Titlu:
Acasă înaintea nopții
Autor:
Riley Sager
Editura: PALADIN
Titlu original:
Home Before Dark (2020)
Traducere
de Liviu Szoke
Anul
apariției: 2025
Număr
pagini: 416
Media pe
Goodreads: 4,05 (din 271.684 note)
Sub patul din camera lui Maggie nu stă la pândă niciun
monstru cu tentacule, doar o șosetă roz desperecheată. Dulapul e gol, doar praf
și haine vechi, nici urmă de vreo prezență spectrală. Și, totuși, fetița de
cinci anișori simte că ceva nu e în regulă cu Baneberry Hall... Poate sunt de
vină scările ce scârțâie în continuu. Sau pereții care-ți dau impresia că se
contractă și dilată, de parcă întreaga construcție ar respira. Sau ventilatorul
din tavan ce scoate un zgomot neîntrerupt ce aduce a clănțănit de dinți.
Fantomele nu există, dar, în fine, așa se comportase și Ewan când avusese
vârsta fiicei sale. Și acum se pare că și-a făcut apariția și Domnul Umbră...
Poate că e normal ca un copil să se joace cu un prieten imaginar... Dar Maggie
se comportă de parcă năluca din mintea sa ar prinde contur în spațiu, ieșind
noaptea din nenorocitul acela de dulap... Ce naiba se petrece între zidurile
astea blestemate? Există într-adevăr ceva supranatural în Baneberry Hall?
Cu douăzeci și cinci de ani în urmă, pe 25 iunie, Ewan și
Jess au cumpărat Baneberry Hall la jumătate de preț, devenind (după o lungă
perioadă) noii proprietari ai conacului de pe deal, împrejmuit de un zid de
piatră și aflat (cum altfel) la marginea pădurii. Douăzeci de zile mai târziu, cuplul,
împreună cu fiica lor, Maggie, a părăsit casa în crucea nopții, speriați de
moarte, de parcă diavolul însuși ar fi fost pe urmele lor. Acum, după ce Ewan a
murit de cancer, Maggie, designer de interioare, revine, în ciuda
avertismentelor ambilor părinți, la Baneberry Hall ca s-o renoveze și s-o
scoată la vânzare. Femeia vrea să afle dacă nonficțiunea horror scrisă de tatăl
său, Casa Ororilor, care a rupt topurile internaționale, are un sâmbure de
adevăr, dacă Domnul Umbră și Domnișoara Bănuți chiar au existat sau au fost
doar niște închipuiri care și-au găsit locul perfect în istorisire. Oricum ar
sta lucrurile, se pare că Ewan a mințit, fiindcă, după ce a jurat că nu va mai
pune piciorul în casa bântuită, bărbatul, pe lângă că i-a plătit pe copiii și
nepoții îngrijitorului și menajerei să întrețină locul, s-a întors în fiecare
an de-atunci la conac, exact la data în care cei trei au fugit în miez de
noapte, aceeași noapte în care Petra, o adolescentă de șaisprezece ani, fiica
cea mare a femeii ce se ocupase cu
curățenia, a dispărut fără urmă.
Cartea lui Riley Sager alternează între trecut și prezent, combinând
scenele de groază cu plotul detectivistic. Maggie, deși era singura care
observase la acea vreme spectrele, nu-și mai aduce aminte nimic despre evenimentele
supranaturale petrecute cel mai adesea în camera sa de la mansardă sau de
dulapul, acum cu ușile acoperite de niște scânduri bătute-n cuie, prin care se
perindaseră stafiile. Cercetând istoria domeniului, protagonista descoperă un
șir de morți și dispariții suspecte. Se spune despre Indigo Garson, care locuise în camera Indigo, fiica primului
proprietar, William Garson, cel mai bogat om din oraș, că ar fi sfârșit otrăvită
după ce a ingerat câteva bobițe de arbaiț. Și despre Curtis Carver, bărbatul
care a locuit cu familia sa aici cu mulți ani înainte ca Ewan și Jess să
cumpere proprietatea, că și-ar fi sufocat fiica cu o pernă în timp ce dormea,
după care s-ar fi sinucis, trăgându-și o pungă de plastic pe cap și legând-o la
gât cu o curea de piele, lăsând în urmă o soție și mamă îndurerată, care nu va
fi în stare niciodată să stea departe de locul în care și-a pierdut fericirea
și rațiunea.
Mult mai incitantă decât „Supraviețuitoarele”, probabil la
fel de bună ca „Încuie toate ușile”. Sager are un stil unic de-a relata o
poveste de groază... Ai senzația că te găsești, împreună cu alți adolescenți,
în jurul unui foc de tabără, urmărind cu sufletul la gură istorisirea ce
părăsește buzele povestitorului din umbră. Aglomerează o groază de elemente din
literatura horror, cu care îi bombardează, pe toate căile senzoriale, pe
protagoniști. Ewan și Maggie simt fiori pe șira spinării (nu mai vorbesc despre
cititor), văd chipuri și siluete care nu ar trebui să se afle acolo și aud
zgomote ce le pun nervii la încercare, în special pe parcursul nopții. Ei bine,
trebuie să fii cu ochii și urechile în patru dacă vrei să dezgropi adevărul din
mormintele din spatele casei, pentru că narațiunea înfricoșătoare ar putea să fie doar cortina care ascunde o
tragedie reală, camuflată printre miturile locale și închipuirile nocturne.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Riley Sager: