Titlu: Nume de cod: Tura
Serie: Dosarele Checquy #1
Autor: Daniel O’Malley
Editura: Leda Edge
Titlu original: The Rock (2012)
Traducere de Alexandra Fusoi
Anul apariției: 2019
Număr pagini: 624
Media pe Goodreads: 4,09 (din 52.626 note)
Eu, înainte să încep cartea: „Sper să fie ceva de capul ei..."
😶
Eu, la jumătatea cărţii: „E mult prea interesant ca să pot
dormi!" 😯
Eu, la sfârşitul cărţii: „WOW! Ce am citit!?" 😍
De multe ori
se întâmplă să trec, în secţiunea „Want to Read” de pe Goodreads, cărţi care
îmi atrag atenţia şi de care uit apoi cu lunile. La fel s-a întâmplat şi cu
romanul „Nume de cod: Tura”, de Daniel O’Malley, primul volum din seria
„Dosarele Checquy”. Acum, după ce l-am citit, mi-am dat seama că am dat peste
ceva cu totul original, o adevărată mină de aur. Un Fantasy urban, cu un
subiect serios şi cu personaje intrigante, plin de mister, suspans, forţe
demonice, prieteni falşi, duşmani prietenoşi şi iluzii înnebunitoare, „Nume de
cod: Tura” este acea carte pe care fie o îndrăgeşti şi o citeşti cu sufletul la
gură, fie o abandonezi de la primele pagini. Autorul construieşte un univers cu
atât mai veridic, cu cât istoria acestuia este mai stufoasă, însă cu un
echilibru precar, gata în orice clipă să se prăbuşească, trăgându-i după sine
pe cei care se zbat să-l menţină pe linia de plutire.
Lumea este cotropită de fenomene supranaturale şi de creaturi
fantastice şi periculoase, însă oamenii nu trebuie să afle despre existenţa lor.
Din acest motiv, cu secole în urmă, a luat naştere o organizaţie strict secretă
ce are datoria de a se ocupa de tot ceea ce este neobişnuit în Marea Britanie.
Foarte interesant este modul în care e construită Checquy, autorul reinventând
jocul de şah. Fiecare funcţie poartă denumirea unei piese, iar sarcinile şi
beneficiile variază în funcţie de importanţa piesei în joc. Însă nu este deloc
simplu să ajungi în Checquy, şi asta din două motive esenţiale: 1 – trebuie să
fii un agent special din toate punctele de vedere, adică, pe lângă instruire,
trebuie să posezi şi nişte puteri supranaturale, pe care să le pui în slujba
organizaţiei, şi 2 – trebuie să fii conştient că orice misiune pe care o primeşti
poate fi ultima. Ei bine, Myfanwy Thomas a înţeles toate acestea, fapt pentru
care a ajuns într-una dintre cele mai râvnite funcţii ale organizaţiei, cea de
Tură.
Dacă lucrurile ar fi aşa simple, cartea chiar ar fi plictisitoare,
însă Daniel O’Malley a avut grijă să încurce şi mai tare iţele poveştii.
Myfanwy, protagonista noastră cu două feţe (veţi vedea mai târziu de ce spun
asta), suferă o amnezie profundă, după ce este atacată de mai mulţi bărbaţi cu
mănuşi de latex. Nu o să vă spun care e treaba cu tipii ăştia sau de ce a fost
Myfanwy atacată – vă las pe voi să descoperiţi asta. Ceea ce pot să vă spun are
legătură cu faptul că, în roman, există două personaje principale, feţe ale
aceleiaşi monede. După ce memoria sa intră în colaps, Myfanwy devine o altă
persoană, total diferită de cea care fusese înainte, chiar dacă se străduieşte
să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile. Pe parcursul întregii poveşti, ea încearcă
să-şi recompună vechiul eu pe baza unor scrisori foarte precise, care ar stârni
invidia oricărui medium sau prezicător, dar, în acelaşi timp, să construiască o
nouă persoană. Organizata, timida şi geniala Myfanwy Thomas se transformă
într-o furtună care debordează de curaj şi de iniţiativă, dar la fel de
genială.
Viaţa sa se complică şi mai tare în momentul în care, în organizaţie,
apare o cârtiţă, un trădător periculos care vrea să-i vândă pe cei din Checquy.
De aici începe un adevărat Roller Coaster, în care singura pasageră este
Myfanwy. Ea trebuie să ţină secretă amnezia, să se comporte ca şi cum nimic nu
s-ar fi întâmplat, dar, mai ales, trebuie să-l găsească pe cel care vrea să
distrugă Checquy, pentru că ea este o Tură. Nimeni nu mai are încredere în
nimeni, iar aparenţele sunt mai înşelătoare ca niciodată. Ceaţa de iluzii o
transformă pe protagonista noastră într-un super-detectiv care se luptă cu forţe
stranii pentru a-şi regăsii identitatea.
Cât despre celelalte personaje, îmi este destul de greu să vorbesc
fără să dau spoilere, aşa că o să trec aspectele compromiţătoare sub tăcere. Toţi
agenţii din Checquy sunt serioşi, încrâncenaţi şi morbizi – poate meseria e de
vină sau cine ştie – dar am găsit şi o rază de lumină în persoana secretarei
protagonistei. Ingrid e genul ăla de
secretară care nu pune întrebări şi respectă regulile pentru a nu-şi pierde
slujba din cadrul organizaţiei. Ea e singura care zâmbeşte sincer oricât de
grea i-ar fi viaţa, iar atitudinea ei pozitivă va fi un sprijin important
pentru Myfanwy.
Chiar dacă are puţin peste 600 de pagini, „Nume de cod: Tura” este
o lectură fascinantă, care nu merită trecută cu vederea. Aştept cu multă nerăbdare
să se traducă şi volumul doi al seriei, dar, până atunci, vă recomand cu mare
căldură acest roman şi sunt curioasă dacă va plăcut sau nu.
