Titlu:
Cursa de 48 de ore
Autor:
Andrew Bourelle
Editura:
TREI
Titlu
original: 48 Hours to Kill (2021)
Traducere
de Constantin Dumitru-Palcus
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 464
Media
pe Goodreads: 4,08 (din 650 note)
Atunci când faci parte din lumea
interlopă, fie ești unul dintre boșii care învârt banii pe degete și au lumea
la picioare, rezolvând cu sânge rece orice problemă și anihilând fără remușcări
fiecare obstacol ce stă în calea ascensiunii lor, fie ești omul de încredere,
bun la toate, adică, în traducere liberă, fraierul căruia i se promite marea cu
sarea dacă duce la îndeplinire toate ordinele șefului, fără să pună întrebări,
fără să dea înapoi când trebuie să apese pe trăgaci sau când trebuie să se
descotorosească de vreun cadavru, dar care în realitate e posibil să se aleagă
cu o condamnare pe viață ori cu un glonț în scăfârlie. Aceștia din urmă sunt
momeala, carnea de tun pe care mafioții o bagă la înaintare ca să efectueze cele mai mârșave afaceri. Dacă treaba iese
prost, mulți dintre ei nu apucă să mai vadă următorul răsărit. Însă există și
cazuri în care așa-numiții pioni ajung în spatele gratiilor, apărându-și șeful
sau dând în gât întreaga bandă. Pentru unii dintre ei, închisoarea e doar un
loc în care își pot plănui temeinic răzbunarea, iar pentru alții, se transformă
într-un purgatoriu, un spațiu al purificării în care li se dă șansa să decidă
să trăiască altfel după ce vor fi eliberați. Dar de-ndată ce pășesc iarăși în
jungla socială și intră din nou în contact cu aceleași cercuri pe care le-au frecventat
cândva, devine aproape imposibil să-și țină promisiunea și să renunțe complet
la cei care au fost în trecut.
Înainte să fie însemnat cu stigmatul
deținutului, Ethan Lockhart a fost un tânăr obișnuit, cu visuri mărețe și o
familie iubitoare. Însă viața nu l-a purtat pe cele mai luminoase cărări,
ajungând să facă parte dintr-un anturaj periculos. După ce se angajează ca
bodyguard la clubul de striptease al lui Shark – un tip uns cu toate alifiile,
care obține mereu ceea ce vrea –, dovedindu-se dornic să-i facă pe plac marelui
rechin, Ethan este implicat în tot soiul de afaceri dubioase, asumându-și rolul
de recuperator sau de bătăuș de serviciu, în situația în care cei vizați nu pot
sau nu vor să-și plătească datoriile. În timpul unui jaf armat, protagonistul
nostru a fost arestat și condamnat la douăzeci de ani de închisoare, refuzând
categoric să dezvăluie ceva despre Shark și despre ceea ce se întâmplă cu
adevărat în spatele ușilor ferecate.
De fapt, povestea începe la cinci
ani după ce Ethan a fost închis, când i se oferă o permisie de patruzeci și opt
de ore ca să participe la înmormântarea surorii sale mai mici, Abby. Totuși,
există o problemă... Deși Abby a fost declarată moartă, nu există niciun
cadavru care să poată fi îngropat, iar asta îl face pe Ethan să nu aibă liniște
până când nu descoperă ce s-a întâmplat cu sora lui. Alături de Whitney, cea
mai bună prietenă a lui Abby, pornește o anchetă pe cont propriu, însă, fir cu
fir, nisipul se scurge în clepsidră, indiciile sunt tot mai puține, pistele tot
mai încâlcite, și el trebuie să se întoarcă după gratii ca să-și ispășească
restul sentinței.
Cred că e primul thriller în care
întâlnesc personaje atât de credibile, umane și demonice în aceeași măsură,
schimbându-și atitudinea și comportamentul în funcție de situația în care se găsesc.
