Titlu:
Nemesis
Serie:
Harry Hole #4
Autor: Jo
Nesbø
Editura:
TREI
Titlu
original: Sorgenfri (2002)
Traducere
de Lorena Mihăeș
Anul apariției:
2020
Număr
pagini: 576
Media pe
Goodreads: 3,98 (din 70.713 note)
La început a fost răzbunarea... sau
dreptatea, depinde cum alegem să-i spunem. În viziunea creștină, Adam și Eva,
neascultând de Legea lui Dumnezeu, au fost pedepsiți, fiind nevoiți să-și ducă
restul existenței pe Pământ, unde au cunoscut frigul, foamea și durerea. Într-un
alt construct cultural, specific pentru antichitatea greacă, Oreste, al cărui mare
tată războinic, Agamemnon, a fost ucis mișelește de propria soție, se
pregătește să aducă jertfe zeilor, astfel încât să nu intre, din cauza
matricidului, în hybris. Într-o altă cetate, Penteu, nerecunoscându-l pe Dionisos,
ajunge să fie sfâșiat chiar de mama sa, fiind pedepsit pentru atitudinea lui
sfidătoare față de orgiasticul Bacchus. Oriunde ne-am uita în religie, istorie sau
mitologie, o vom zări acolo, în diverse forme, pe apriga Nemesis, cea care, în
lumea modernă, veghează, legată la ochi, asupra societății civilizate,
așteptând să-i pedepsească pe hoți, agresori și criminali, aruncându-i după
gratii, acolo unde se vor putea gândi ani în șir la delictele pe care le-au
comis.
Dar să revenim la oile noastre,
fiindcă de curând a avut loc un jaf la una dintre cele mai mari bănci din capitala
Norvegiei. Un individ îmbrăcat în negru și cu cagulă a intrat (așa cum se
cuvine) înarmat în bancă și a solicitat o imensă sumă de bani, amenințând că,
dacă ordinele nu i vor fi ascultate, o va împușca pe una dintre angajate. Zis
și făcut... tipul de la seif, speriat de moarte, aproape că nu se încadrează în
secundele solicitate, iar colega lui se alege cu o frumoasă gaură de glonț în
frunte. Trimis să dea o mână de ajutor celor de la Divizia Jafuri, Harry Hole
urmărește, în mod repetat, filmarea de la locul spargerii și își dă seama că
ceva nu e deloc în ordine... De ce mascatul a ales să ucidă în loc să ia banii
și să-și vadă de drum? De ce s-a aflat atât de aproape de victima lui? Și cea
mai importantă întrebare: ce spune, în șoaptă, femeia înainte să fie omorâtă?
Însă distracția nu pare să se sfârșească
prea curând, fiindcă mai urmează câteva jafuri cu același mod de operare. Deja
presa îl prezintă pe Bandit drept „Călăul”, și poliția nu are nicio pistă care
să ducă la el. Dar al nostru Harry are probleme și mai mari pe cap, fiindcă
noaptea trecută, după ce nu-și mai amintește ce s-a întâmplat și cum a ajuns
acasă de la Anna, tânăra a fost găsită ucisă, iar totul arată ca o sinucidere.
Dar Hole știe că femeia nu avea vreun motiv ca să-și pună capăt zilelor, așa că
pornește o investigație pe cont propriu, o anchetă în care el devine
principalul suspect. Însă, înainte ca Anna să-și piardă viața, ea lucra la un
triptic, o operă de artă care să-i aducă un renume, pe care a numit-o Nemesis,
după zeița greacă a răzbunării.
Colac peste pupăză, în ambele cazuri
își bagă nasul și Tom Waaler, polițistul despre care Harry bănuiește că este
responsabil pentru moartea colegei și prietenei sale, Ellen
Gjelten. Pe lângă cei doi, în scenă intră încă două personaje magistrale: Beate
Lønn, fiica unui investigator celebru, care, datorită abilității sale speciale,
nu poate uita o față odată ce-a văzut-o, și Raskol Baxhet, un țigan născut
lângă București, recunoscut pentru grandioasele jafuri la care a luat parte, înainte
să se predea, fără nicio explicație, forțelor de ordine din Oslo. Mai mult
decât un răufăcător cu conștiință, Raskol e o legendă printre țigani, având
acces, din celula sa în permanență supravegheată, la resurse și informații greu
de obținut. Datorită lui, Hole ajunge să-i privească cu alți ochi pe rromi, pe
cei pe care societatea i-a însemnat cu stigmatul lui Cain, neluând în considerare
toate suferințele pe care acest popor nomad le-a îndurat pe tot parcursul
istoriei.
Pagină după pagină, capitol după
capitol, ne cufundăm tot mai adânc în cele două anchete, urmărind deducțiile
lui Harry și ale colegilor săi, așteptând cu sufletul la gură momentul în care
răufăcătorii vor fi pedepsiți. Însă, după cum ne-a obișnuit marele Jo Nesbø,
lucrurile nu sunt niciodată simple, iar acolo unde se întrezărește un capăt de
drum, nu e decât un început pentru o altă pistă, pentru o altă poveste de pe
margine ce se va adăuga la mozaicul complex din final. Încerci să-ți dai seama
ce s-a întâmplat de fapt și cine ar putea fi vinovații, însă ajungi să
capitulezi, pentru că devii conștient că e imposibil să descoperi, fără voia
autorului, adevărul. Însă nu trebuie să uiți nicio clipă că Justiția stă mereu la
pândă, cu sabia într-o mână și cu balanța în cealaltă, pentru că orice delict
trebuie răzbunat, iar ea este cea mai în măsură să-i pedepsească pe cei răi,
aruncându-i afară din societate, din lumea celor drepți și veșnic ascultători. Acestea
fiind spuse, odiseea noastră merge mai departe, iar data viitoare vom vorbi
despre „Steaua diavolului”, cel de-al cincilea volum al seriei de față.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, luna aceasta, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Jo Nesbø:
