina pe care o simte în momentul şofatului. Datorită talentului său
deosebit, Beauregard a fost implicat, cu mulţi ani în urmă, în câteva afaceri
ilegale, afaceri despre care nu vrea să vorbească, deoarece totul s-a terminat.
Însă, acum, el nu o duce foarte bine cu banii, şi problemele încep să apară,
iar atunci când o veche cunoştinţă îi propune să ia parte la un jaf de
bijuterii, Gândacul este nevoit să se întoarcă la trecutul întunecat şi violent
pe care credea că l-a lăsat cu totul în urmă.
Beauregard „Gândacul”
Montage este un personaj pe care nu ai cum să nu-l îndrăgeşti. Pe cât de
puternic şi de violent, pe atât de sensibil şi de empatic – el este un soţ
iubit şi tatăl a trei copii pentru care vrea un viitor mai bun. Conştient pe zi
ce trece de mizeria şi de sărăcia în care se află, el încearcă, pe cât poate,
să fie un om drept cu el însuşi şi cu cei din jur, evitând să ia parte la
conflicte violente ce i-ar putea da existenţa peste cap. Însă atunci când este
luat peste picior şi când este escrocat, nu ezită să-şi impună punctul de
vedere şi să-şi facă dreptate. În cazul acestui protagonist, avem de-a face cu
două personalităţi, una pozitivă şi una negativă, cea din urmă încercând mai mereu
să se impună. Fragilitatea lui se datorează absenţei figurii paterne, tatăl său
dispărând cu mult timp în urmă din viaţa Gândacului şi a mamei sale.
Deşi romanul
nostru are toate ingredientele necesare pentru un thriller de primă mână, eu
l-am perceput şi ca pe un Western modern. Nu avem de-a face aici cu călăreţi,
indieni şi ferme, dar există curse de maşini, urmăriri şi jafuri de bijuterii.
Într-o lume în care aproape totul a evoluat, deşertul s-a transformat în şosele
şi aşezări umane, iar vechiul Cowboy a fost înlocuit cu noul „Carboy”. De
altfel, şi personajele negative sunt construite după modelul bandiţilor din
Vestul Sălbatic, iar Beauregard este ilustrat ca un şerif răzbunător. Pe lângă
acest amalgam inedit, ceea ce face din acest volum o lectură fascinantă este
stilul grotesc şi tranşant pe care îl utilizează naratorul. Nu suntem într-o
lume frumoasă, în care nestematele strălucesc la gâtul fiecărei persoane de pe
stradă, ci într-un univers întunecat şi mizerabil, în care doar hoţia şi crima
îţi pot oferi o poziţie importantă în societate.
Un roman care
vorbeşte despre negri, fără să abordeze corectitudinea politică, şi, totodată,
un volum care îţi prezintă eleganţa şi demnitatea unei lumi derizorii şi
vulgare – „Pustiul de asfalt” este o carte ce merită citită de orice amator de senzaţii
tari, fie că vorbim despre jafuri şi omoruri, fie că ne referim la curse de maşini
şi manevre periculoase în care viaţa îţi este pusă în joc la fiecare cotitură.
Am recomandat această carte cu drag şi o voi face în continuare, pentru că este
o lectură incredibil de puternică şi de plăcută, şi am speranţa că nu e ultima
dată când aud de S.A. Cosby la noi în România.