Din punctul ăsta de vedere, caracterele pot fi grupate în două categorii, una
din care fac parte Shark și acoliții lui, oameni lipsiți de sentimente, pentru
care contează doar banii și groaza stârnită de numele lor, și o a doua, în care
intră Ethan și Jack, prietenul lui din pușcărie, oameni care au comis fapte
îngrozitoare, dar care au conștiință și dorința de a se îndrepta. Cu toate
astea, Ethan nu reușește să-și țină promisiunea, și anume că nu va face nicio
prostie cât timp va fi în permisie. Odată ce se apucă să investigheze, violența
și monstrul adormit se trezesc, preluând controlul în momentele în care
dialogul nu duce la rezultatele așteptate. În ciuda faptului că se străduiește
să respecte lista cu interdicții pe care o primește de la închisoare,
disperarea îl îmbrâncește mereu dincolo de linia pe care nu trebuie s-o treacă.
1. Fără
alcool;
2. Fără
droguri;
3. Fără
arme;
4. Niciun
delict, de niciun fel, nici măcar o traversare neregulamentară;
5. Nu
ai voie să conduci mașina;
6. Nu
părăsești statul.
Însă
regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, iar protagonistul o face cu un umor
savuros, având, bineînțeles, de fiecare dată o justificare validă. Am fost
fascinată de acest personaj, în special de capacitatea lui de a vedea lumea în
culori, nu doar în alb și negru, în pofida celor întâmplate. Ethan preia rolul
justițiarului, încercând să îndrepte răul făcut și să recâștige încrederea celor
pe care i-a dezamăgit profund. Iar singurul mijloc prin care poate face asta, e
să afle unde este Abby. Într-o mare de dispreț și suspiciune, sprijinul oferit
de Whitney este motorul care îl propulsează înainte, dându-i putere să înfrunte
realitatea. Whitney este singura femeie din roman care nu e reprezentată doar
ca un chip frumos și un corp beton, un obiect senzual care îi înnebunește pe
bărbați. E vicleană, inteligentă și curajoasă. Desigur, și Abby scapă de tușele
falsității, dar pe ea o cunoaștem doar în copilărie și din amintirile celor din
jur.
Nici
măcar spațiul geografic nu e uitat în roman. Andrew Bourelle nu inserează
spațiul ca pe un simplu fundal în spatele evenimentelor, ci îi conferă o
semnificație, un rol mult mai important, deși negativ. E bine cunoscut faptul
că deșertul și oceanul au fost considerate de-a lungul timpului niște spații
imprevizibile, misterioase, în care lucrurile și ființele pot dispărea fără
urmă și în structura cărora se află însăși moartea. În volumul de față,
deșertul Black Rock și Lacul Tahoe, cu o
adâncime de 700 m, funcționează ca niște cimitire uriașe în care sunt aruncate
trupurile trădătorilor sau ale celor care trebuiau neapărat scoși din schemă.
Dacă stăm să ne gândim, să îngropi trupurile mutilate sub câteva kilograme de
nisip fierbinte sau să le scufunzi la aproape un kilometru sub apă e o mișcare
inteligentă, născocită de o minte diabolică, pentru care umanitatea e un
impediment. Oricât de zeloși ar fi polițiștii în căutările persoanelor
dispărute, nu se vor apuca să răscolească la întâmplare pe o întindere
nesfârșită ce ascunde o mulțime de secrete.
Andrew Bourelle reușește să scrie un
thriller perfect, plin de acțiune și suspans, cu o intrigă complexă, personaje
credibile și întâmplări captivante care-ți cresc nivelul de adrenalină. Nu m-am
putut smulge sub nicio formă din cursa asta nebună, și, în ciuda faptului că
are aproape cinci sute de pagini, am citit-o în mai puțin de douăzeci și patru
de ore. A fost o lectură excelentă, de cinci stele, și sper că și celelalte
romane ale lui Bourelle sunt la fel de fascinante.
Un proiect:
