Titlu:
Băieții din cimitir
Serie:
Băieții din cimitir (#1)
Autor:
Aiden Thomas
Editura:
ALICE BOOKS
Titlu
original: Cemetery Boys (2020)
Traducere
de Ioana Filat
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 408
Media pe
Goodreads: 4,28 (din 88.936 note)
Romanul lui Aiden Thomas e (și nu e) un Fantasy. Deși are o
componentă magico-religioasă în centru, un mecanism simbolic de la care se
dezvoltă o intrigă complexă, accentul este pus în mare parte pe povestea
protagonistului, pe identitatea lui de gen și relația cu ceilalți, îndeosebi,
cu familia. Prin urmare, putem spune că avem de-a face cu un bildungsroman, cu
o ficțiune curajoasă, plină de substanță și în filele căreia se găsește un îndemn
la schimbare și, bineînțeles, acceptare. Ecuația bărbat-femeie și-a pierdut fundamentele,
și, în ciuda constrângerilor creștine, cei excluși în sfârșit au ocazia să ia
cuvântul, să se prezinte și să-și ceară drepturile. Mesajul unui singur individ
reflectă o întreagă comunitate, marginalizată și cenzurată, care acum are șansa
să-și scoată la lumină istoria, susținută de noile mișcări politice și
culturale.
Brujos sunt „vrăjitorii” care, cu ajutorul unui portaje
(de-obicei, un pumnal) taie legăturile ce-i mai țin pe pământ pe cei decedați.
Brujas sunt soțiile și fiicele lor, tămăduitoarele, care, pentru a vindeca
rănile trupești, dar și pe cele sufletești, se angajează ca infirmiere,
asistente medicale sau psihologe. Yadriel este fiul lui Enrique și nepotul
Litei, adică descendentul celei mai însemnate familii de Brujx. Dar băiatul
nostru nu a avut parte de ritualul de inițiere, fiindcă nu îi este recunoscută
identitatea de gen. Însă își dorește atât de mult să calce pe urmele
strămoșilor, astfel încât, cu ajutorul verișoarei sale, Maritza, care îi
cioplește propriul portaje, se strecoară în biserica din cimitir și se inițiază
de unul singur în magia viilor și a morților, o ceremonie confirmată însăși de
Santa Muerte.
Iar după ce verișorul lui este ucis, o moarte violentă pe
care o simt toți Brujx în piept, și trupul, în ciuda căutărilor din zi și
până-n noapte, nu este găsit, Yadriel vrea să-și testeze noile abilități, așa
că îi cere spiritului lui Miguel să-și facă apariția. Dar, din greșeală, îl
invocă pe Julian Diaz, băiatul rău al școlii, care, în mod straniu, a murit tot
cu o zi în urmă. Și chiar dacă adolescentul nostru își dorește din tot sufletul
să-l trimită pe Julian în lumea de dincolo, ca să-și repare mica eroare, tânărul
răzvrătit nu vrea să plece, încă nu, până când nu se asigură că amicii lui sunt
bine. Neavând de ales, Yadriel îl ia pe Diaz cu el acasă, unde încearcă să-l
țină ascuns, ca să nu afle cumva familia sa că a dobândit, fără aprobarea
necesară, puterile de brujo.
Cartea de față se încadrează, din toate punctele de vedere,
în sfera literaturii LGBTQ+. Mai întâi, protagonistul este trans, un băiat
latinx căruia familia îi refuză adevărata identitate, gen care, pe urmă, este
aprobat chiar de Sfânta Moarte, adică de zeița supremă. În timp ce oamenii nu
sunt pregătiți pentru schimbare și îl privesc pe Yadriel cu scepticism,
transcendența îi face loc în sânul ei, recunoscându-l ca pe un fiu, și nu ca pe
o fiică, ca pe un adevărat brujo. Apoi, personajul-oglindă, Julian Diaz, este
gay, un lucru pe care îl susține fără rușine, luându-l ca o normalitate de la
natură, ca pe un dat, neînțelegând lupta interioară a lui Yadriel. La rândul
lui, omulețul nostru știe cine este, vrea să-i convingă și pe ceilalți, dar
este afectat de remarcile celor din jur, în special de reacțiile (nu
întotdeauna subtile) ale propriului tată.
Pe lângă „minoritățile” sexuale, este adusă în discuție și
soarta hispanicilor.
Când dispare un individ latino, membrilor comunității le e
frică să meargă la poliție, fiindcă albii ar putea descoperi faptul că sunt
emigranți fără acte sau, mă rog, cu documente false. Astfel, cei care se află „în
afara legii” pot fi deportați, lucru care se întâmplă adesea. Familii
destrămate, mame și tați ce trăiesc zi de zi cu speranța că-și vor putea
crește, în pace, copiii și soții și soți văduviți de societate. Aici, adică în
Los Angelesul de est, se regăsesc persoane ale căror părinți sau bunici au
venit din toate colțurile Americii, Cuba, Haiti, Columbia, Mexic... Ceea ce îi
leagă, în afară de cutumele sociale, este tradiția, credințele străvechi la
care nu au renunțat. Ei sunt, la un loc, urmașii incașilor, mayașilor și
aztecilor, dar și ai creștinilor care au descoperit noile teritorii.
Cât despre dimensiunea fantastică, aceasta ia naștere dintr-un
amalgam de credințe ce vizează trecerea spre viața veșnică, în cazul de față,
spre Câmpiile Sfintei Morți. Aproape toată acțiunea cărții se desfășoară în
perimetrul cimitirului, unde cei vii au grijă de mormintele și sufletele celor
plecați, printre siluetele spectrale ale celor care nu sunt pregătiți să dea
ochii cu marea zeiță. Astfel, povestea capătă și o latură gotică, fascinantă, și
nicidecum înfricoșătoare. Ritualurile, chiar și prezențele fantomatice, au
propriul farmec – un microcosmos efervescent care mișună în inima unei lumi care
nu cunoaște magia. Acestea fiind spuse, trebuie să punem punct aici, fiindcă se
apropie Dia de Muertos, când viii și morții se vor reîntâlni și vor dănțui
printre hârci pictate și crăițe, adică ziua în care Julian va trebui să fi
trecut deja hotarul, înainte ca sufletul lui să devină maligno.
