Titlu:
Întreabă de Andrea
Autor:
Noelle W. Ihli
Editura:
STORIA BOOKS
Titlu
original: Ask for Andrea (2022)
Traducere
de Laura Ciobanu
Anul
apariției: 2025
Număr
pagini: 272
Media pe
Goodreads: 4,08 (din 180.242 note)
Meghan a murit strangulată cu
propria eșarfă, Brecia, cu cablul de la prelungitorul pe care intenționase să-l
folosească pentru luminițele de Crăciun, iar Skye a fost sugrumată, în timp ce
era ținută cu fața într-o baltă cu noroi. Trei femei ucise, în trei ani
consecutivi, în trei state, de același bărbat atrăgător care le-a vânat prin
aplicațiile de datting și cafenele. Le-a dat mesaje, le-a zâmbit, le-a sedus și
le-a lăsat să putrezească în pădure (pe Meghan și Skye) și în propria curte (pe
Brecia). Și-a ales victimele cu grijă, și-a șters amprentele și s-a ținut
departe de camerele de luat vederi. Numai cele trei fete știu cum arată, numai
ele ar putea să-i ducă pe polițiștii la străinul chipeș care le-a condus, la
propriu, pe ultimul drum. James sau Jim... așa cum s-a prezentat și le-a dat de
înțeles că și-au găsit perechea, neștiind că în spatele ochilor strălucitori
zace mintea abuzată a unui psihopat. Crimele s-au petrecut deja, în urmă cu un
an (Meghan), cu doi (Brecia) și astăzi (Skye), dar povestea nu se sfârșește aici
și acum, dimpotrivă, ea continuă dincolo de moarte.
Meghan a fugit în pădure, încercând să scape de ucigaș, însă
trupul i-a rămas în urmă, în mâinile celui care i-a luat viața, și apoi în
vegetația pe care i s-au descompus pielea și mușchii și i-au îngălbenit oasele.
Nu a avut puterea să se opună, iar acum privește cum păsările, coioții și
vulpile se hrănesc cu rămășițele sale omenești. Îngrozită, așteaptă ca vreun
străin, care s-ar abate de la cărare și i-ar descoperi cadavrul, să sune la
poliție. Brecia nu s-a dat bătută, și-a urmărit călăul până acasă și l-a bântuit
în acești doi ani, străduindu-se să-l oprească să-și dea întâlnire și cu alte
fete vulnerabile. A rămas surprinsă să observe că un „suflet atât de corupt ar
putea să doarmă lângă soție fără să-i facă nimic și să-și urmărească cele două
fetițe cum se joacă în sufragerie. Skye s-a întors în locuința mamei sale,
singura persoană care și-a dat seama că ceva oribil s-a petrecut cu propria fiică,
și care în următoarea zi a mers la poliție, însoțită de fostul soț, pentru a forța
autoritățile pe jumătate sceptice să pornească pe urmele femeii dispărute.
Plotul polițist se desfășoară de la sine, eroinele noastre rămânând
pe margine și acționând prin sugestii. Fantomele nu pot interveni direct în
viețile muritorilor, nu sunt vizibile, nu se pot face auzite, aerul nu îngheață
când intră într-o încăpere, oglinzile nu le captează siluetele spectrale. Sunt
niște prezențe transparente, ca oxigenul, pot să treacă prin orificii și să-și
găsească locurile în spațiu, purtate de aer. Pot să transmită un soi de energii
negative și să defecteze temporar dispozitivele electronice, becurile pâlpâie, iar
calculatoarele se sting, suficient cât James să nu poată accesa site-ul de
datting pentru a-și găsi noi victime. Cu o stafie ce umblă de colo-colo,
urmărindu-și neobosită prada, James nu se simte în pericol, ba din contră, își
pierde răbdarea și se grăbește să întâlnească o nouă fată ca să-și satisfacă
nevoile bolnave. Ucigașul trăiește două existențe paralele, pe de-o parte,
soțul și tatăl perfect, pe de alta, nebunul care simte plăcere atunci când sugrumă
și strangulează un membru al sexului opus.
Să nu vă lăsați păcăliți de copertă
și descriere, nu avem de-a face cu o poveste horror. Debutează și rămâne până
la sfârșit un roman experimental, extrem de captivant, cu elemente
supranaturale, preschimbându-se, în ultimele capitole, într-un thriller de
primă mână, care ne trimite cu gândul la Shining. E diferit, e o idee originală
într-un ambalaj comercial. Dincolo de prezențele spectrale, e o critică directă
la adresa bărbaților care simt putere atunci când brutalizează o femeie, care
își construiesc fragila identitate prin sfidarea sexului slab. Meghan, Brecia
și Skye împărtășesc aceeași soartă, chiar dacă nu s-au cunoscut dinainte,
ajungând doar niște nume în dosarele polițiștilor din State, alte victime ale
unui sistem care nu e capabil să-și condamne agresorii. Vânate la tot pasul de hărțuitori
și criminali, femeile trebuie să aibă grijă una de cealaltă, așa că și-au
inventat un cod numai al lor, prin care să-și dea de veste când sunt la
ananghie. Și poate că ucigașul ar fi fost prins înainte să comită cel de-al
treilea omor, asta, bineînțeles, dacă Skye ar fi ținut cont de mesajul de pe
peretele băii fetelor și ar fi întrebat, la bar sau pe una dintre chelnerițe,
de Andrea.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Noelle W. Ihli:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu