Titlu:
Bărbați răi
Autor:
Julie Mae Cohen
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Titlu
original: Bad Men (2023)
Traducere
de Oana Zaharia
Anul
apariției: 2024
Număr
pagini: 320
Media
pe Goodreads: 3,63 (din 5.558 note)
„Mă numesc Saffy Huntley-Oliver și ucid bărbați răi. Bineînțeles,
asta e secret. Pentru lumea exterioară, sunt cu totul altcineva. Sunt un fost
model și, din câte se pare, ceea ce englezii numesc „socialite”, deși
categorisirea asta mă face să par mai sociabilă decât sunt. Am absolvit Istoria
Artei la Universitatea Durham, lucru obligatoriu pentru femeile din clasa mea
socială. Am obținut o diplomă de clasa a doua, ceea ce a fost un efort destul
de mare – nu pentru că mi-a fost dificil să învăț pentru ea, ci pentru că am
fost îndeajuns de înțeleaptă încât să nu-mi doresc o diplomă din treapta
superioară. Nimeni nu are încredere într-o femeie mult prea inteligentă. (...) Sunt
vegetariană, iar singurele probleme cu legea pe care le-am avut vreodată au
fost două amenzi pentru depășirea vitezei la vârsta de 22 și 24 de ani. Din
fericire, a doua oară am fost surprinsă doar de un radar, așa că nimeni nu a
putut să vadă ce aveam în portbagaj. Uciderea bărbaților răi e hobby-ul meu
secret, pasiunea mea de suflet, care mă face să vibrez. E umila mea încercare
de a zdrobi patriarhatul.”
Seraphina e un înger al morții, dar
până și criminalii în serie se îndrăgostesc... Și de-o bună vreme e cu capul în
nori și cu ochii pe Jonathan Desrosiers. Jon e un bărbat frumos, elegant, mereu
cu vorbele la el, chipeș și... e pasionat de crime. Scrie cărți despre ucigași
și are un podcast unde încearcă, împreună cu publicul, să rezolve anchetele la
care poliția a renunțat. Și așa a prins mai mulți criminali. Ultima dată însă ceva
a mers prost, incredibil de prost. Aproape că și-a pierdut viața când a
descoperit identitatea Ucigașului Gunoier, cel care își dezmembra victimele și
le abandona picioarele în saci de gunoi. Cu un astfel de sac s-a trezit și Jon
într-o dimineață în fața casei. Cu cea de-a șasea victimă... Însă Cyril Walker,
condamnat cu cinci „capete” de acuzare la activ, nu recunoaște că s-a ocupat și
de cel de-al șaselea. Să le fi scăpat ceva poliției și lui Jon?
Jonathan a renunțat la podcast și
s-a retras într-o cabană din Scoția. Însă Saffy nu poate să stea cu mâinile în
sân și să urmărească cum bărbatul pe care-l iubește își pierde mințile. Soția
l-a părăsit, acum e un nimeni. Jon are un potențial uriaș, iar Saffy va avea
grijă ca soarta să-i aducă împreună. Nu e nicio problemă dacă ea trebuie să
facă primul pas, mă rog, primii zece, important e ca Jon să-i împărtășească
sentimentele. Și așa debutează un proces amplu de îndrăgostire, în care Seraphina
orchestrează întâlnirile „întâmplătoare” și planifică cum să-l introducă pe
ales în propria existență (aparent) searbădă. Poate că ea este pregătită pentru
o relație, însă bărbatul nu poate să-și ia gândul de la fosta soție. Sacrificii
morale după sacrificii umane, Seraphina îi oferă tot timpul de care acesta are
nevoie, chiar dacă își dorește cu ardoare să ajungă cât mai repede în
așternuturi cu Jonathan Desrosiers.
Să nu uităm că Saffy e un criminal
în serie. Doamne ferește ca Jon să afle cu ce se ocupă. Dar femeia e pregătită
pentru orice... Poate să stea în fața ta cu zâmbetul pe buze în timp ce în baia
de la etaj se zbate un om pe jumătate mort. Poate să verse o lacrimă pentru
tine în timp ce te împinge de pe acoperiș sau să privească nepăsătoare cum te
îneci. Știe cum să-și joace cărțile, unde și când să facă următoarea mutare și
nu dă înapoi nici atunci când are de-a face cu vreun alt psihopat. E conștientă
că nu va fi prinsă niciodată, fiindcă polițiștii se așteaptă mereu ca făptașul
să fie un bărbat. Forță fizică... Ei bine, și femela știe cum să-și
neutralizeze inamicul, până la urmă Văduva Neagră își devorează partenerul,
nu-i așa? Pentru justiție, ea e invizibilă, ucigașul care acționează din umbră,
asasinul care-și șterge cu meticulozitate urmele.
Personalitatea duplicitară a lui
Saffy m-a dus cu gândul la Dexter Morgan. Ambii își ascund adevăratul sine, simt
satisfacție atunci când varsă sânge și nu se autocondamnă pentru propriile
acțiuni. Dexter se percepe ca un supererou care curăță lumea de ticăloși, în
vreme ce Saffy se ocupă doar de bărbații răi, cei de care societatea nu are
curajul să se atingă. Abuz domestic, viol, pedofilie, pornografie cu minore – cineva
trebuie să refacă legea, dacă legea e făcută de bărbați. Nu e Wonder Woman, e
doar o tânără cu probleme banale, îndrăgostită până peste cap și singura care poate
avea grijă de sora sa mai mică. E răul necesar, țipătul amuțit al „sexului
slab”, ghiuleaua înfiptă adânc în turnul de fildeș al patriarhatului. E Seraphina,
și credeți-mă că nu sunteți pregătiți să ieșiți la un criminal date cu ea.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Julie Mae Cohen: