Titlu:
Nimeni n-a văzut nimic
Autor:
Andrea Mara
Editura:
LEDA BAZAAR (CORINT)
Titlu
original: No One Saw a Thing (2023)
Traducere
de Maria Adam
Anul
apariției: 2024
Număr
pagini: 416
Media
pe Goodreads: 3,96 (din 30.543 note)
Disperarea îți poate deveni cel mai mare inamic... Nevăzută, nebănuită, mereu tăcută, stă la pândă ca un animal sălbatic fioros, așteptând răbdătoare momentul în care vei lăsa garda jos, urmând să te atace cu toate armele de care dispune. Nu ai cum să i te împotrivești... Nu ai unde să fugi sau să te ascunzi... Ea e deja în tine. Mai întâi, o vei simți ca pe un fior rece pe șira spinării, apoi, încetul cu-ncetul, te va învălui cu tentaculele ei glaciale, strângându-te într-un cocon de panică și dezorientare. Își va înfige ghearele adânc în mintea ta, paralizându-ți simțurile și întunecându-ți judecata, ca, în cele din urmă, să-ți sfâșie inima cu colții ei veninoși, secând și ultimul strop de speranță. Realitatea se va transforma într-un amalgam de sunete și culori din care nu vei mai pricepe nimic. Vei deveni o marionetă care se mișcă prin bunăvoința păpușarului, străduindu-te din răsputeri să-ți salvezi lumea care se năruie alarmant de repede în jurul tău. Ceilalți te vor compătimi, îți vor da sfaturi și te vor mângâia blând pe spate ca să-ți dea curaj – așa cum au făcut și cu mine –, însă nimeni nu știe cu adevărat prin ce treci... Nimeni nu știe cum e să-ți dispară copilul și să trăiești cu gândul că tot ce s-a întâmplat e din vina ta, fiindcă n-ai fost o mamă responsabilă. Numai eu știu cât de dificil e să lupți cu groaza că nu-ți vei mai vedea fiica niciodată.
Sive
Sullivan e o femeie împlinită din toate punctele de vedere. Are o casă frumoasă
în Dublin, un soț devotat și iubitor, trei copii sănătoși și frumoși și o
carieră de jurnalistă destul de înfloritoare, toate fiind încununate de faptul
că e o mamă minunată, care ar face orice doar ca să-și știe cele două fetițe – cea
mare, de șase ani, și cea mică, de doi ani –, și pe băiețelul de câteva luni în
siguranță. Dar chiar și celor mai bune și responsabile mame li se întâmplă
uneori lucruri îngrozitoare ce scot la lumină secrete și minciuni oribile. Ceea
ce începe ca o excursie liniștită la Londra, organizată cu prilejul întâlnirii
anuale pe care Aaron o are cu foștii săi colegi din studenție, se transformă
într-un adevărat coșmar pentru familia Sullivan. Străduindu-se să manevreze
căruciorul prin aglomerația matinală de pe peronul unei stații de metrou, Sive
este despărțită de fiicele ei, care înaintează spre ușile deschise ale
garniturii staționate pe șine. Femeia le roagă s-o aștepte, însă cuvintele ei
se pierd în cacofonia de voci ce o înconjoară. Într-o clipă de neatenție,
fetele urcă, ușile se închid, iar trenul se pune în mișcare, lăsând-o pe Sive
în urmă. Cuprinsă de panică, femeia apucă totuși să le strige să coboare la
următoarea stație. Personalul metroului este alertat, însă, când Sive ajunge la
următoarea oprire, are parte de un șoc – acolo o așteaptă doar Bea, fiica cea
mică, Faye fiind de negăsit. Nimeni nu știe nimic, angajații nu-i sunt de
niciun folos, călătorii își văd de drum, nepăsători la disperarea mamei, Bea e
prea mică pentru a le spune ce s-a întâmplat, iar poliția face speculații peste speculații, neștiind dacă Faye
a fost răpită sau doar s-a pierdut pe undeva. Concluzia, nimeni n-a văzut
nimic... Însă dispariția ei nu e deloc întâmplătoare... Cineva nu-și dorește ca
misterul să fie elucidat, oricât de multă suferință le-ar pricinui soților Sullivan.
Andrea
Mara scrie o poveste tulburătoare, un thriller plin de suspans, cu scene
tensionate și personaje complexe care excelează în arta prefăcătoriei. Romanul
este structurat pe două planuri, evenimentele ce preced dispariția lui Faye –
întâlnirile cu prietenii lui Aaron, amintirile depănate din studenție și
frânturi din viața de familie a lui Sive – și întâmplările ulterioare
dispariției – investigația poliției, interviurile, căutările neobosite și
zbuciumul interior al părinților care ar da orice să-și găsească copilul
teafăr. Cu toate că ritmul narațiunii este alert, există și câteva momente de
respiro în care accentul se mută pe dimensiunea psihologică a personajelor, ce
sunt reduse la o formă arhetipală, simple chipuri lipsite de esență, actori în
propria lor existență.
Scott
– un bărbat arogant, care a renunțat la meseria de avocat pentru a duce o viață
tihnită, scăldată în bani, mereu dispus să-și bată joc de cei din jur și să se
ia la întrecere cu oricine îi subapreciază calitățile; Dave – un polițist
ratat, care nu pare să aibă viață personală, timid și cu capul pe umeri; Maggie
– mereu punctuală, vocea rațională a grupului, blândă și organizată; și Nita –
diva grupului, mereu aranjată, liberă de orice obligație și mereu pusă pe
distracție – ei sunt prietenii lui Aaron, la rândul lui, un avocat de succes,
puțin egocentric, dar fidel și afectuos față de familia sa. Cei cinci sunt
foarte diferiți, însă sunt legați de rămășițele unui trecut comun și de
amintirea accidentului tragic în care fosta logodnică a lui Aaron și-a pierdut
viața, care revin să le tulbure prezentul. Toți, cu excepția lui Sive – care,
deși e protagonista romanului, este distribuită adesea în rolul outsiderului,
nefiind cu adevărat inclusă în grupul omogen din care face parte soțul ei – au
ceva de ascuns, iar din momentul în care Faye dispare, minciunile se desfac
aidoma unor cuburi LEGO prost îmbinate, dând la iveală ranchiuna și setea de
răzbunare ce zace în spatele unei tovărășii de ani de zile.
Pe
jumătate thriller psihologic, pe jumătate drama unei familii care și-a pierdut un
copil, „Nimeni n-a văzut nimic” e o lectură lejeră, rapidă și captivantă. În
pofida faptului că Andrea Mara adoptă un scenariu clișeic, mi-a plăcut cum a
construit intriga, în așa fel încât amănuntele, care la prima vedere par să
încarce textul, să-l conducă pe cititor cu pași mici spre finalul șocant, care,
sinceră să fiu, mi-a dat complet așteptările peste cap.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul Andreei Mara:
